Ce vă sfătuiesc să vizitați în Bali

Bali este un fel de paradis, o insulă atât de plăcută încât nu trebuie ratată ca destinație pentru un concediu. Adună la un loc toate elementele care te fac să pleci de acolo relaxat și fericit, adică peisaje plăcute și locuri frumoase de vizitat, mâncare foarte bună și oameni primitori, zâmbitori, cu o societate modernă în care te poți simți în largul tău.

Am stat 10 zile acolo în iunie, în două hoteluri, unul în junglă și altul la malul mării, dar despre acestea vă spun mai târziu. Am zburat până acolo cu Qatar Airways și escală în Doha, care cred că-i soluția cea mai bună, având în vedere că traseul este practic în linie dreaptă, iar escala a fost sub două ore. Iată întâi despre insulă un video 4K făcut de mine (și la care am muncit o grămadă) din ce-am filmat pe acolo:

Puteți vedea în clip unele obiective ce n-ar trebui ratate. Templul Tanah Lot este unul dintre ele, un templu hindus construit pe o stâncă în mare, într-o zonă cu o frumoasă promenadă din care puteți admira mai multe golfuri pitorești.

Mergeți acolo cu vreo oră înainte de apus pentru a vedea soarele intrând în mare în spatele templului. Veți avea suficient timp și să explorați zona, poate chiar să mergeți la una dintre terasele construite sus, pe faleza înaltă, unde puteți vedea apusul din cel mai bun unghi și cu o bere sau o nucă de cocos rece în mână. Prețurile sunt chiar decente pentru acea priveliște, sub 2 euro berea.

Dacă prindeți și refluxul acolo, puteți ajunge până la baza templului, trecerea apei devenind mult mai simplă în acele momente.

Spuneam de mâncare. În Bali sunt două restaurante extraordinare: Locavore, care-i pe locul 21 în Asia’s Best Restaurants și considerat cel mai bun din Indonezia, este primul dintre ele. Am fost acolo, am luat meniul de degustare cu 7 feluri asortat cu 7 cocktailuri și ni s-a demonstrat, din nou, că gastronomia poate fi considerată o artă. Nu doar mâncarea este extraordinară, dar și felul în care sunt servite și prezentate preparatele arată cum au gândit întreaga experiență ca un tot unitar, inclusiv cu băuturile ce se potrivesc la culoare cu preparatul din farfurie și complementează aroma acestuia exact cum trebuie.

Costă un pic peste 100 de euro de persoană meniul de 7 feluri cu 7 cocktailuri, dar merită. Îl găsiți în Ubud, prin centru. Vreau să scriu un articol separat despre acesta, dar vă spun pe scurt că a fost o experiență mai plăcută decât restaurantul de 2 stele Michelin din Colmar.

Un alt restaurant, unul care servește doar deserturi, este Room 4 Dessert. Dacă vă uitați pe Netflix la Chef’s Table, l-ați văzut deja în sezonul 4, este localul unui cofetar american mutat în Bali. Meniul de degustare include 9 preparate de desert, unele cu nume ciudate precum Roger Federer sau Pique Nique, și opțional îl poți lua împreună cu 9 cocktailuri asortate. Și Room 4 Dessert a fost o experiență foarte plăcută (și unică până acum), mai ales că ne plac mult prăjiturile și aici am văzut în câte moduri se pot face dulciurile și cum pot fi ele prezentate.

Revin cu detalii mai multe. Prețurile mi s-au părut decente pentru cât de celebru este restaurantul, meniul de degustare pentru două persoane a costat cam 70 de euro, iar cocktailurile au fost de fapt mai scumpe, cam 50 de euro de persoană cu tot cu bacșiș inclus. Faceți încă din România rezervare pentru ambele localuri.

În rest, bucătăria indoneziană este bună, gătind foarte bine vită, pui, rață și alte animale, nu foarte picantă (ei pun condimente mai degrabă aromatice), cu sosuri și garnituri în principal de orez, dar și păstăi de fasole verde și altele. Fac și satay, frigăruile lor tradiționale, gătesc și mult pește și fructe de mare. Nu cred că a fost vreun restaurant, fie din hoteluri sau de la marginea drumului, unde să nu mâncăm foarte bine; e ca și cum toată lumea de acolo gătește excelent.

