5 exemple de incompetență la Metrorex

S-au înlocuit turnicheții, da? Lucrările s-au finalizat prin toamna trecută, iar acum stațiile au acele porți moderne, de sticlă, conectate în rețea, bune și frumoase.

Avantajul lor nu este că arată mai bine; nici măcar nu sunt mai rapide, durează mai mult să treci prin ele cu tot cu citit cartela. Nu, avantajul lor ar trebui să fie configurarea de la distanță, eventual automată, a sensurilor. Dacă ai o stație cu 12 turnicheți, atunci la orele dimineții ai putea pune 10 de intrare și 2 de ieșire, dacă traficul principal este pe intrarea în stație. Sau, cum se întâmplă la Pipera sau Aurel Vlaicu, majoritatea să fie “de ieșire” la orele dimineții, când zeci de mii de oameni vin acolo, și apoi pe la ora 15 să se modifice și să fie majoritatea de intrare, când aceleași zeci de mii de oameni pleacă acum acasă.

În practică, turnicheții stau mereu la fel. Sunt morți ca sistemul nostru de sănătate, lipsiți de inteligență precum buștenii. Culmea culmilor am văzut-o acum ceva vreme tocmai în stația Pipera, unde dimineața, cu sute de oameni ieșind din fiecare metrou la interval de 2 minute, unde raportul era 3 turnicheți de ieșire la 7 de intrare. Cei 7 de intrare stăteau nefolosiți, cei 3 de ieșire aveau coadă de așteptare. Fotografiile sunt făcute până în ora 10.

Un alt exemplu de management prost l-am văzut la stația Preciziei. Casa de bilete e montată practic într-un turnichet. V-ați gândi că acesta măcar este “de intrare”, ca să bagi direct în el cartela nou cumpărată de la acea casă și să intri în stație, dar nu… e de ieșire. Cei de la Metrorex s-au gândit că cineva va ieși pe acolo, direct în rândul de oameni ce stau la casa de bilete, iar cei ce cumpără cartela se retrag și o folosesc în celălalt capăt al zonei de acces.

(Fotografie făcută din direcția opusă, din interiorul stației)

Așa se întâmplă când nimeni din conducerea metroului nu folosește metroul, ci doar mașini de lux cu șofer.

Scara asta rulantă de la Piața Unirii 1 este în reparație de un an de zile, din primăvara trecută. Metrorex își cere scuze tot de atunci. Oare ce-o avea?

Iată aceeași scară fotografiată de mine pe 4 august 2017.

Alt exemplu: s-au instalat în majoritatea stațiilor vendomate de bilete. Cineva le-a făcut și pe acestea să fie frumoase, nu utile, altfel nu-mi explic de ce meniurile au tot felul de animații de fade și rotiri, de pierzi timpul privindu-le pe acestea. Mai mult, acestea te întâmpină cu un text mare și inutil despre “managementul informatizat” și apoi mult mai mic scrie că poți cumpăra cartele de acolo, apoi trebuie să apeși un buton pentru a iniția achiziția. De ce nu te așteaptă direct cu ecranul de achiziție? Nu știu, poate dezvoltatorii interfeței sunt plătiți la numărul de apăsări și au strecurat una în plus.

Dincolo de asta, însă, plata cu carduri contactless nu funcționează. Am încercat până acum la 3 aparate și n-a mers la nici unul, deși am încercat cu două carduri și cu telefonul mobil. Nu merge, cititoarele se activează, primul LED clipește, dar pe ecranul lor rămâne scris welcome (sau același lucru în altă limbă) și nu citesc cardul.

Or, plata cu carduri contactless pentru cartele de metrou ar fi fost exemplu perfect pentru utilizarea tehnologiei contactless. Atingi cu cardul, iese cartela, pleci mai departe! Indiferent ce ai cumpăra, e sub 100 de lei, deci nu s-ar fi cerut niciodată PIN-ul.

Prin urmare, cardul se introduce într-un cititor normal, aflat undeva la 80 cm înălțime față de podea, de eu aproape că trebuie să mă las pe vine ca să-l văd și să introduc PIN-ul pentru cei 5 lei cheltuiți acolo. Sunt curios dacă cineva de la VISA sau MasterCard știe de treaba asta.

Posibil să mă înșel aici, dar interfața nici nu are opțiunea de a cumpăra mai multe cartele dintr-o dată. Mi se pare că nu apare pe nicăieri opțiunea de “cantitate”.

Și ca să încheiem, așa arată chitanța tipărită de vendomat. Observați că la final scrie mare “bon nefiscal”.

Probabil nu știți asta, dar sunt un număr de oameni ce decontează abonamente sau cartele și contabilul le cere chitanță sau factură sau bon fiscal pentru achiziția acestora. Teoretic legea spune că biletele cu valoarea înscrisă pe ele și număr unic de identificare au valoare fiscală, dar în practică la metrorex e cam greu de găsit acel număr unic de identificare, iar cu alte ocazii chiar Metrorex a încălcat legea vânzând abonamente de 50 de lei (valoarea tipărită) cu 70 de lei (valoare scrisă cu pixul deasupra), ceea ce nu are nici o valoare contabilă.

Așa că aceste vendomate ar fi fost ocazie bună de a fiscaliza totul. Ar fi avut nevoie și de case fiscalizate pentru a tipări bonuri fiscale, adică acea imprimantă de bonuri e supusă unei proceduri de fiscalizare și aia e. Nu s-a putut.

Vă zic eu, la noi chiar și proiectele duse la capăt sunt semi-inutile. De asta râd când citesc prin presă ce planuri mărețe au primăriile sau ministerele. Unu la mână, e posibil să nu le facă niciodată, iar doi la mână, dacă le fac sunt șanse mari să le facă prost.