Turul de Sushi: la Sushi Terra din Calea Dorobanți

Pe lângă Turul Skybar-urilor, încep anul acesta și Turul de Sushi. Eu și Matilda mâncăm mult sushi atât prin restaurante cât și comandând acasă, așa că am zis să transform acest lucru într-o serie de articole, mai ales că am impresia că este un tip de bucătărie în creștere mare pe piața noastră.

Sushi = preparate din pește crud (somon, ton, anghilă), orez, alge sau diverse legume, un concept japonez, deși la noi se găsește mai degrabă varianta americană de sushi, ceva mai extinsă ca ingrediente. Mie îmi plac mult și supele japoneze, așa că le voi include și pe acestea în articole.

Am mâncat deja la majoritatea restaurantelor de sushi din București, dar pentru acest prim articol am fost într-unul nou pentru mine, Sushi Terra de pe Calea Dorobanți. Mâncarea a fost bună, localul arată foarte bine, dar au și mici chestiuni enervante care e posibil să ne facă să nu revenim acolo prea curând.

Sushi Terra din Dorobanți arată foarte bine. Un perete este un acvariu lung, bine aranjat și cu tot felul de pești ce atrag privirea; mai au încă un acvariu mare în capătul restaurantului.

Mai mult, au câteva mese de două persoane dispuse pe lângă aceste acvarii și cred că asta le face printre cele mai frumoase locuri de luat masa din București. Restul meselor sunt separate cu plastice din care difuzează o lumină albastră, plăcută, creând pe total un aspect foarte modern.

Nu cred că au mese mari; 4 persoane încap lejer, 6 un pic înghesuite, dar un grup mai mare nu știu exact cum s-ar descurca acolo.

Trecând la mâncare, am început cu supe. Au 8 supe în meniu, dar niciuna nu este ramen cu porc, preferata mea din alte localuri. Am luat ramen cu rață (16 lei), ceea ce în teorie îmi suna și mai bine, dar am fost ușor dezamăgit de lipsa de ingrediente din supă: avea rață și tăiței și un ou de prepeliță, dar mă așteptam să văd în ea și o bucată de alge (kombu) și poate două-trei alte legume, mai ales că fotografia din meniu așa te face să crezi că se va întâmpla. A fost bună, cu rața gătită exact cum trebuie, dar foarte simplă.

O supă Tom Yum Classic (21 lei) a fost la fel de simplă, având lapte de cocos, creveți și ciuperci. Am mâncat Tom Yum chiar recent în Thailanda și ar fi trebuit să includă câteva alte legume sau rădăcinoase pe acolo, poate un pic de ghimbir, de lemongrass, ardei iute sau măcar verde și altele. Ca să o citez pe Matilda, “n-a fost cine știe ce”.

La sushi am comandat un platou numit Party Set (110 lei) de 26 de bucăți de sushi, incluzând cinci tipuri de maki (cele cu pește și alte ingrediente învelite în orez și poate și alge) și trei tipuri de nigiri (cele în care o bucată de pește este așezată peste orez).

Toate au fost foarte bune la gust. Peștele părea foarte proaspăt, proporțiile de carne versus orez făceau preparatul gustos, pasta de wasabi era fină și ușor de dizolvat în sosul de soia, iar ghimbirul murat, din care de obicei se gustă după ce mănânci o bucată de sushi, a fost cel mai bun mâncat până acum.

Servirea s-a făcut pe un platou-corabie, cum am văzut și în alte localuri de sushi. Nu știu de unde a venit această modă, dar într-un loc cu aspect modern cu acvarii și iluminat din acela nu mi se pare că se potrivește. Aș fi preferat un simplu platou de lemn.

Cea mai mare problemă, însă, este la alcătuirea meniului. Am fi vrut să mai luăm, pe lângă platou, și alte tipuri de sushi ca să încercăm (au unele coapte și altele preparate tempura), dar toate vin la porție de câte 8 bucăți, ceea ce este prea mult. Noi am fi vrut să vină câte 4, ca să încercăm două tipuri pentru o anumită sumă de bani. Chestia asta a fost foarte dezamăgitoare, dar poate mergem cândva în mai multe persoane și testăm și unele neincluse în platourile fixe.

Meniul include și alte preparate precum fripturi de vită, sushi sau ton, dar și unele din bucătăria insulelor Seychelles și a Thailandei, ceea ce este o idee bună dacă cineva din grup, de exemplu, nu vrea sushi. Mai au și edamame, dar n-am văzut omletă japoneză sau salată de alge.

De băut au câteva vinuri bune la pahar, inclusiv Liliac și Purcari, plus tării și cocktailuri. Eu am luat un pahar de vin japonez de prune, care este destul de dulce, aproape un vin de desert. Mai au în meniu și mai multe tipuri de sake, pentru cei ce vor să încerce.

Concluzie

• Aspect: nota 10, mi-a plăcut aranjamentul cu acvarii și separeuri cu canapele. Nu cred că încap mai mult de 6 persoane la o masă, însă.
• Supele: prea simple, puține ingrediente.
• Sushi: gustos, bun. Măcar că unele porții sunt de 8 bucăți, aș fi preferat de 4 ca să încerc mai multe. Platourile preconfigurate rămân cea mai bună alegere.
• Băuturi: meniu cuprinzător, au și vinuri bune la pahar, sake, bere, cocktailuri șamd.
• Desert: n-am încercat, dar în meniu au preparate exotice precum mochi, mousse de maracuya și altele.
• Serviciul: prompt și politicos, nimic de reproșat.
• Prețuri: normale pentru un restaurant de sushi, un platou și două băuturi costă cam 150 de lei, noi am dat 181 lei cu tot cu supe.

Sushi Terra, cel puțin cel din Dorobanți, arată bine și face sushi bun, dar mai e de lucru la supe, care sunt prea simple, și la porțiile meniurilor. Aș reveni acolo în principal pentru aspectul localului, mi-au plăcut acvariile

Sushi Terra se află pe Calea Dorobanți 140, destul de aproape de Piața Dorobanți. Mai au localuri și în Veranda Mall și în Promenada Mall, plus un punct de vânzare în Carrefour Băneasa, oferă și livrare. Orarul este L–D 11–23, site-ul oficial este sushi-terra.ro și găsiți acolo și meniul, au și pagină de Facebook. Cu parcarea e dificil în zonă, străduțele sunt pline, dar metroul Aviatorilor este la 15 minute de mers pe jos.