Povestea filmelor pentru Carrefour și a celor 4 zile de filmări

Acum că au apărut online toate cele trei reclame la noul Carrefour.ro, simt că pot să povestesc și cum s-a desfășurat filmarea lor, momente care pentru mine au fost experiențe foarte plăcute, că nu mai făcusem niciodată așa ceva.

Am mai filmat eu de-a lungul timpului una-alta, dar de obicei cu un DSLR și microfon cu lavalieră, nu cu o echipă de filmare de vreo 30 de oameni (și cine știe câți ulterior, la montaj și editare) ce cărau cu ei 5 camioane de echipamente specializate pentru asta, plus tot ce era nevoie pe lângă, de exemplu mese și bănci și echipamente de gătit pentru momentele când filmezi pe coclauri și trebuie să iei masa.

Proiectul a început concret cu o ședință, pe la începutul lunii aprilie, ca să stabilim ce-i de făcut. Acolo i-am cunoscut pe toți ceilalți implicați, inclusiv pe Vio (Viorel Dragu) și pe cei de la Carrefour și Publicis. Ședință s-a desfășurat la sediul Saga Film, o casă de producție de filme și reclame TV, cei care urmau să realizeze clipurile.

Acolo s-a schimbat, practic, întreg planul. Scenariile inițiale, orientative, erau despre cum noi mergem într-un sat și cei de acolo ne învață să călărim calul și să mulgem vaca, iar noi îi învățăm să comande online cele necesare prin gospodărie; în altul, mergem la o nuntă și le mai comandăm noi una-alta pentru a face petrecerea mai mișto.

Lucrurile s-au schimbat după această primă ședință, când toată lumea a fost de acord că nu vrem să dăm în “cazuri sociale” sau “ferma vedetelor” și trebuie să facem ceva diferit. Sunt mândru să zic că ideea cu “mă plictisesc la iarbă verde, hai să cumpărăm diverse chestii cu care să ne distrăm” a fost a mea, bazată pe faptul că eu chiar mă plictisesc în astfel de locuri.

Nunta pentru care aducem noi accesorii s-a transformat în “hai să organizăm o petrecere surpriză pentru un prieten mutat la sat”, adică ceva mai “curat”, ca să nu se înțeleagă că obiceiurile tradiționale n-ar fi suficient de frumoase și e musai să te distrezi cu boxe și consolă de jocuri. Partea cu gravida și amenajarea camerei copilului a apărut oarecum natural în căutarea ideii pentru reclama 3, uitându-ne prin lista de categorii de pe noul carrefour.ro și gândindu-ne că zona de jucării și articole bebe asigură un mix bun de asamblat, cărat, distracție cu jucării șamd.

Filmările s-au desfășurat între 25 și 28 aprilie. Am început în București, unde am filmat toate cele trei momente introductive când “facem planul” și cumpărăm chestii, apoi am plecat spre Horezu cu o caravană mare de mașini.

Ca fază amuzantă, mi s-a spus să aduc haine pentru 8 schimburi și cu câteva limitări (fără dungi, fără modele, fără logo-uri prea vizibile etc). Când ne-am uitat în valiza pe care o adusesem, toate hainele mele erau albastre, așa că în jumătate dintre scene port haine din garderoba Saga Film, că au cărat cu ei una mare și oameni care se pricep să le asorteze și care le calcă până la ultima cută ca să arăți bine pe film. În weekendul ulterior întoarcerii în București m-am dus în două malluri și mi-am cumpărat vreo 6-7 obiecte vestimentare care NU sunt albastre, să am și eu.

Filmările la Horezu s-au desfășurat în casa foarte frumoasă a unui domn în vârstă pe care îl vedeți și în reclamă. Planul nu era să apară în film, dar Vio a interacționat cu el și a mers bine gluma, așa că s-a filmat. Domnul respectiv se deplasa doar cu scaun cu rotile (probleme cu comuniștii, care i-au distrus picioarele) și n-a coborât de pe prispa sa de sus, dar ne-a privit fascinat toată ziua, inclusiv în momentele de pregătire, de filmare, de petrecere cu figuranții veniți din Rm Vâlcea și apoi la strângere și plecare.

E o plăcere să lucrezi cu profesioniști, cu echipe în care fiecare om știe ce are de făcut și-și face treaba bine. Totul a mers perfect la filmări (sau așa mi s-a părut mie), fiecare echipă știind foarte bine ce are de făcut pentru a le permite celorlalți să lucreze. O echipă întinde partea electrică pentru toți ceilalți (își transportă propriul generator electric cu ei), astfel încât cei de la lumini să vină și să monteze toate instalații necesare pe infrastructura astfel creată. Cei de la recuzită își fac treaba lor, cameramanul are echipa sa de suport (un om ghidează camera, dar focalizarea o face o a doua persoană dintr-un fel de telecomandă portabilă), ai garderobă, machiaj, sunet și tot ce mai este nevoie.

