Review de joc: Wolfenstein II The New Colossus

The New Order a fost un joc foarte bun. Dacă v-a plăcut, vă va plăcea și continuarea The New Colossus. Aș vrea să spun și că noul joc este mai bun decât cel vechi, dar nu pot. Ca scor personal, este un pic de tot sub acesta.

Acțiunea continuă de unde s-a terminat prima parte. Blazkowicz este salvat, Deathshead e mort, Frau Engel este noul boss de final. Jocul te poartă prin vreo 7-8 misiuni de omorât naziști, construite pe același principiu ca și în prima parte: există niște commanderi zonali pe care ar trebui să-i omori primii, ca să nu dea alarma, iar apoi liniștești și restul trupelor germane și roboții lor de luptă.

Practic, parcurgerea nivelurilor poate fi făcută în trei moduri:

1. stealth complet, când nu faci zgomot și scoți întâi din luptă acești commanderi, eliminând unul câte unul toți dușmanii.
2. un fel de speed run în momentele când ești detectat și se dă alarma, iar tu mergi cât de repede poți după acel commander, că altfel cheamă periodic reinforcements, omorând din mers pe cine îți iese în cale.
3. metoda încet și sigur, când îi iei la rând pe toți, fără a te grăbi.

Modul 1 este ceva mai dificil în New Colossus decât în New Order pentru că acei commanderi sunt de obicei destul de adânc în zonă și mi s-a părut greu să ajung la ei. În plus, multe zone nu permit acest lucru prin construcție – fie vei fi detectat rapid, fie progresul stealth este atât de dificil încât nu merită bătaia de cap.

Wolfenstein oricum te vrea campion la toate moduri. S-a păstrat sistemul de Perks, un fel de power-up-uri primite dacă joci în anumite moduri. Omoară 50 de dușmani folosind dual-wield și primești ceva. Omoară 20 de dușmani cu grenada și vei putea căra cu una mai mult. Omoară 10 commanderi stealth și alarma se va da cu o mică întârziere.

Jocul mai include, tot ca mici elemente RPG, și încă două alegeri. Una la început, când trebuie să alegi din nou între doi camarazi din New Order, alegere ce-ți va da ca armă laserul sau lansatorul de grenade incendiare, alta pe la mijlocul jocului, când vei putea alege una dintre cele trei puteri suplimentare. Jocul nu este modificat radical indiferent ce alegeți, ci doar prin elemente de genul “în loc să te târăști pe sub ușa pentru că ai puterea X, vei putea sări peste ea deoarece ai ales puterea Y”.

New Colossus este un joc foarte violent. În primele minute veți vedea un copil bătut de tatăl său, care apoi îi pune pușca în mână și-l forțează să-și omoare astfel câinele. Urmează o decapitare sângeroasă, sânge pe pereți, capete aruncate pe acolo, brutalitate și cruzime ce te fac să te gândești dacă realizatorii nu-s cumva bolnavi la cap. E primul joc în care inclusiv eu, care mă joc de mai mult de 20 de ani pe calculator, m-am gândit că e prea mult și copiii n-ar trebui expuși la astfel de imagini.

În același timp, multe cutscene-uri sunt amuzante, cu replici sau gesturi ce stârnesc râsul. O petrecere de ziua unui personaj se transformă într-un fel de beție cruntă prezentată prin tot felul de momente comice. Un Hitler bătrân și ramolit este la fel de amuzant în nebunia sa.

De ce spun că n-a reușit să întreacă prima parte? Din mai multe motive. În primul rând, majoritatea nivelurilor sunt în spații închise, prin culoare metalice din tot felul de instalații secrete. Ideea unei Americi cucerită de naziști nu este exploatată la maxim, momentele când engine-ul randează spații largi, în aer liber, fiind foarte puține. Personal la astfel de momente mă așteptam. Apoi, sunt mult mai puțini boși intermediari decât în New Order, din ce-mi aduc eu aminte. Practic, nu e nici unul, ci doar lupte clasice, mai dificile. Primul joc reușea să prezinte mai bine ce se întâmplă în lumea largă și chiar să prezinte povești tulburătoare prin înregistrări audio; New Colossus păstrează acest aspect, dar la un nivel mult redus.

Cele 6 arme nu le-au ieșit foarte bine. 80% din joc am folosit aceeași mitralieră, iar în restul de 20% laserul pentru a distruge mai rapid roboți mai mari. Poți și cu mitraliera, diferența este că în loc de două lasere în cap, trebuie să le nimerești vreo 5-6 gloanțe. Cu pistolul n-am tras niciodată, că n-am avut de ce. Cu o armă automată mai mică am tras doar de câteva ori, că e cea pe care poți monta amortizor pentru câteva killuri silent, dar acestea sunt mai satisfăcătoare cu toporișca.

Găsești prin joc câteva kit-uri de upgrade pentru arme. Nu-s multe, căutați-le cu atenție pentru că sunt importante. Toate armele pot fi upgradate în diverse moduri, de exemplu pe unele poți monta amortizor, pe altele încărcător dublu sau lunetă. Mitraliera principală, upgradată complet, este o armă foarte puternică.

Cel mai mare reproș este că nici un nivel nu este cu adevărat memorabil, nici o parte a jocului nu te face să o reții și după ce-l termini, să zici peste doi ani ceva de genul “mai știi nivelul acela din Wolfenstein când făceai așa și pe dincolo – ce mișto a fost jocul ăla!”. Prima parte, de exemplu, avea un nivel mișto pe niște vagoane distruse pe un pod; îl țin minte și acum. Pe New Colossus l-am terminat în 14 ore (probabil se poate în 12), i-am dat uninstall și am trecut mai departe. La final mai poți juca niște misiuni de eliminare a unor commanderi, mai dificile, dar n-am avut chef să revăd nivelurile.

Grafica e bună. Cum spuneam, engine-ul nu are ocazia să dovedească tot ce poate, dar animațiile dușmanilor, felul în care aceștia reacționează când sunt împușcați sau felul în care sar din ei elemente de armură arată foarte bine. Cutscene-urile sunt bine realizate, vocile foarte bine alese.