Scandalul Cambridge Analytics/Facebook arată cât de multe poate spune despre noi analiza de date

Scandalul legat de Cambridge Analytica, Facebook și informațiile obținute de primii pe baza datelor despre utilizatorii rețelei trebuie cunoscut și înțeles și la noi, deși aparent impactul direct este limitat la SUA și poate Marea Britanie.

Ideea este următoarea: fondatorii companiei Cambridge Analytica au găsit o metodă foarte bună de a face profilul unei persoane pornind de la like-urile, interesele, discuțiile și prietenii acesteia din rețeaua Facebook.

Serviciile C.A. se pare că au fost folosit în campania electorală a taberei Trump și a celei pro-Brexit. Algoritmul respectiv decidea, pe baza celor ghicite despre tine din datele publice avute la dispoziție, că ai fi mult mai bine targetat de reclame privind relansarea economiei, în timp ce o altă persoană trebuie atrasă prin, să zicem reclame despre cum China este o amenințare și trebuie crescută puterea militară pentru a-i face față.

Cu alte cuvinte, segmentare avansată a publicului pe baza unui algoritm bine construit. Cât de bine construit este algoritmul? Uitați indicatorii declarați chiar de dezvoltatorul algoritmului:

was able to evaluate a person better than the average work colleague, merely on the basis of ten Facebook “likes.” Seventy “likes” were enough to outdo what a person’s friends knew, 150 what their parents knew, and 300 “likes” what their partner knew.

Din doar 10 like-uri poate ști mai multe despre tine decât un coleg de muncă, din 300 de like-uri mai mult decât partenerul de viață. Câte like-uri ați dat voi până acum pe Facebook? Nu mă refer la pisici și cântece preferate, ci like-uri la articole despre un partid sau altul, despre corupție sau comploturi oculte, despre o țară sau alta, drepturi civile sau lipsa lor, blonde sau brunete, linkuri din care s-ar putea deduce cam ce nivel salarial aveți șamd. Eu zic că mult mai mult de 300, nu?

Fac o paranteză aici. Când am spus că Facebook nu-ți ascultă telefonul, ci doar are algoritmi din care deduce multe despre tine, mulți au sărit în sus. E o reacție naturală, oamenii caută explicații simple, ușor de înțeles. Un algoritm care te poate descrie cu probabilitate mare pe baza unor acțiuni voluntare de-ale tale este o posibilitate mult mai înfricoșătoare.

Totuși, oamenii se uită la filme cu Sherlock Holmes și apreciază modul în care detectivul își dă seama că o femeie a mâncat merdenele la micul dejun pentru că are brioșa agățată invers pe reverul hainei, dar în același timp le este greu să accepte că un număr practic infinit de computere ce au la dispoziție un volum foarte mare de date despre tine te-ar putea ghici și descrie atât de bine.

Treaba asta se întâmplă. Aceasta este realitatea în care trăim, consecința felului în care arătăm zilnic, picătură cu picătură, câte ceva din viața și gândurile noastre pe rețele sociale. Nu mi se pare musai ceva îngrijorător, ci doar diferit de felul în care oamenii comunicau până acum.

Îngrijorător este modul în care Cambridge Analytica a pus mâna pe date, deoarece aici se vede o mare scăpare a Facebook. În ciuda tuturor promisiunilor lor, au fost depășiți de situație și au tratat superficial datele utilizatorilor lor, după cum se vede acum.

Cum s-a întâmplat asta: un cercetător a făcut o aplicație Facebook numită thisisyourdigitalife pe care a promovat-o că îți va stabili profilul psihologic. 270.000 de oameni au utilizat aplicația (după 800.000 de dolari folosiți pentru promovarea ei), dându-i acces la toate datele lor publice din Facebook. Datele culese astfel au fost vândute firmei C.A.

Mai mult, asta se întâmpla în perioada în care aplicațiile cu acces la datele tale puteau vedea, practic, și datele prietenilor tăi. E ca și cum aplicația ar fi văzut ceea ce vezi tu pe Facebook, inclusiv profilul și like-urile prietenilor, chiar dacă aceștia nu aveau aplicația instalată. 270.000 de profiluri s-au transformat în 50 de milioane de profiluri culese de C.A.

Facebook a aflat în 2015 că C.A. a cules în mod abuziv aceste date, încălcând termenii serviciului. Facebook a cerut companiei să distrugă datele culese, iar C.A. a spus că așa a făcut. Investigații recente ale The Guardian și New York Times (hello presă reală!) au arătat că încă au copii ale acelor date. Vineri Facebook a suspendat Cambridge Analytica din platformă și le-a blocat paginile.

Lucrurile stau prost pe toate planurile. C.A. probabil va intra în faliment. Fără acces la Facebook, nu vor mai putea repeta magia lor pentru alte companii sau pentru alte campanii electorale. Facebook se regăsește atrasă într-un nou scandal de proporții după cel legat de știri false și restul problemelor avute în ultima perioadă. Dacă GDPR ar fi fost deja activ, probabil că le-ar fi fost ruptă o amendă destul de mare pentru cele întâmplate.

Singurul lucru bun este probabil conștientizarea de către public a ce înseamnă cu adevărat data analytics și ce concluzii se pot trage pe baza unui set de acțiuni pe care noi le facem deja din automatism. Nu cred că mulți realizau că like-urile lor pot spune unui terț că ar fi mai bine influențați de o reclamă despre cum străinii ne fură țara și nu de una despre promisiunea creșterii salariilor.

Din păcate, am impresia că lecția aceasta va fi rapid uitată. În fond, din toată povestea legată de fake news n-a rămas mare lucru în urmă. Astfel de lucruri complexe sunt mereu greu de explicat unei mase foarte mari de oameni.

Update: cum să verificați acum ce aplicații au acces la datele voastre din Facebook. În browser, faceți click pe săgeata din dreapta sus în bara albastră, dincolo de poza profilului vostru, și intrați la Settings > Apps. Apare o listă de pictograme de aplicații, iar sub ele este posibil să fie un buton “Show All”, așa că dați click și pe el. Puteți elimina din listă acele aplicații pe care nu le mai folosiți sau unde nu vă pasă să aveți contul de Facebook conectat. Oricum, dacă e pe acolo și vreo aplicație rea-intenționată, deja nu mai contează.

Pe mobil intrați în Settings > App Settings > Apps și porniți de acolo.

surse: NY Times, Mashable, Motherboard.