Review de SSD: Kingston KC1000 de 240 GB pe NVMe

În seria de review-uri de SSD-uri am pus mâna pe două modele NVMe, care-s mult mai rapide decât cele SATA, și unde anterior testasem un singur model, pe Samsung 960 Evo. Kingston KC1000 a fost o surpriză foarte plăcută, dovedindu-se un SSD foarte rapid.

Specificații Kingston KC1000:

• interfață NVMe PCI-Express Gen 3.0 x4
• format M.2 2280
• disponibil în capacități de 240, 480 și 960 GB
• oficial scriere secvențială 900 MB/s și citire 2700 MB/s pentru cel de 240 GB, mai rapid pentru celelalte capacități
• oficial scriere 4k random 160.000 IOPS și citire 190.000 IOPS pentru cel de 240 GB, mai rapid pentru celelalte capacități
• Total Bytes Written 300 TB pentru această capacitate
• MTBF 2 milioane ore
• garanție 5 ani

Preț: 590 lei la PC Garage și eMAG.

Eu am testat varianta de 240 GB. Cele de capacitate mai mare sunt mai rapide pentru că mai multă memorie poate fi accesată în paralel.

CUM ARATĂ

M.2 2280 este un format de plăcută electronică de 22 mm lățime și 80 mm lungime, un format suportat de majoritatea laptopurilor din prezent și de tot mai multe plăci de bază pentru desktop-uri.

Pachetul include SSD-ul și o cheie pentru Acronis True Image, cu care puteți face o clonă a vechiului SSD sau HDD înainte de transferul pe acesta nou.

TEHNOLOGIE

NVMe este un protocol prin care SSD-ul este conectat direct prin PCI-Express în calculator, ceea ce permite viteze de ordinul miilor de MB/s, în timp ce porturile SATA sunt limitate prin specificații la 600 MB/s. Așadar, dacă aveți un PC compatibil NVMe, un astfel de SSD merită din plin banii față de unul SATA.

Memoria utilizată este de timp NAND MLC, adică multiple-level cell, nume utilizat pentru 2 biți per celulă. Fabricantul este Toshiba.

Controllerul intern este un Phison PS5007-E7. Acesta include, printre altele, funcții de corecție de erori în caz că informația dintr-o celulă se deteriorează, wear leveling pentru a utiliza uniform toată memoria de-a lungul timpului și protecție la eventuala întrerupere a alimentării pentru a finaliza de scris ceea ce avea în mecanismul intern de cache.

Fiabilitatea totală pare bună, un TBW de 200 TB însemnând că SSD-ul este gândit să reziste la peste 200.000 GB scriși de-a lungul vieții, adică vreo 6 ani dacă scrieți 100 de GB în fiecare zi. MTBF-ul, adică timpul mediu până la o defecțiune, este de 2 milioane de ore, o cifră uzuală. Garanția de 5 ani este, însă, peste media oferită în piață de alți competitori.

REZULTATELE TESTELOR

Cum testez: folosesc o placă de bază Asus Z170 Premium, procesor Core i5-6600 Skylake, 32 GB memorie RAM, Windows 10 cu toate update-urile la zi. Toate programele consumatoare de resurse sunt oprite, conexiunea la Internet este dezactivată. Pentru transferul de fișiere folosesc un disc virtual în memoria RAM (de asta am 32 GB) și comanda robocopy /e /j /nfl /np. Pentru teste sintetice folosesc programele numite în review, iar testele variabile le fac cu IOmeter cu configurație proprie.

În testele următoare voi compara de câteva ori acest KC1000 cu SSD-ul Samsung 960 EVO. Comparația este forțată pentru că am testat 960 EVO în varianta de 500 GB și KC1000 în cea de 240 GB, așa că rezultatele sunt mai slabe pentru Kingston. Oficial și KC1000 de 480 GB este mai rapid, de exemplu viteza de scriere crește de la 900 MB/s la 1600 MB/s. Luați acele comparații doar ca o referință.

