Cum am zburat la clasa Business cu Qatar Airways până în Chiang Mai și înapoi

Am zburat până în Chiang Mai, Thailanda, cu Qatar Airways via Doha, iar 3 segmente din cele 4 le-am făcut la clasa Business, o premieră pentru mine pe un zbor lung. Vă spun în detaliu cum a fost totul, mai jos, dar vreau să încep cu o concluzie: te aștepți să fie mișto la clasa Business față de Economy, dar în realitate toate așteptările îți sunt depășite.

Pe scurt, e ca și cum ai călători cu o limuzină versus a călători cu un autobuz. Iar în particular pentru Qatar Airways, au un “autobuz” destul de bun, fiind o companie care inclusiv la Economy are un meniu de mâncare din care poți alege (eu am preferat mielul în față puiului și rețetei vegetariene), porturi USB în scaun pentru încărcarea dispozitivelor și ecran cu filme în zborul spre Doha, ceea ce face cele 4-5 ore să treacă foarte rapid (acolo am văzut Three Billboards).

Și tot ca o concluzie, probabil vă așteptați ca elementele cele mai bune să fie mâncarea la mare artă, servită ca la un restaurant, lista de vinuri și cocktailuri, sau faptul că vreo 4 însoțitori de bord deservesc vreo 20 de pasageri cu tot ce vor aceștia, ca la un hotel all-inclusive. Nu, cel mai bun element este fotoliul care se transformă în pat, de am dormit pentru prima oară bine într-un avion, atât de bine încât tot pentru prima oară am regretat că n-a fost cursa mai lungă, că aș mai fi dormit încă o oră. Mi-au dat până și pijama.

Avionul a fost un A330-200, cod A7-ACK. Îmbarcarea în Doha s-a făcut printr-o ușă separată pentru clasa Business, avionul fiind conectat prin două poduri la terminal.

Scaunele în clasa business sunt aranjate după un model 2–2–2 și se transformă în paturi orizontale. În fața fotoliilor se află un ecran de mari dimensiuni (ceva de genul 24 de inchi, iar sub acesta o poliță unde să pui picioarele, iar sub ea un spațiu de depozitare pentru pantofi, pătură sau ce vrei să mai pui acolo.

 

Fotoliile au o mică poliță lângă ele, unde am găsit reviste, o apă Evian și o pereche de căști over-ear cu funcție de anulare de zgomot. O telecomandă din fotoliu controlează sistemul multimedia (filme, muzică, seriale, jocuri etc), o altă telecomandă controlează mișcarea fotoliului. Poți regla separat șezutul sau suportul pentru picioare, dar eu am folosit cele trei butoane ce modifică direct fotoliul între scaun drept, șezlong (bun când te uiți la filme) sau pat.

O mică trusă personală conținea o mască de ochi, o pereche de dopuri de urechi, un after-shave și un mic parfum Acqua di Gio, plus un balsam de buze marca Rituals. Femeile primeau altă trusă, probabil cu produse feminine. La un moment dat ne-au dat și pijamale produse de The White Company, o companie londoneză, că e mult mai comod să dormi în bumbac pufos decât în cămașă și pantaloni smart casual, mai ales când zbori deja de vreo 8 ore.

Înainte de decolare am băut o șampanie și un suc de roșii, prima pentru a călătorii cu zâmbetul pe buze, a doua pentru hidratare.

Meniul de băuturi includea două șampanii Lanson și opt vinuri bune din diverse țări, inclusiv două de desert. Prefața meniului spunea că vinul lor de Porto este excelent; l-am încercat și pe acela, chiar a fost excelent. Tăriile includeau Glenfiddich de 15 ani, care este foarte bun, Chivas, vodcă, gin Bombay Sapphire, bere, coniacuri și ceva cocktailuri. Old Fashioned a fost bun, Pink Gin la fel, Dry Martini parcă avea prea multă lămâie.

Meniul zilei a inclus o supa zilei, care aici s-a dovedit a fi ceva thailandez cu lapte de cocos, foarte bună, ușor picantă, exact cât să te pregătească pentru aterizarea în Chiang Mai. Laaperitive am cerut Arabian Mezze, adică lipii cu humus, tabouleh și baba ganoush, apoi am ales puiul cu legume și piure, iar la desert un biscuite cu ciocolată.

Toate au fost servite din farfurii normale, cu ustensile de metal, cu pâine și unt aduse separat, șervet pe piept șamd. Le poți comanda oricând vrei și în ce ordine vrei, probabil și de câte ori vrei.

