10 proiecte românești cu impact social

Am asistat la prezentarea a 10 proiecte cu impact social, cu subiecte ce includeau exoscheleți de mișcare și imprimarea 3D de organe, unele dintre ele business-ul cu deja sute de mii de euro investiți. Mi s-a părut chiar uimitor că, în contextul tuturor problemelor sociale din România, există români care nu doar visează la astfel de lucruri avansate, ci au și făcut primii pași în dezvoltarea lor.

La final au fost alese cele mai bune 5 proiecte care vor intra într-o perioadă de mentorat și finisare, să-i zicem. Marele câștigător va reprezenta România în 2018 la finala mondială a Chivas Venture, sperând la premii de zeci sau sute de mii de dolari, în funcție de clasarea în finală. Indiferent de locul ocupat, prezența în competiție îi va asigura oricum un boost bun pentru viitor.

Înainte de toate, cum se definește treaba asta despre impactul social: pentru mine, sunt acele proiecte care influențează dintr-o dată viața (sau mai bine zic calitatea vieții) unui grup mare de persoane. Eu așa aș fi interpretat expresia, dacă eram în juriu ca să dau note. Ca exemplu, un proiect pentru agricultură mai eficientă îmbunătățește indirect viața multor oameni generând mai multă mâncare, consumând mai puțină apă șamd.

Prin comparație, inclusiv un joc video sau o șapcă mai confortabilă îmbunătățesc viața cuiva, dar punctual, omul și obiectul. Din fericire, majoritatea proiectelor din competiție au avut un impact social considerabil.

THATS – oferă nevăzătorilor acces la studiu individual.

Situația este următoare: noi știm ce formă are România sau cum arată un urs pentru că am văzut o hartă sau respectiv o imagine cu așa ceva. Nevăzătorii nu pot face acest lucru, așa că pentru ei se creează reprezentări tactile. Vorbim de hârtii speciale pe care sunt trasate, în relief, forma țării sau cea a unui urs. Reprezentările acestea costă, mai ales dacă sunt complexe, de exemplu cu fiecare județ trasat și numele său scris în Braille.

Cum ar fi, un copil nevăzător are nevoie de sute sau mii de astfel de reprezentări pentru a înțelege lumea din jurul său, ceea ce costă mult.

Aplicația Thats împarte sarcinile. În loc de o hârtie în relief scumpă, se poate face una simplă, trasând cu lipici sau altă substanță pe o coală albă pentru a “desena” ceva. Apoi, aplicația de telefon recunoaște imaginea respectivă și recunoaște pe ce a plasat nevăzătorul degetele și îi rostește termenii. De exemplu, pronunță pe rând fiecare județ al României atunci când degetul este dus pe el (și deci hârtia în relief poate fi mai simplă, că nu trebuie să conțină toate informațiile din legendă, urmând ca acestea să fie pronunțate de aplicația de telefon).

Pare complicat, dar în practică este mult mai eficient și simplu. Voluntari din toată lumea pot înrola în aplicație imagini. Un doritor va descărca acea imagine, probabil o va tipări la o imprimantă normală și va trasa cu o substanță pe conturul desenat pe foaie, ca și cum ai da cu ceară pe ea. Telefonul va recunoaște un cod QR tipărit lângă imagine și deci va ști ce reprezintă și ce să pronunțe atunci când detectează degetele nevăzătorului.

Am văzut-o în acțiune, funcționează.

RISE – este un dispozitiv ce se montează pe motociclete și detectează un eventual accident, sunând după ajutor. Evident, nu face asta direct, ci te întreabă întâi dacă a avut loc un accident. Dacă nu răspunzi în 30 de secunde, trimite automat mesaje predefinite către o listă de contacte alese de tine și, poate în viitor, către un serviciu precum 113.

Dispozitivul (o cutiuță mică ce are senzori, GPS și modem GSM) se conectează la bateria motocicletei și poate fi și un antifurt, că poți vedea unde se află motocicleta în aplicația dedicată. Studiile lor zic că un astfel de aparat poate micșora timpul de intervenție cu 50%, ceea ce pentru un accident este important. Echipa, numită Ridesafe, intenționează să-l vândă cu 99 euro, plus un abonament lunar de 5 euro.

eCUORE – monitorizează inima utilizând un tricou cu senzori.