Revenind la ce-i de văzut, mergeți să vedeți câteva temple tradiționale balineze, nu doar Tanah Lot de mai sus sau la fel de emblematicul Ulun Danu Beratan. Folosiți acest site pentru a vedea imagini din fiecare zonă. Noi am fost și la templul din Batuan, care are sculpturi în piatră foarte frumoase și este un bun exemplu de artă balineză, și la Taman Ayun din Mengwi, care-i un templu mare și unde am ajuns în timpul unei sărbători locale, de veneau localnicii frumos îmbrăcați, cu ofrande și alimente aduse în coșuri, și am putut asista la ceremoniile lor.

Cei din Bali au o cultură a ofrandelor, fiecare casă și fiecare magazin arde în fiecare zi unele, un mic pachețel în care ei pun elemente ce simbolizează cele trei zeități principale hinduse. Veți călca pe ele pe fiecare trotuar. Noi am ajuns în insulă și în timpul unei perioade festive mai lungi, în care fiecare casă era decorată cu niște jerbe foarte înalte plasate la intrare și plutind deasupra străzii, de simțeai că orice sat este amenajat ca pentru o paradă. Balinezilor le plac și zmeiele. În orice zonă a insulei am putut vedea, la înălțime de zeci de metri deasupra localităților, plutind câte 3-4 zmeie mari și cu cozi lungi, vizibile de la distanțe mari.

Cele de mai sus au dat jumătate din farmecul zonei rurale a insulei. Cealaltă jumătate este dată de faptul că, la 8 grade sub ecuator, Bali are o vegetație luxuriantă, de un verde viu și cu zeci de tipuri de flori, iar toate satele le bun bine în valoare. La întoarcerea în București, deși și aici suntem în toiul verii, mi s-a părut atât de deprimant și de golaș orașul nostru față de mediul înconjurător din Bali încât am fost nevoit să recurg din belșug la alcool pentru a evita o depresie.

Satele lor sunt foarte frumoase. Au o cultură a curățeniei, iar ideea de comunitate cred că îi face pe toți să muncească din greu pentru a nu părea leneși în sat. Toate casele au garduri frumoase, decorate cu tot felul de modele și sculpturi, și toate casele au un templu în curte (mie mi s-a părut ciudat să pierzi atâta spațiu din curte, dar lor nu), adică un număr de diverse mici construcții de piatră, dedicate diverselor divinități. Sunt multe de zis despre stilul balinez de viață, întrebați-l pe ghid despre cum e la ei sistemul de căsătorie, cum se iau deciziile în sat șamd, și rugați-l să vă ducă să vizitați o casă tradițională, că sunt câteva gospodării în insulă deschise pentru turiști, contra unui mic bacșiș lăsat proprietarului.

Am fost și la cascada Tegenungan, unde nu-i obligatoriu să mergeți dacă ați văzut deja altele asemănătoare prin lume. Ce mi-a plăcut aici este că se poate înota în zona de sub cascadă, dacă vreți o astfel de experiență. Am înțeles că ar fi undeva pe insulă și o cascadă mai mare și mai impresionantă, dar drumul până acolo este lung, întâi cu mașina și apoi pe jos pe cărări, ceea ce necesită mult timp.

Puteți opri și la diverse plantații de orez, ca să vedeți cum crește această plantă ce hrănește câteva miliarde de oameni zilnic. Tegallalang este o zonă bună pentru asta, puteți coborî și explora terasele, puteți mânca ceva cu priveliște spre zonă, vă puteți da în leagăne construite la înălțime deasupra zonei, ancorate de doi palmieri. Merită o oprire.

În altă zonă, în sudul insulei, pe 24 iunie au inaugurat o statuie înaltă de 75 de metri a lui Vishnu călare pe pasărea Garuda, montată pe un piedestal aproape la fel de înalt în centrul unui parc cultural de unde puteți vedea și o priveliște panoramică în jur.

