Am ajuns la momentul în care este nevoie de Space Force ca parte a forțelor armate

Printre știrile importante despre care n-am apucat să scriu, fiind plecat în concediu (dar am venit înapoi!), este cea despre cum președintele Trump a cerut Pentagonului să înființeze Space Force, forțele spațiale, ca a șasea ramură a forțelor armate ale Statelor Unite ale Americii.

Cele cinci ramuri actuale sunt: Infanteria Marină, Aviația, Armata, Marina și Paza de Costa sau, așa cum îi știm mai bine pe limba lor, Marines, Air Force, Army, Navy și Coast Guard.

De multe decenii există sisteme spațiale ofensive și defensive, dar decizia de a crea Space Force ca o nouă ramură, nu doar o structură din cadrul Air Force, este istorică. Mi se pare extraordinar că am ajuns la momentul în care tehnologiile sunt suficient de dezvoltate și spațiul este accesibil unui număr suficient de mare de națiuni astfel încât să fie nevoie de forțe spațiale.

Nu vă închipuiți nave spațiale echipate cu lasere, ca-n filme. Probabil că Space Force va avea un rol principal defensiv, vor fi căutate metode de a proteja sateliții de comunicație, de spionaj și de suport (cei GPS sunt militari, la origine) de armele anti-satelit ale altor țări și vor fi căutate metode de a intercepta rachete balistice, inclusiv tot felul de rachete hipersonice ce sunt în dezvoltare.

Plasarea unor arme de atac în spațiu este mai dificilă. Un tratat din 1967, semnat de aproape toate țările, interzice plasarea de arme de distrugere în masă pe orbită, în spațiu sau pe Lună.

Se pot plasa în spațiu arme convenționale și, dacă o țară face acest lucru, toate celelalte vor fi obligate să ia aceeași măsură. În fond, dacă o țară ar putea lovi în câteva minute sau secunde Casa Albă cu rachete (sau micrometeoriți, că nu-i nevoie de ceva complicat; gravitația dă putere oricărui proiectil lansat de pe orbită spre suprafața planetei), atunci și SUA trebuie să fie capabilă de același timp de răspuns. Space Force ar trebui nu doar să dezvolte capabilitățile de a amplasa pe orbită astfel de arme în timp scurt, dar și de a detecta utilizarea lor de către alte țări și eventual de a lansa contra măsuri.

Ca istoric al înarmării și acțiunilor militare în spațiu, avem așa:

• 1960 – proiectul Defender propunea plasarea de rachete nucleare pe orbită, în principal cu rol de interceptor pentru rachete inamice intercontinentale, dar proiectul a fost anulat în 1968.
• 1969 – URSS pune în funcțiune, după câteva teste, un sistem de rachete prin care bombe nucleare sunt lansate pe orbită, orbitează parțial planeta (pentru că nu făceau minim o orbită completă nu erau interzise de tratatul din 1967 despre care vorbeam mai sus) și pică înapoi pe sol din orice direcție, la moment ales de ruși. Asta face armele de acest tip imprevizibile și greu de urmărit. Au fost retrase ulterior, după tratatul START-II.
• 1970 – URSS testează cu succes un tip de rachetă anti-satelit ce trecea prin apropierea țintei și încerca să o doboare cu șrapnel.
• 1974 – stația spațială sovietică Salyut-3 este lansată și are pe exterior o mitralieră de calibru mare, despre care nu se știe exact dacă a fost măcar testată în spațiu înainte ca stația să cadă de pe orbită câțiva ani mai târziu.
• 1983 – Reagan lansează un proiect numit Strategic Defense Initiative, care în anii următori va experimenta cu diverse metode bazate pe rachete, lasere, railgun-uri sau bruiaj electronic pentru a distruge sau nu rachete de test.
• 1984 – un interceptor numit Homing Overlay Experiment interceptează în spațiu o rachetă balistică intercontinentală, într-un test al acestui tip de armă. Interceptorul este o rețea radială metalică, de vreo 4 metri în diametru, de care racheta se lovește ca de o plasă de protecție.
• 1985 – SUA testează o rachetă specială anti-satelit care este lansată de pe un F-15 și distruge un satelit ce orbita la 550 km altitudine.
• 1987 – URSS lansează sistemul Polus, un satelit dotat cu un laser puternic ce ar putea distruge rachete inamice. Lansarea eșuează, satelitul arde în atmosferă.
• 1992 – sunt înființate Forțele Spațiale Rusești, care sunt apoi dizolvate și reorganizate de mai multe ori, dar din 2015 există din nou sub acest nume. Cum ar fi, Rusia a fost prima țară cu forțe spațiale, chiar dacă nu tocmai ca ramură principală a forțelor armate.
• 2002 – SUA înființează Missile Defense Agency, care și în prezent coordonează toate sistemele de apărare împotriva rachetelor, incluzând aici și interceptoare precum cele instalate la Deveselu.
• 2007 – China distruge un satelit propriu folosind o rachetă lansată de la sol.
• 2008 – într-un alt test, Marina americană distruge un satelit folosind o rachetă lansată de pe un vapor.
• 2010 – prima misiune a vehiculului X-37 al Air Force în spațiu. X-37 este și acum în spațiu, într-o misiune începută în septembrie 2017, și nu se știe ce face acolo, ce studiază sau ce monitorizează.

Cum ar fi, treaba asta cu Space Force nu-i ceva nou, ci doar dă lucrurilor un nume și arată o direcție clară de dezvoltare în acest context.