Există o echipă dedicată cateringului, care amplasează mese și bănci și gătește mâncarea pentru pauza de masă a tuturor. Sunt oameni care zilnic gătesc pentru cei 20-30 de oameni de pe platoul de filmare. Aici vreau să vă spun și dezamăgirea mea. În fiecare zi am fost convins că vom mânca papanași pentru că tot auzeam spus “papanași, papanași” în jurul meu. În ultima zi m-am prins că așa i se spunea omului care făcea mâncarea, Papanași.

Cel mai uimit de munca întregii echipe am fost în momentele dintre duble, când cutiile pe care le deschideam noi “pe film” erau lipite la loc, mașina de spălat transportată la loc la parter sau în camion șamd. Am filmat unele scene chiar și de 10-12 ori și întotdeauna, când se zicea Stop, oamenii se repezeau să pună totul la loc pentru următoarea dublă. Dar cum să zic clar… chiar se repezeau, pe unul nu l-am văzut zicând “stai să termin țigara asta și vin să punem lucrurile la loc”.

Eu și Vio am fost tratați ca vedetele. În pauzele dintre duble toți ne trimiteau să stăm la umbră, să ne relaxăm, să ne odihnim. Există o “masa clientului”, unde beneficiarii proiectului văd, pe un monitor, ce se filmează, ca să-și dea seama dacă s-a spus vreo prostie sau nu (eu tot pronunțam greșit Carrefour, cu accentul pus unde nu trebuie), și acolo găseam cafea, sucuri, apă, alune șamd. La un moment dat am spus “stați să beau niște apă și continuăm” și cineva a dat prin stație “o apă rece pentru Radu”, iar un om a alergat să-mi aducă o sticlă cu apă.

De asemenea, cred că nici de la părinți n-am auzit de atâtea ori spus că am făcut ceva bine precum am auzit de la acești oameni în cele 4 zile de filmare. Eu nu i-am crezut că joc bine, dar m-am simțit măgulit oricum.

Am aflat și ce este un “best boy”, că mereu m-a fascinat această funcție văzută în credits la filme. Este omul care îi aduce regizorului tot ce-i trebuie? Este cel care are grijă ca sandvișul tău să nu conțină castraveți murați, dacă așa preferi? Nu, se pare că sunt două funcții de best boy: unul este asistentul șefului de la lumini, altul este asistentul șefului de la grip, care e departamentul ce se ocupă de amplasarea camerei video și alte lucruri complicate.

Mă uitam la echipamentele lor. Lampa aceasta cred că putea doborî și avioane.

Obiectivele erau transportate într-o geantă cu mai multă protecție decât o bombă nucleară.

Reclama cu gravida, apropo, a fost filmată lângă Pitești, în Ștefăneștii Noi. E ciudat acolo. Într-o clipă mergi pe o șosea normală, trecând printre depozite de rigips și țigle, în alta faci stânga și ajungi într-un cartier de vile moderne, cu teren mult în jurul lor și aspect de Beverly Hills.

Pentru reclama aceasta am filmat multe scene ce n-au intrat în clipurile finale, de exemplu noi cărând o mașină de spălat vase pe scări, unboxing de jucării, prezentarea lor șamd. Poate apare cândva un making of cu toate acestea.

N-a existat în nici un moment un scenariu propriu-zis, dincolo de “acum scoateți cutiile din mașină” sau “acum apari tu cu cutiile în timp ce ei asamblează televizorul”. De asta îmi și place cum au ieșit clipurile: dialogurile au fost naturale, glumele create pe loc (Vio este foarte spontan), interacțiunile gândite atunci. Mi s-a părut că m-am descurcat mult mai bine din acest motiv; cu alte ocazii știu că mi-a fost mult mai greu atunci când trebuia să zic un text predefinit, interacțiunile fiind mult mai artificiale în acele momente.

Primul clip, cel cu noi doi la casa de la lac, a fost filmat cronologic ultimul, într-o sâmbătă. Am început dis-de-dimineață cu filmare la Click & Collect în centrul Vulcan, apoi ne-am deplasat undeva lângă Brănești, unde se poate închiria o casă (cu o piele de urs pe perete, cearșaf cu imprimeu cu urși și acest cuier oribil făcut din copite de animale) pe malul unei ape cu loc suficient pentru ce aveau ei în plan. Mă bucur că au luat și o boxă wireless pentru filmări (m-am gândit că e potrivită una portabilă pentru astfel de activități) și după cum puteți vedea, apare destul de mult în clip.

Fără un scenariu definit în fiecare detaliu, ne-am distrat bine și acolo. “Haideți să mai explicați o dată cum e treaba cu Carrefour și Partenerii”. “OK, putem face asta din barcă, dând la vâsle?”. Și am făcut fix asta, a vâslit Viorel vreo 30 de minute în stânga și în dreapta.

N-a fost numai fun and games, desigur. Am filmat câte 8-10 duble pentru fiecare scenă, ca să fie diverse variante pentru montaj, am stat cam 12 ore pe platou în fiecare zi. Wrap-ul s-a dat sâmbătă pe la ora 18. Eu sunt super fericit pentru cum a ieșit totul, clipurile au acum peste 2,3 milioane de vizualizări. În seara când s-a terminat totul, însă, am ajuns acasă frânt de oboseală și am băut două shoturi de ceea ce mi s-a părut cel mai bun whisky gustat vreodată.