Acum 99 de ani, România se pregătea de cel mai bun an al său

Acum 99 de ani, Europa era un loc foarte diferit, cufundată în cel mai mare război de până atunci, unul suficient de amplu încât s-a desfășurat și pe alte continente, că nu degeaba i se spune mondial.

România urma să intre în anul Marii Uniri, cea pe care o aniversăm acum, când suprafața și populația urmau să se dubleze, deschizând cea mai bună perioadă a țării noastre. Dacă aveți timp, citiți mai multe articole despre cum s-a desfășurat totul, e o poveste interesantă.

De exemplu, mulți români consideră că Marea Unire a venit ca urmare a campaniei de succes a România în primul război mondial, dar cred că trebuie să fim conștienți că am avut și foarte, foarte mult noroc. Noi am intrat în război în 1916, de partea Antantei și, după un început bun, am rămas izolați după ce Imperiul Rus a căzut din interior, iar Bulgaria a atacat dinspre sud. Da, acum 100 de ani eram în război cu Bulgaria.

Dinspre Transilvania avansau spre noi Puterile Centrale, care la începutul anului 1918 somează România să încheie pace. Bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz au fost defensive, victorii importante pentru menținerea unității naționale și negocierea unei păci în locul unei ocupații totale. Condițiile păcii erau foarte dure, Dobrogea urma să fie cedată în totalitate Bulgariei, iar negocierile se vor întinde pe mai multe luni.

Problemele interne ale Imperiului Rus (unde Lenin preia în cele din urmă puterea) fac însă ca, în aprilie 1918, Basarabia să se unească la România. O lună mai târziu se semnează pacea cu Puterile Centrale, pierdem Dobrogea și ceva teritoriu în Carpați. Războiul, însă, este câștigat de Antanta și SUA, așa că prevederile acelei păci sunt anulate, iar finalul războiului găsește România de partea învingătorilor.

Aici este norocul de care spuneam. Câteva luni în plus sau în minus, câteva bătălii cu altă soartă pe frontul de vest sau poate dacă Lusitania n-ar fi fost scufundată în Atlantic de un submarin nemțesc, și țara noastră ar fi pierdut teren, în loc să-l câștige în cele din urmă.

Mi se pare că această constatare are o morală bună: te poți bate în piept cât vrei pe noțiuni de suveranitate și “fac ce vreau în țara mea”, cum se întâmplă în zilele de astăzi, dar soarta unei națiuni depinde puternic de acțiunile aliaților săi și de cât de puternice sunt acele alianțe.

În octombrie și noiembrie oficialități din Bucovina fac demersurile necesare pentru a cere și obține unirea cu România. În decembrie, ultima bucată, Transilvania, se alătură României Mari.

Țara arată ca mai jos, națiunea română la momentul ei de maxim, având și Republica Moldova de astăzi, ba chiar și Bucovina și Buceagul ce astăzi sunt ale Ucrainei, plus Cadrilaterul, județe aflate acum în Bulgaria.

CC BY-SA 3.0, Link

Al doilea război mondial avea să o distrugă. Colosului URSS nu i-a putut sta nimic în cale, au luat teritoriile din nord-est după bunul plac. Germania a luat din nou Transilvania, noroc că au fost înfrânți și am luat-o înapoi (sau primit-o înapoi, cum vreți să-i spuneți). Păcat de Cadrilater, care prin 1940 a trecut la bulgari sub presiunea naziștilor și acolo a rămas.

Puteți citi mai multe:

• cele 5 fotografii făcute la Alba Iulia de 1 decembrie 1918.
• textul rezoluției de la Alba Iulia.
• cronologia anului 1918 pentru diversele câștiguri teritoriale.
• destrămarea României Mari, aici și aici.

Păcat că, 99 de ani mai târziu și intrând în anul ce va sărbători un secol de România formată din cele trei mari provincii, societatea noastră pare mai divizată decât oricând. “Marile adunări naționale” se fac acum pentru a protesta împotriva corupției și unei clase conducătoare ce reinterpretează votul democratic prin care a câștigat puterea și dă legi ce o poziționează la adăpost de justiției pentru a fura fără nici o teamă.

Acum 100 de ani se lupta pentru ce-i al românilor. Astăzi România este furată din toate părțile chiar din interior și ne uităm aproape neputincioși la asta. Acum 100 de ani țara se pregătea să intre în cel mai bun an al său. Astăzi mi se pare că ne îndreptăm spre cel mai rău. Sper ca elanul patriotic ce a însuflețit România în 1917 și 1918 să reapară în 2018.