Da, un tricou, că e simplu de purtat, pe când un sistem clasic de electrozi e mai incomod sau oamenii uită să-l “monteze” pe corp. Cel puțin asta a susținut cel ce-a prezentat proiectul, deși eu recunosc că n-am fost convins de cât de practică este ideea. Ce fac, port un singur tricou toată ziua/viața? Îmi iau trei tricouri, toate la fel?

Pe lângă senzori, tricoul are și o cutiuță ce primește datele și le trimite în cloud, de unde se poate face o monitorizare și, în timp, chiar o analiză a evoluției inimii. Astfel de date pot fi chiar vândute companiilor de cercetare.

Pacientul, însă, omul monitorizat, ar trebui să plătească 15 euro pe tricou și 200 de euro pe dispozitiv, iar apoi 1 euro/zi pentru serviciul de monitorizare, ceea ce mie mi s-a părut mult. Din fericire, n-am fost eu în juriu.

BIOCOMP – producător de lămpi cu ultraviolete pentru dezinfectarea încăperilor.

Lumina UV pe anumite frecvențe omoară bacteriile cu un randament foarte mare, fiind nevoie doar de câteva minute de iluminare pentru a dezinfecta bine o zonă. Au chiar și studii despre asta, de exemplu la o grădiniță a scăzut mult numărul absențelor pe caz de boală după montarea unor lămpi, iar în aerul unei toalete de mall au fost cu 97% mai puține bacterii după instalarea unui sistem de test.

Biocomp, care produce astfel de lămpi la Iași, are multe modele în portofoliu și le poate vinde la pachet cu temporizatoare ce automatizează utilizarea lor. S-ar putea instala în restaurante, școli și grădinițe, cu pornire automată pentru câteva minute în timpul nopții. S-ar putea monta chiar și în bucătăria unui apartament sau în camera unui copil și porni, tot așa, când nu-i nimeni acolo.

IOLA – cu un proiect numit Agritel, care este o soluție de monitorizare a recoltelor, făcând parte din ceea ce se numește uzual smart agriculture sau agri-tech.

Agritel presupune o rețea de senzori ce pot comunica între ei inclusiv pe distanțe mari prin rețele gen LoRa sau NB-IoT (narrow-band internet of things, o tehnologie concurentă pentru interconectare pe distanțe mari) și, în funcție de specificul fermei și recoltei, se pot monitoriza nivelul apei, temperatura, radiația solară incidentă, calitatea solului șamd. Cunoscând acești parametri și variația lor și anticipând fenomene meteo, agricultorii își pot reduce costurile irigând doar cât trebuie și unde trebuie, stropind cu pesticide doar când trebuie și unde trebuie șamd.

Chestia asta ajută pe două planuri: întâi pentru că recolta la hectar crește, apoi pentru că nu se irosesc resurse precum ape subterane. Ni s-a spus în prezentare și de cazuri unde din cauza irigației necontrolate s-au epuizat apele din pânza freatică și au avut ulterior probleme.

MEDIC CHAT – un serviciu online ce pune pacienții în legătură cu doctori specialiști.

Este funcțional și acum. Îți poți face cont și poți lăsa acolo întrebări, în format text, iar medicii deja înrolați în sistem vor răspunde, în măsura timpului. Momentan aplicația are 450 de utilizatori și 25 de medici în sistem, toți făcând asta pro bono.

În viitor se va trece la un model freemium, cu o taxă ce va permite accesul la funcții superioare precum upload-ul de fotografii sau clipuri video. Banii se vor duce în principal spre medici, pentru a-i convinge astfel să fie mai activi și să se înroleze în număr mai mare în Medic Chat.

Serviciul este asemănător altora deja existente în țări mai dezvoltate, unde au sute de mii de utilizatori. Medicina se îndreaptă spre așa ceva, spre posibilitatea de a întreba rapid un medic despre o posibilă problemă, iar Uniunea Europeană încurajează oficial soluții de telemedicină. Medic Chat vrea să fie echivalentul românesc al acestor aplicații.

SYMME 3D – imprimantă 3D pentru țesuturi.

