M-am uitat la Super Bowl 52 și întreg spectacolul din jurul său

Mi-am făcut un obicei din a mă uita la Super Bowl, finala campionatului american de fotbal… american. Nu sunt mare fan al acestui sport, dar este spectaculos, așa că la cel mai bun meci al său mă pot uita odată pe an.

Anul acesta s-a desfășurat între New England Patriots și Philadelphia Eagles. Patriots sunt o super-echipă, un fel de Real Madrid sau Barcelona a NFL-ului, cu 5 titluri câștigate în ultimii 17 ani și cu Tom Brady în echipă, fundașul lor super-vedetă ce va fi numit, probabil, cel mai bun quarterback din istoria NFL-ului. Unde mai pui că e și căsătorit cu Gisele Bundchen, un super-model. Philadelphia Eagles nu avea nici un trofeu câștigat până în prezent.

Sunt sigur că știți deja cum s-a terminat, dacă v-a interesat subiectul: Eagles au câștigat, spre surprinderea tuturor. Patriots, dacă ar fi câștigat, ar fi devenit a doua echipă cu 6 titluri câștigate, iar Brady singurul jucător cu 6 titluri la activ. Eagles, însă, au preluat de la început conducerea reprizei și, în ciuda unui scurt moment când Patriots a recuperat și a avut chiar un punct în plus, ceea ce pentru mulți a însemnat că gata, meciul intră pe făgașul așteptat, Eagles a câștigat 41-33, o victorie meritată, mai ales că au recuperat mingea într-un moment critic.

Meciul a fost bun, mai bun ca în alți ani. Numărul dublu de puncte înscrise față de alte super bowl-uri vă spune rapid asta, dacă nu l-ați văzut.

Pe lângă meci în sine, însă, mă văd nevoit să spun încă o dată aici, public, cât de bine organizat este întreg spectacolul. Pentru mine este cea mai impresionantă transmisiune sportivă din lume și, deși finala unui campionat mondial de fotbal de-al nostru -soccer, cum ar zice americanii-, are mult mai mulți telespectatori, întreg show-ul Super Bowl este cu cinci niveluri peste acesta.

Sunt vreo 12 ore de transmisiune TV, din care meciul are doar vreo 3. Sunt analize, prezentări de orașe și de echipe și de istorie. Sunt interviuri cu jucătorii principali, din acelea făcute pe îndelete de experți, nu cu întrebările clișeu de la meciurile noastre. Sunt imagini cu bătrâni ce spun de ce-și susțin echipa locală, imagini cu orașele pregătite de petrecere, autobuze pe al căror afișaj scrie Go Eagles! A fost un segment în care au mulțumit pompierilor și altor oameni ce îi țin în siguranță pe timpul partidei.

Începe meciul și fiecare jucător se prezintă, intrarea pe teren este un mini-spectacol în sine. Un cor a cântat America The Beautiful, apoi Pink a cântat imnul național. Pentru simpla aruncare a monedei a venit pe teren un veteran de război, medaliat pentru bătălia de la Iwo Jima. Timberlake a ținut un concert impresionant la pauza principală. Antrenorii sunt filmați în paralel în timp ce arbitrul anunță deciziile în privința fazelor controversate, surprinzându-le astfel reacțiile.

De reclame nu mai zic, că cele de la Super Bowl sunt celebre. Audiența foarte mare impune prețuri foarte mari pentru publicitatea din timpul meciului, așa că, dacă tot dau milioane pentru 30 de secunde, companiile investesc și în reclame memorabile, amuzante sau inedite, astfel încât oamenii să le urmărească. See what they did there?

Anul acesta n-aș putea spune că am văzut vreuna memorabilă și nici vreuna controversată.

Tide a avut unele bune, făcând mișto de alte reclame pe ideea că orice reclamă în care apar haine curate este și o reclamă pentru Tide. Mi s-a părut că Pepsi și Coca-Cola au avut reclame aproape identice, ambele pe ideea “avem băutură pentru fiecare om”. Groupon a avut o reclamă; eu uitasem că există. Wendy’s a avut o reclamă în care ataca McDonald’s.

A fost multă publicitate și pentru filme, aici rulând pentru prima oară trailere pentru Solo sau noul sezon Westworld. Netflix a anunțat The Cloverfield Paradox în timpul meciului printr-o reclamă, iar filmul a fost disponibil online după meci (inclusiv la noi). Au fost și multe reclame la mașini și băutură și mâncare; acum îmi doresc un Jeep Wrangler

S-a mers pe sentiment și umor, companiile ferindu-se de controverse precum în alți ani. Niște analiști observau că n-au fost reclame legate de politică, nici de #metoo, nici de alte probleme sociale folosite ca pretext de a promova produsele proprii. Mai mult, n-au fost nici reclame cu femei bine dotate defilând cu un produs în mână, poate semnalizând un sfârșit al acestui tip de publicitate.

M-am prins și de ce americanii nu conștientizează bine problema loviturilor puternice pe care le primesc jucătorii de fotbal american: în acele pauze de intervenție medicală se difuzează reclame. Un jucător al lui Patriots a fost placat de zile mari. Se uita în altă direcție în timp ce alerga și l-a blocat cu toată forța un adversar de i-am auzit și eu din România dinții clănțănindu-i în gură. Reclamele au început când medicul îl examina pe jos, deci n-am văzut cât de grav a fost totul, ci ce bune sunt Pizza Hut și Jeep Wrangler.