Filme: Star Wars The Last Jedi / Ultimii Jedi

N-am rezistat tentației, mi-am încălcat propria regulă și am mers la avanpremiera pentru presă a noului Star Wars, la Cinema City IMAX. Partea întunecată a forței este puternică!

E greu să prezint filmul pentru că nu vreau să dau spoilere care ar putea strica plăcerea multora. Discuția la un nou Star Wars este, în general, despre poveste și universul pe care cei mai mulți dintre noi îl știu din copilărie. Cel mai probabil îl voi revedea în weekend și discutăm cu spoilere și caracterizări de personaj peste vreo săptămână, când orice fan va fi avut ocazia să-l vadă. Vă rog să-i respectați pe ceilalți și să nu spuneți spoilere nici în comentarii.

În rest, cred că orice aș spune aici nu va conta. Fanii vor vedea filmul oricum. Cei care n-au văzut seria Star Wars nu vor începe acum, cu al optulea film. Ciudată situație, nu? Să vorbesc, atunci, în termeni foarte generali.

Filmul mi-a plăcut, chiar dacă mă așteptam la mai bine după ce review-urile și laudele străinilor mi-au ridicat așteptările la un nivel foarte înalt. E bun, dar nu foarte bun. Spre deosebire de The Force Awakens, acum știm deja personajele principale și deci filmul trece direct la acțiune, păstrând un ritm bun până la final. Ce-l strică? Glumele sunt ca pentru copii mici și are cam multe faze în care totul explodează și este distrus, mai puțin eroii noștri și o navetă cu care aceștia să scape rapid și simplu din mâinile dușmanilor.

Sunt însă multe elemente subtile care-l fac un film bun.

Este un posibil triunghi amoros Rey – Kylo Ren – Finn care rămâne de văzut cum va evolua.

Liderul Suprem Snoke apare mai mult timp în film și pare a fi foarte puternic, chiar dacă, spre regretul meu, nu este bine explicată originea sa sau a puterilor sale ce par dincolo de ale Împăratului Palpatine din seria originală.

Sunt discuții despre sacrificiu și moralitate, despre omul de rând care duce războiul dintre First Order și Rebeli și cine profită de pe urma lui.

Sunt multe acțiuni ce se desfășoară în paralel, cu înfruntări în interiorul fiecărei tabere precum între Rey și Luke Skywalker sau între Kylo Ren și Snoke.

Este o scenă în care Kylo Ren o aduce pe Rey, prizonieră, în fața lui Snoke, parcă în oglindă cu scena similară din Return of the Jedi în care Vader îl duce pe Luke în fața Împăratului pentru o mamă bună de bătaie.

Este o scenă în care Luke Skywalker, bătrân și dezamăgit de soartă, nu vrea să plece din locul unde se retrăsese și, ca în oglinda față de A New Hope, R2-D2 îi arată că Obi-Wan Kenobi n-a ezitat să plece la război alături de rebeli într-o situație similară.

Este o scenă frumoasă când Luke Skywalker se uită din nou spre doi sori pe cer, tot ca în A New Hope; o scenă foarte frumoasă. Este o altă scenă în care, tot ca maestrul său Obi-Wan, alege să se lupte cu dușmanul pentru a le da timp rebelilor să fugă.

În mod normal acestea te-ar putea face să crezi că și acest film este un remake pe aceleași idei și situații ca în trilogia originală (cum am acuzat că face The Force Awakens, de altfel), dar nu este cazul în The Last Jedi. Dacă urmăriți cu atenție dialogul, dacă citiți printre rânduri, veți vedea că asta a fost intenția, doar că aici lucrurile se termină mereu altfel. Mesajul filmului este că istoria o fi ciclică, dar noi oameni pot duce la noi deznodăminte.

Spre aceeași idee te îndreaptă și toate dialogurile despre maeștri Jedi și elevii lor, despre cum eșecul lui Obi-Wan cu Anakin și al lui Luke cu Kylo Ren nu înseamnă că orice încercare de acest tip este sortită eșecului. Mi-a plăcut să văd cum Luke, dezamăgit de trecut, înțelege în cele din urmă acest lucru și redevine eroul de altădată.

Filmul este bun în astfel de moduri. Este tras în jos de glumele cam puerile și de câteva scene cam de umplutură sau prea cheesy, dar nici un Star Wars n-a fost perfect.