Reflexul Semmelweis încă este des întâlnit în societatea actuală

Ați auzit vreodată de reflexul Semmelweis? Este tendința de a respinge dovezile noi, care ar putea schimba un domeniu, doar pentru că sunt noi, iar cunoștințele clasice sunt atât de bine înrădăcinate încât unele noi nu vor fi luate în considerare.

De obicei se aplică în domenii științifice, dar uneori îi puteți vedea forma și în alte domenii, precum tehnologia modernă. Kodak și Nokia n-au tratat serios noi tehnologii precum camerele digitale și respectiv smartphone-urile, considerând că business-ul lor clasic este foarte bun și va rezista multă vreme.

Este interesant însă de unde vine acest nume. Ignaz Semmelweis a fost un medic maghiar de origine germană, considerat acum printre “părinții antisepticelor”. Ca medic obstetrician în Viena, în 1847, a făcut niște studii privind mortalitatea pacientelor în secțiile spitalelor, observând că prima secție de obstetrică are mortalitate semnificativ mai mare decât a doua, deși toate condițiile erau identice.

A descoperit că mortalitatea vine din faptul că medicii primei secții lucrau, în alte momente, cu cadavre, participând la autopsii pentru studiu sau alte sarcini, apoi intrau la pacienți. Asta l-a făcut să creadă că există anumite particule de la cadavre ce provoacă febra în pacientele vii, iar recomandarea sa a fost ca toți medicii să se spele bine pe mâini cu o substanța antiseptică înainte de a intra la pacienți. După implementarea acestui sistem într-o perioadă de testare, infecțiile și mortalitatea au scăzut foarte mult în acel spital.

Probabil credeți acum că asta l-a făcut faimos în întreaga lume, un medic celebru a cărui descoperire a salvat mii de vieți, milioane de vieți după acel punct, dar ați fi foarte departe de adevăr. Teoria sa a fost desconsiderată de lumea medicală a timpului, mulți medici simțindu-se inclusiv jigniți că li se spune să se spele pe mâini. “Particulele de la cadavre” au fost luate în râs într-o vreme în care medicina se baza pe niște teorii ce acum sunt considerate băbești.

Semmelweis și-a pierdut treptat postul de medic și a fost marginalizat de colegi și prieteni. Studiile sale, publicate, nu au fost luate în serios. Infecțiile respective erau puse pe seama pacientei, alimentației, presiunii uterului, oboselii inimii șamd, iar marea majoritatea a spitalelor nu i-au urmat recomandările, deși cele care au făcut-o au raportat rezultate bune. Situația era complicată, studiile lui Semmelweis dădeau practic vina pe medici pentru mortalitatea crescută din spital, nu pe starea pacientului sau stilul său de viață.

În 1865, Semmelweis este internat într-un azil de boli mentale, suferind de depresie, unde moare după 14 zile, cel mai probabil după o bătaie încasată de la paznici.

Teoriile sale urmau să prindă mult mai bine câțiva ani mai târziu, când Louis Pasteur își publică studiile despre microbi și bacterii și medicina ajunge la acest nivel microscopic de înțelegere a cauzalității infecțiilor. Semmelweis descoperise legătura între cadavre și infecții spitalicești fără să știe exact ce le produce, ci doar că există acea legătură și poate fi ruptă cu ceea ce acum numim antiseptice. “Particulele de la cadavre” erau de fapt bacterii de diverse tipuri, cu diverse surse.

Astăzi Semmelweis este omagiat pe monede comemorative, universități sunt numite după el șamd. La vremea lui, a murit frustrat că a descoperit ceva important, ce ar putea salva mii de vieți, și nimeni nu l-a crezut.

Chestia asta necesită niște discuții avansate. La o primă vedere, ar însemna că trebuie să dăm atenție sporită tuturor teoriilor nebunești despre vaccinuri, morcov, uscătorul de păr care produce cancer la cap, medicamentul minune bicarbonat și lămâie și alte prostii vehiculate acum. În fond, nu însuși Semmelweis a fost considerat nebun, ca apoi să se vadă că avea dreptate?

Nu, din contră, este pe dos situația. Medicina în acele momente se făcea după ureche, pe principii băbești, iar Semmelweis a vrut să o modernizeze prin știință, prin studii clare, experimente, prin grafice obținute în timp privind mortalitatea și alte asemenea metode. Știință pură, cu statistici clare, chiar dacă explicația microbiologică din spatele a ce arătau experimentele nu era încă disponibilă.

Similar, și Galileo a susținut că Pământul se învârte în jurul Soarelui și a fost judecat de Inchiziție pentru asta și considerat eretic de o generație ce credea că Pământul este centrul Universului, deși această convingere nu se baza pe nimic științific, ci doar pe vanitate.

Toată morala din viața lui Semmelweis ar trebui să fie că dovezile științifice, obținute printr-un număr mare de experimente, sunt importante și relevante. Sau măcar că statistica făcută prin sute de evenimente este mai relevantă decât experiența persoanală cu 1-2 cazuri.

Acum faceți și un exercițiu: doctorii aceștia care spun că soluțiile Hexi Pharma erau perfecte pur și simplu nu pot crede că ceva ce foloseau de mult era greșit sau au alte interese la mijloc?

Mai multe detalii: Wikipedia. Dacă vreți să citiți și despre alt om cu viață de telenovelă, citiți acest articol.