Încă 4-5 idei despre GDPR

Isteria asta cu GDPR-ul mai ține maxim 2 săptămâni și apoi uită toată lumea că a fost și că trebuiau făcute niște modificări și cerute niște permisiuni. Rămâne în urmă doar o mare chinuială pentru conformitatea cu cerințele GDPR.

Culmea reconfirmărilor am trăit-o  chiar pe 25 mai, când cineva mi-a trimis un email ce conținea atașat, ca fișier Word, o declarație de consimțământ. Trebuie să o printez, să o completez și să o semnez și să o scanez și să le-o trimit înapoi prin email (sau poate prin poștă, cine știe) pentru a-mi da astfel consimțământul pentru a primi în continuare emailuri, oferte speciale, invitații la evenimente și “raporturi comerciale”.

Nu mi-am dat seama ce companie este și de ce aș avea vreo legătură cu ei. O căutare prin emailuri mi-a arătat că anterior nu-mi trimiseseră niciodată vreun alt email.

Majoritatea oamenilor cred că, apăsând Nu sau Deny sau alegând să nu primească cookie-uri pentru publicitate, vor scăpa de aceasta. În practică, nu vor scăpa de publicitate, ci doar vor vedea una mai proastă.

Eu prefer, dacă tot trebuie să mă uit la un banner, să văd unul personalizat, poate o ofertă la categorii de produse ce mă interesează pe mine. În lipsa personalizării, probabil vom vedea multe reclame la Viagra sau credite bancare sau alte produse și servicii considerate “de interes general”, ceea ce nu mi se pare un mare avantaj.

De fapt, toată treaba asta cu GDPR-ul va duce la și mai multe mesaje de tipul “scoate AdBlock ca să vezi reclame” și “te rog acceptă să vezi reclame”, pentru că multe site-uri nu se pot întreține altfel, iar deja s-a demonstrat că paywall-urile nu sunt viabile.

AdBlock era oricum o problemă mare pentru multe site-uri, acum GDPR-uri și scăderea eficienței reclamelor va face problema și mai mare.

Am văzut mulți oameni zicând “voi reclama pe X sau pe Y că-mi trimite spam!”. Bine, dar ai încercat întâi să-i spui lui X sau lui Y, cu o lege mai dură acum în mână, să nu-ți mai trimită spam? Că pare o metodă mai simplă și mai rapidă decât o reclamație.

După cum mi-a arătat Tudor într-un comentariu, Yahoo transmitea datele noastre personale către 437 de parteneri. Mi se pare normal ca o companie mare, cu multe servicii, să folosească mulți parteneri specializați pentru analiza și prelucrarea datelor în diverse scopuri, chiar dacă 437 pare exagerat de mult.

Yahoo / Oath shares your data with 437 “partners”. Don’t just click “OK”. Here is how you can manage your options and stop them sharing your data. pic.twitter.com/h4E0Z8UmrV

— Patrick O’Sullivan (@pos43) May 24, 2018

(chestia de deasupra este o animație, apăsați Play)

Aici ar trebui să fie esența GDPR-ului. Mai știți cum scandalul Facebook / Cambridge Analytica i-a speriat pe toți cei ce-au aflat cum se pot prelucra datele lor și ce se poate afla din ele? Ei bine, GDPR-ul măcar obligă site-urile să-ți spună ce fac cu datele tale, cui le dau și de ce.

Pun pariu însă că în continuare site-urile mari au un sistem prea complicat pentru a bifa ce vrei să facă și să nu facă datelor tale, cele mici își iau rapid un Nu, iar cele pe care se intră temporar, poate dintr-un link aruncat undeva, primesc un Agree sau Deny dat la repezeală pe primul buton ieșit în cale, că vrei doar să citești rapid un text și să treci mai departe.

Site-urile românești pot sta relaxate, autoritatea de supraveghere nu pare a fi pe fază. Cred că peste o lună deja majoritatea vor pune la loc cookie-urile de urmărire și publicitatea targetată, indiferent ce vor bifa vizitatorii, că dacă nu ai teamă de autorități, nu ai nici motive să respecți legea.