Încă un subiect ce-ar trebui bine discutat și analizat, dar lipsesc oamenii competenți

Circulă astăzi o știre foarte îngrijorătoare, dar nu văd pe ce se bazează felul în care este formulată.

Recursul compensatoriu. O treime dintre eliberaţi, înapoi în penitenciar după două luni

Peste o treime din cei eliberaţi din penitenciare în ultimele două luni s-au întors deja după gratii. În această perioadă, legea recursului compensatoriu a permis eliberarea înainte de termen a 3.130 de deţinuţi.

Știrea a venit prin Biziday, este scrisă de Digi24 și a fost mult citită și shareuită.

Ideea este că s-a stabilit o legătură cauză-efect între două lucruri pentru care încă nu există dovezi de cauzalitate.

Mai exact, Administrația Penitenciarelor a comunicat sec situația deținuților, astfel:

• 3.130 de beneficiari ai recursului compensatoriu au fost eliberați în ultimele două luni.
• în aceeași perioadă, 1.025 de oameni au intrat în penitenciare.

Nu se spune nicăieri că cei 1.025 au fost din cei tocmai liberați, ca să tragem concluzia că “o treime…”.

O declarație suplimentară este atribuită Federației Sindicatelor din Adm. Penitenciarelor, care spune “60% dintre aceștia fiind recidiviști sau cu antecedente penale”. OK, recidiviști, dar nu spune când au fost liberați prima oară, că poate acum un an sau 3 ani și nu pe baza recursului compensatoriu. Prin urmare, știrea asta de circulă face momentan o panică mai mare decât ar fi cazul. Dacă era pe orice alt subiect, i s-ar fi spus direct “manipulare”.

Personal cred că legea recursului compensatoriu este greșită (dovadă inclusiv că unul eliberat a omorât aproape imediat o altă persoană), dar nu pentru că a făcut-o PSD-ul, ci pentru că aplică prima și cea mai simplă soluție ce le-a ieșit în cale unei probleme foarte complexe. În România este ignorată, de multă vreme, calitatea serviciilor medicale sau educaționale, așa că faptul că și întreg sistemul privării de libertate ca pedeapsă este ignorat nu mai miră pe nimeni.

Totuși, ar trebui făcute niște analize serioase aici. Scopul penitenciarelor nu este să ia infractori și să-i ascundă din societate astfel încât ceilalți cetățeni să nu-i mai vadă în fața ochilor. Poate doar pedepsele foarte mari, gen 25-30 de ani sau viață, sunt gândite pentru așa ceva, eliminarea completă din societate.

În rest, privarea de libertate pe o perioadă scurtă este gândită ca pedeapsă, un fel de “nu recidiva pentru că uite ce nasol este să stai închis într-o celulă”. Discuția adevărată ar trebui să fie despre ce poate face un infractor după eliberare pentru a nu recidiva. Se ferește sau nu societatea de el? Se poate angaja undeva? Învață o meserie în penitenciar? I se oferă șansa unui trai cinstit? Îi închiriază cineva o locuință?

Că deja știm că este capabil de infracțiuni, iar tentația unui ban făcut ilegal este cu atât mai mare cu cât accesul la munca legală este foarte dificil.

Problema asta nu are soluție nici în restul lumii, în țările civilizate. Dar nu înseamnă că nu trebuie discutată, că nu trebuie măcar creionată o strategie de abordare a acestor probleme sociale. Momentan mi se pare că România nu are una, ci doar bagă oameni la închisoare și, la întrebarea “ce fac ei când ies?”, ridică din umeri și zice “s-or descurca ei cumva; dacă nu, îi băgăm iar”.