Iordania: în orașul antic Petra, una dintre cele 7 minuni moderne ale lumii

Orașul antic Petra, din Iordania, merită pe deplin includerea în lista modernă de cele 7 minuni ale lumii. Nu-i vorba doar de clădirile sale săpate în stâncă, ci și de felul în care acestea se dezvălui turistului, la capătul unui canion la fel de spectaculos în care chiar simți că intri într-o zonă secretă, ascunsă lumii, și de istoria locului, care, printre altele, chiar a rămas părăsit vreme de vreo 1300 de ani și redescoperit recent.

Vi-l descriu pas cu pas. Explorarea începe pe un drum aparent banal, de câmpie, ce coboară ușor spre destinația călătorului. Cele câteva încăperi săpate în stâncile de pe lângă acesta, morminte antice și turnuri de pază, nu-ți dau de bănuit că urmează ceva atât de spectaculos.

Iată un clip de 60 de secunde făcut de mine la Petra:

Apoi începe canionul, numit Siq. Creat nu de apă, ci de activitate tectonică acum cine știe câte milenii și șlefuit de torente, are pereți înalți, stânci foarte spectaculoase prin culoarea lor roșiatică și straturile de rocă ce-i dau o textură frumoasă. Drumul se îngustează la doar câțiva metri, stâncile sunt înalte și, dacă dai capul pe spate, mai vezi doar cerul albastru de deasupra.

Un ghid local vă pot arăta chiar și pe acest drum câteva încăperi săpate în stâncă, dar ignorați-le pentru că nici nu se compară cu ceea ce vă așteaptă în inima anticului oraș Petra, la capătul acestui drum de aproximativ un kilometru prin siq.

Totuși, am intuit că urmează ceva spectaculos atunci când ghidul ne-a oprit pentru a ne arăta o sculptură în stâncă pe care ochii mei o ignoraseră complet: picioarele unui om, tot ce-a rămas dintr-o statuie sculptată cândva la o scară de 2-3 ori mai mare decât cea naturală.

Două astfel de statui, împreună cu cele ale unor cămile, marcau cândva drumul spre Petra, oraș apărut ca loc de popas pentru caravanele din vechime, de unde și aceste simboluri.

Apoi siq-ul se termină și vezi în capătul acestuia o coloană a Trezoreriei, probabil cel mai cunoscut și cel mai fotografiat și cel mai bine păstrat obiectiv din interiorul Petra. Construcția, câteva încăperi săpate în stâncă și înconjurate de acele coloane și, cândva în vechime, de statui impresionante ale unor cai și călăreți, a fost de fapt un mormânt foarte elaborat.

Mie mi s-a părut și mai spectaculoasă când am aflat că a fost sculptată de sus în jos, ca de altfel aproape totul de la Petra. I se spune Trezoreria deoarece legendele spun că bandiții sau poate conducătorii orașului și-au ascuns averile în urna de piatră din vârf. Or fi fost acolo, dar clădirea în sine a fost dintotdeauna un mormânt.

Petra a fost construit de nabatieni, un popor de beduini ce-au trăit în acea zonă și au întemeiat un regat prin secolul 4 înaintea erei noastre. Nu se cunosc multe despre ei deoarece nu au lăsat texte care să le descrie societatea, iar în întâlnirile cu grecii, romanii sau perșii nu dădeau multe detalii despre ei. Erau arabi și se rugau la zeii vechi ai perioadei de dinaintea Islamului, dar în ciuda informațiilor puține este clar că erau puternici pe partea de inginerie și comerț.

Inginerie nu doar pentru că au construit monumentele pe care astăzi le admirăm la Petra, ci și pentru toate sistemele de captare și recuperare a apei, plus canale și baraje pentru a proteja orașul de inundații. Petra s-a dezvoltat în principal între secolele -1 și +1 pentru că un mare drum comercial trecea prin zonă, iar nabatienii au profitat de acesta pentru a atrage caravanele (și taxele impuse acestora) în Petra.

Regatul Nabatienilor a fost cucerit în 106 e.n. de către Imperiul Roman, o civilizație și mai mare și mai inventivă. Totuși, dacă mă ține bine memoria, tot în 106 romanii au cucerit și Dacia. Comparați voi ce-a rămas în urma dacilor într-o țară fertilă și bogată cum este a noastră cu ce-a rămas în urma nabatienilor în mijlocul deșertului.