Zborul este de noapte, decolare la 19, aterizare la 6 (dar timp total de zbor vreo 6 ore), așa că un mic dejun era inclus în meniu, dar nu l-am văzut, dormind până în momentul când a început coborârea spre aeroport. Patul a fost foarte bun, este extraordinar să ajungi la destinație odihnit după un somn bun, ceea ce până acum nu mi-a reușit niciodată în clasa Economy. Până și păturile erau un model mai bun, mai gros, numărul redus de călători din clasa Business înseamnă că este mult mai liniște, iar poziția în botul avionului oricum diminuează suplimentar zgomotul motoarelor.

M-am uitat și la un alt film (Suburbicon), alături de un cocktail și un bol de alune calde. Ce să zic, viață bună în avion.

La întoarcere am zburat tot cu un A330, dar cu o versiune probabil mai veche a clasei Business. Nu mai aveam ecranul mare din fața scaunului, ci un ecran ieșea din fotoliu. Lipsea și polița pentru picioare, dar patul este oricum suficient de lung pentru a le susține pe acestea.

Decolarea se face pe la ora 7 dimineața, așa că meniul de mâncare include un fel de mic dejun-brunch. Am băut limonadă din aceea bună caracteristică țărilor arabe, am mâncat iaurt cu granola și căpșuni, omletă cu pui (prea mult rozmarin în ea) și înainte de decolare un sandviș cu vită, salată și o vinegretă foarte bună.

Aveau chiar și espressor la bord, așa că am profitat de două ori de câte un macchiato.

Dacă ar fi să mă plâng de ceva, este că spațiul dintre cele două scaune este destul de mic și folosit sub formă de tavă atunci când măsuțele nu sunt extinse. Mi-a fost mereu teamă ca un gest greșit să nu ducă la vărsarea băuturilor pe omul alături de care zbori.

Asta este pe A330, un avion widebody cu loc suficient pentru astfel de fotolii-pat (cine știe ce-o fi pe Dreamliner sau A380, nu?). Am zburat apoi Doha-București cu un A320, dar și aici Qatar are multe de oferit în clasa Business.

Fotoliile, de exemplu, nu se fac pat, dar se lasă foarte mult pe spate și includ o funcție de masaj, chiar dacă mai timid. Se ajustează tot din telecomandă, iar un ecran mobil este inclus în fiecare scaun (Qatar are ecrane și pe clasa Economy la A320 și A321, oricum).

Fiind zbor de zi, meniul a fost cel mai cuprinzător de până acum. Am început cu o supă de cartofi, apoi un aperitiv de creveți marinați cu mărar și serviți pe un pat de somon (care era excelent la gust), apoi am ales red snapper, un pește a cărui traducere în română nu o știu. Bun și acesta. Am sărit peste desert, dar pe toate zborurile au cutii de bomboane Godiva pentru cei ce vor rapid ceva dulce.

Un astfel de bilet costă aproximativ 2.000 de euro pe site-ul Qatar. E un motiv bun pentru care i se zice Business, de obicei doar companiile își permit să plătească așa ceva pentru directorii ce trebuie să ajungă odihniți la întâlnirile de afaceri. Eu mă bucur că am avut ocazia să experimentez așa ceva. Mi s-a dovedit că, dacă îți permiți, zborul poate fi o plăcere indiferent de durata sa.

Zborul Chiang Mai–Doha, ca și Zanzibar–Doha de anul trecut, oferea Internet tuturor pasagerilor. 15 minute sau 10 MB gratuit, suficient cât să dai câteva mesaje (dacă nu se sincronizează automat prea multe). O oră de net costă 12 dolari, iar pentru întreg zborul 22 de dolari (câtă vreme există acoperire pentru conexiunea avionului cu satelitul). Nu știu dacă sunt limitate ca trafic, probabil că da, dar e suficient cât să citești site-uri și să vorbești de acasă.

---

Iată câteva fotografii și din zborul Economy spre Doha. Monitoare în fiecare scaun, pui sau miel sau paste, un zbor plăcut. Qatar zboară din Doha spre toate colțurile lumii, așa că poate fi o poartă bună pentru orice călătorie, mai ales spre Asia, fiind una dintre puținele conexiuni din București în acea direcție. Aeroportul are și el multe de oferit, inclusiv lounge-uri și hoteluri contra-cost, iar la o escală mai lungă puteți vizita Doha fără a fi nevoie de viză.

Am stat 5 zile în Chiang Mai, Thailanda, la invitația Qatar Airways și Autoritatea Turismului din Thailanda. 1900 de fotografii și 2 ore de filmare mai târziu, voi scrie câteva articole despre ce-am văzut și experimentat acolo. Urmăriți-le sub tag-ul Thailanda.