Scene de București, iunie 2018

Este cineva în București care vinde un tur de oraș foarte mișto prin Tripadvisor. E un tur al zonelor vechi, al mahalalelor și piețelor.

Îi ia pe turiști în Piața Universității, îi plimbă pe strada Batiștei, le arată diverse case renovate, dar și unele în paragină, apoi îi duce la Dianei 4 (din ce-mi dau seama din fotografii) pentru niște platouri de gustări românești, din acelea cu brânză de capră, mezeluri, ceapă și bere artizanală.

Turul continuă prin cartierul armenesc și cel evreiesc, mănâncă covrigi la o covrigărie, îi plimbă pe Mântuleasa și de acolo iau tramvaiul până la Obor, unde vizitează piața, apoi mănâncă mititei și beau palincă la Terasa Obor, iar ca desert o gogoașă, probabil la Gogoașa Muntenească de lângă hală.

Este genul de tur care i-ar încânta foarte mult pe turiștii străini, că bifează multe elemente cu specific local. Felicitări cui l-a gândit.

Am stat într-o zi vreo 30 de minute în Piața Universității, la statui, și erau acolo mai mulți turiști străini decât bucureșteni.

Lângă mine venise chiar un grup mixt, probabil făcut tot pe Tripadvisor, cu un ghid român. Ghidul le-a vorbit vreo 5 minute despre clădiri, apoi le-a spus inclusiv cum Ceaușescu a fugit cu elicopterul și le-a arătat o fotografie cu Piața Revoluției plină, în 1989, și apoi o fotografie de la protestele din 2017, cea cu Piața Victoriei plină și lanternele telefoanelor în aer.

“Ce oameni revoluționari”, probabil că se gândeau respectivii turiști. “Dacă mai stați două zile pe aici veți vedea un mare miting pro-PSD și vă veți întreba ce naiba se întâmplă, credeam că se protestează împotriva guvernului”, mă gândeam eu.

Mă gândeam că un astfel de ghid local le poate spune turiștilor chiar orice. “Ceaușescu a fugit de aici, a decolat din fața Universității cu elicopterul personal, iar deasupra Teatrului Național era să fie doborât de o rachetă sol-aer, așa că s-a întors și a aterizat aici, în mijlocul mulțimii. L-au împușcat chiar aici, la baza acestei statui a lui Gheorghe Lazăr”.

Pac, toată lumea fotografii cu statuia. Ce ghid, ce tur bun, am văzut exact locurile importante!

Un turist japonez cu un DSLR și un obiectiv mare cât toate zilele chiar fotografia artistic acea statuie.

Mai în depărtare, dar tot în Piață, un alt grup de turiști străini intra în explicațiile ghidului lor. Alți 5 străini se plimbau “pe cont propriu”, păreau oameni de afaceri ce au ieșit seara să vadă orașul înainte de a merge în Centrul Vechi.

Turiștii din primul grup, cel de lângă mine, se despart și pleacă în toate direcțiile. Trei domnișoare aveau tenul și fizionomia specifică Americii de Sud, mai că-mi stătea pe limbă să le întreb cum de-au ajuns tocmai aici.

Era o atmosferă chiar plăcută, de oraș turistic, cum nu vezi foarte des la noi. M-am și mirat că, spre deosebire de acum niște ani, n-a sărit nici un cerșetor pe străini, nu i-a urmărit nimeni, nu s-a uitat nimeni dubios la aparatele lor foto sau telefoanele mobile.

Sigur, minunile nu țin mult. A apărut totuși un cerșetor, dar rata de conversie era foarte mică. Respectivul trecea pe la fiecare om din piață, stătea câteva secunde în fața lui să-i ceară bani, și pleca imediat mai departe când vedea că nu are succes.

A venit și la noi. “Îmidațișimieunleu, căamcopilcudiabet șitrebuiebani”. Era muci de drogat, turuia de abia înțelegeai ce spune și nici nu apucai să termini u-ul din Nu că deja pleca spre altcineva. L-au refuzat toți, a plecat fără nici un ban din piață. Vorbește și tu mai încet, spune povestea aia mai convingător…

Așa e uneori la Universitate, miercuri pe la ora 20.