Bali este printre zonele unde se produce cafea Luwak, numită de ei Kopi Luwak (kopi=cafea), luwak-ul fiind un animal asemănător cu jderul. Acest luwak doarme ziua, iar noaptea merge și mănâncă boabe de cafea, care trec prin el nedigerate de sucurile gastrice. Plantațiile de Kopi Luwak culeg aceste boabe, le curăță, le prăjesc și fac acest tip de cafea, care-i foarte scumpă pentru că și randamentul animalului este destul de mic (câte boabe să mănânce și el?).

O puteți găsi prin diverse cafenele, beți măcar un espresso sau o ceașcă. Dacă vreți cafea normală, Indonezia este un mare producător de cafea, în special în zona Java, iar în Bali (și mai ales în Ubud) am găsit o mulțime de cafenele moderne.

Ubud este un oraș spre mijlocul insulei, de fapt o mare stațiune pentru turiști, cu tot cu hoteluri, pensiuni, sute de restaurante și cafenele și mici magazine de explorat. Mergeți acolo pentru minim jumătate de zi, poate chiar una întreagă mai ales dacă faceți și o rezervare la Locavore sau Room 4 Dessert, și explorați străduțele, barurile și cafenelele din zonă.

Poate că veți dori și o plimbare prin pădurea unde maimuțele vă fură ochelarii sau aparatul foto sau o vizită la vulcanul din nordul insulei. Despre câteva hoteluri remarcabile vă spun într-un episod viitor.

Ca o concluzie, aveți nevoie de minim două zile pentru a vedea câteva obiective frumoase din insulă, iar eu vă recomand chiar trei sau patru zile. Drumurile lor sunt foarte bune, dar destul de înguste (probabil au asfaltat drumurile inițiale de pământ, dar nu le-au putut lăți suplimentar) și aglomerate cu mașini (pline de turiști) și scutere, așa că viteza de deplasare e destul de mică. Ca turist nu m-a deranjat asta, e mereu ceva interesat de văzut pe drum, dar să nu credeți că puteți face un tur “cu de toate” în 1-2 zile.

Noi am angajat un ghid cu mașină pentru 50 de dolari/zi, un tarif care mi s-a părut foarte rezonabil, având în vedere că omul ne-a dus peste tot, ne-a explicat tot ce doream și a plătit și benzina și taxele de drum din banii aceștia. Dacă sunteți aventuroși, puteți închiria un scuter cu 4-5 dolari/zi, dar atenție că traficul va fi considerat “haotic” de majoritatea europenilor, oamenii depășindu-se, dublându-se și și încadrându-se la mica înțelegere, din claxoane și cu multă răbdare.

Prețurile prin insulă nu sunt foarte mari, iar majoritatea magazinelor și restaurantelor au POS. De obicei prețurile nu includ și TVA-ul, dar acesta este precizat clar în meniu, la fel și un eventual bacșiș adăugat automat pe nota de plată. Noi am schimbat puțini bani în cash, plătind cam peste tot cu cardul.

Mi-a plăcut mult că, spre deosebire de Zanzibar, nu m-au deranjat deloc insectele, nici măcar noaptea. Nici nu prea am văzut insecte, deși plecasem cu alte așteptări. Tot spre deosebire de Zanzibar, în Bali n-am avut deloc impresia că oamenii sunt săraci și se chinuie să trăiască, ba din contră. Insula pare bogată, modernă, turismul merge bine, la fel și economia bazată pe alte produse și servicii. Am rămas plăcut impresionat de cât de zâmbitori și relaxați par balinezii, te simți binevenit oriunde și se poartă frumos cu tine în orice situație.

Treaba asta nu are nici o legătură cu faptul că vor sau nu să-ți vândă ceva, ci așa îi formează societatea și religia. Acest aspect contează enorm pentru că, mai ales după ce vizitezi insula, după ce vezi de câte locuri și lucruri frumoase te poți bucura acolo și ce oameni prietenoși găsești la tot pasul, Bali devine unul dintre acele puține locuri unde simți că ți-ar plăcea să te retragi, măcar pentru câteva luni, și să trăiești relaxat.