Transfer de fișiere

Am testat folosind următoarele pachete:

• un film de aproximativ 9,01 GB într-un singur fișier.
• folder cu fotografii, 3,47 GB în 631 fișiere.
• folder cu diverse cărți și alte documente, 5,2 GB în 13.725 fișiere organizate în 6.771 foldere.

Acestea solicită SSD-ul și cache-ul său în diverse moduri. De exemplu, transferul de fotografii folosește din plin mecanismul de caching și de aceea rezultatele sunt foarte bune, în timp ce un transfer secvențial de durată va satura acest mecanism și ulterior viteza va scădea. Rezultatele sunt următoarele:

Rezultatele sunt foarte bune. Kingston KC1000 se dovedește un SSD foarte rapid pe citire, unde e normal, dar și pe scriere, unde ajunge aproape de rezultatele sale oficiale pentru film și pachete mici. Pentru fotografii, unde mecanismul de cache intern și paralelismul pot fi foarte utile, ajunge la viteze chiar mai mari.

Când transfer toți cei 17 GB ai testului dintr-o dată am obținut următoarele viteze medii, cu un rezultat foarte bun pentru Kingston KC1000:

Iar timpul total de scriere și apoi citire a întregului pachet este mai scurt decât în cazul Samsung-ului de capacitate mai mare!

Este un rezultat superb care mă face să mă întreb ce-aș putea obține cu KC1000 de 480 GB.

PCMARK 8

PCMark 8 de la Futuremark este un program de benchmark ce include și testarea stocării interne. Face asta simulând, timp de vreo două ore, tot felul de operațiuni în programe cunoscute de tip office sau editare și chiar și jocuri, un test care măsoară foarte bine performanța real-world a SSD-ului.

Nu obține viteze maxime, dar prezintă un scor de performanță reală ce uneori are mai multă relevantă decât testele sintetice pe care le fac ulterior.

Și, din nou, Kingston KC1000 de 240 GB stă mai bine decât Samsung 960 EVO de 500 GB.

Teste sintetice

Acestea le fac cu IOmeter, un program scrie și citește după scenarii definite de mine pe SSD, folosit cam de toată lumea pentru a vedea performanța în diverse moduri de accesare a unității.

Scrierea și citirea secvențială cu blocuri de 128 kB, la diverse queue depths (cozi de așteptare, forțează paralelismul unității) arată o scriere relativ constantă pe disc și o citire ce atinge maximul începând cu QD2.

Dacă variem dimensiunea blocului scris secvențial, observăm că viteza maximă se obține la blocuri mici, ceea ce nu-i chiar de dorit. De asemenea, trecerea de la un thread la 4 threaduri aduce un ușor spor de performanță, dar nu unul crucial: cu alte cuvinte, veți utiliza la viteze mari SSD-ul și în scenarii ce nu necesită aplicații optimizate pentru a folosi mai multe nuclee.

Am testat și scrierea și citirea aleatoare de blocuri de doar 4 kB. Aici nu contează musai vitezele obținute, cât numărul de operațiuni de intrare-ieșire pe secundă. Astfel de scrieri și mai ales de citiri sunt specifice sistemului de operare, care încarcă foarte multe fișiere din diverse locuri din disc. Rezultatele sunt bune, dar nu extraordinare.

Teste benchmark

Aici folosesc diverse programe de testare disponibile gratuit tuturor, ca să puteți compara unitatea cu altele.

CrystalDiskMark, unde rezultatele se apropie cel mai mult de cele anunțate oficial pentru această capacitate.

Anvil Storage

HD Tune Pro, unde observați o citire constantă și o scriere ce alternează între viteze mari și mici, pe măsură ce mecanismul de cache este umplut și golit. Același comportament ar putea fi cauzat și de încălzirea unității (M.2-urile se încălzesc bine de tot), dar graficul în astfel de situații arată de obicei ca o sinusoidă pe măsură ce controllerul limitează viteza pentru a ține temperatura sub control.