Cucerirea romană nu le-a modificat prea mult viața, dar rutele comerciale s-au schimbat în secolele următoare, așa că orașul Petra a sărăcit treptat. Câteva cutremure, problemele romanilor și mai târziu ale imperiului Bizantin au făcut ca locuitorii din Petra să părăsească treptat orașul. Acesta a rămas pustiu prin secolul 6 e.n., vizitat doar de beduini și de păstorii de pe acele meleaguri. Primii europeni au ajuns la Petra în 1812, apoi alte expediții au descris restului lumii orașul și au atras atenția asupra sa. Multe zone au fost readuse la lumină în secolul 20, iar după 1985 Petra a început să apară în filme (Indiana Jones și Ultima Cruciadă, de exemplu), apoi includerea în noile minuni ale lumii a făcut ca turiștii să vină aici în număr mare.

O poveste frumoasă care, zic eu, contribuie mult la crearea atmosferei perfecte pentru a vizita Petra.

Într-un fel, m-am gândit apoi, este uimitor cum și civilizațiile cele mai înfloritoare dispar după câteva secole. Nu-i ceva nou pentru cei ce studiază istoria, în fond și Imperiul Roman, cel mai mare al antichității, a decăzut și dispărut, la fel și imperiile mai apropiate vremurilor noastre, dar am perceput altfel Petra.

Diferența este că Imperiul Roman sau cel Bizantin sau cel Austro-Ungar sau Otoman n-au dispărut, ci s-au transformat. Vechile lor capitale sunt locuite, ba chiar înfloritoare. Regatul nabatienilor a dispărut complet, iar un oraș uimitor precum Petra a fost pierdut pentru mai mult de un mileniu. Astfel de evenimente sunt foarte rare.

Trezoreria este cea mai pitorească zonă nu doar pentru clădirea foarte bine păstrată, ci și prin faptul că aceasta este plasată într-o zonă mai largă a canionului, un fel de cameră mare făcută în siq înainte ca acesta să dispară, deschizându-se spre spații și mai largi.

Asta nu înseamnă că ce-i frumos s-a terminat. Din contră, urmează alte temple și morminte săpate în stâncă, unele la fel de ornate, apoi Strada Fațadelor, care arată ca ceva scos din filme SF de pe alte planete.

După acea zonă vine un amfiteatru semicircular, unde probabil mii de oameni puteau intra pentru a vedea spectacolele din acele vremuri antice.

Vizavi de acesta, sus pe scări, se află alte câteva temple, unele foarte mari. De la ultimul de sus, al cărui nume îmi scapă, se poate vedea întreaga vale.

Cei care stau acolo vreo jumătate de zi pot urca și la zona numită Mânăstirea, unde se află cea mai mare fațadă din Petra, dar și spre altarul de sacrificii sau mormintele regale. Plimbați-vă printre coloanele Marelui Templu, călăriți o cămilă sau un măgăruș, intrați prin poarta lui Adrian șamd. Uitați-vă în pagina specială Google StreetView, că le-au fotografiat 360 de grade pe toate.

Dacă mergeți la Petra, rezervați-vă deci o jumătate de zi pentru a vedea totul și luați-vă încălțăminte comodă. Veți merge cam 6-7 kilometri pe jos, poate și mai mult, pe pământ, veți urca și câteva scări. Aduceți-vă apă, vara poate fi cald acolo.

Zona e liniștită. Câțiva localnici vând suveniruri, dar majoritatea sunt chinezării. Copilași încearcă să vă vândă vederi, dar le spuneți Nu și vă lasă în pace.

Accesul în Petra costă 29 de dinari iordanieni (x 5,5 lei), iar dacă vă cazați în oraș la hotelul Movenpick Resort Petra veți fi, la propriu, vizavi de intrarea în zona protejată. Hotelul este excelent. Puteți ajunge acolo și dacă luați un sejur la Aqaba, stațiunea de la malul Mării Roșii, spre care Prestige Tours deschide din martie 2018 un zbor charter și oferă pachete turistice în diverse combinații. Distanța dintre Aqaba și Petra nu este imposibilă, o excursie vă duce acolo în maxim două ore.