E multă cercetare aici în spate și este greu de explicat în câteva cuvinte. Echipa vrea să realizeze nu doar o imprimantă de țesuturi (au creat până acum urechi, care sunt foarte simple), ci una conectată la cloud și disponibilă cercetătorilor din lumea întreagă, care astfel ar putea dialoga, colabora și crea împreună materiale.

Cum spuneam, greu de explicat. I-am mai văzut și anul trecut, dar acum au avansat cu cercetarea și au putut arăta planuri ceva mai concrete de viitor. Au arătat și investitori, se pare că o firmă numită LTHD le-a preluat costurile operaționale în schimbul unei părți dintr-un profit viitor, ajutându-i mult cu obținerea diverselor standarde și certificări în domeniu. Ei au nevoie de sute de mii de euro pentru a dezvolta produsul acesta, dar piața sa este de sute de miliarde.

AXOSUITS – exoschelete pentru persoanele ce nu se pot deplasa.

Exoscheletele nu sunt doar un concept SF din filme precum Edge of Tomorrow, ci o realitate. Există deja companii care produc astfel de dispozitive electromecenice, deși cu prețuri de zeci de mii de euro per unitate.

Exoschelete mai simple sunt deja utilizate în câteva fabrici din industria auto. Acolo au rolul de a crește forța angajatului în manevrarea diverselor componente mai grele, de a diminua presiunea pe coloana vertebrală sau pe mușchii picioarelor, ferindu-i pe termen lung de diverse afecțiuni.

AxoSuits vrea să fie producătorul român de exoschelete medicale, cele care ajută pacienți imobilizați să se miște. Sunt destul de avansați cu ele, speră ca primul exemplar să fie prezentat la primăvară, iar în paralel fac testele clinice necesare obținerii certificărilor din domeniu.

Exoscheletele vor fi vândute direct pacienților, dacă vor asta, dar mai degrabă vor fi vândute centrelor medicale de recuperare, care le vor da spre folosință bolnavilor pe perioada recuperării. Cu ajutor de la motoarele sale, pacienții se vor putea recupera mult mai rapid după afecțiuni ale oaselor sau mușchilor, fiind posibil ca per total costul de îngrijire să scadă.

TARABA VIRTUALĂ – aplicație prin care micii producători locali sunt puși în legătură cu cumpărătorii.

Între toate aceste aplicații orientate mai degrabă spre sistemul medical, Taraba Virtuală vine în complet altă zonă, fiind o aplicație ce pune în legătură fermierii cu cumpărători interesați direct de produsele lor. Piață pentru așa ceva există în România, sunt forumuri întregi pe unde oamenii scriu de unde cumpără ei, direct de la țărani “de încredere”, ouă, pui de curte, legume proaspete, fructe de sezon șamd.

Taraba Virtuală creează această legătură printr-o aplicație de smartphone, un fel de UBER pentru fermieri, să-i zicem. Este funcțională, a fost demonstrată chiar pe scenă, chiar dacă momentan cu puțini utilizatori. Producătorii se înscriu acolo și spun ce vând, cum ar fi castraveți murați sau dulceață de coacăze. Cumpărătorii pot da o comandă, se înțeleg la locul de livrare și așteaptă produsele.

Producătorul face livrarea, așa că aplicația este utilă pe zone mici, nu poți comanda de oriunde din țară. Nu văd o problemă în asta, sunt destule sate sau fabrici artizanale în jurul orașelor mari.

VTREE – mobilier urban inteligent.

E confuz termenul? Un prim exemplu este un copac artificial, cu aspect stilizat (un arhitect ne-a explicat în detaliu cum a fost construit modular și pe ce principii de structuri tip arbore), pe care se pot monta panouri solare, becuri pentru iluminare și echipamente wireless. Copacul Vtree poate fi un punct de întâlnire, un loc de odihnă pentru a încărca telefonul sau a utiliza wireless-ul.

Au vândut deja câțiva astfel de copaci prin diverse țări, plus că pe unii îi închiriază pentru festivaluri și alte evenimente în spații publice. În prezentare au arătat și alte proiecte de mobilier urban, precum niște bănci de odihnă sau suporturi de biciclete cu aspect futurist, chiar SF-Aeon Flux aș spune, pe care mi-ar plăcea să le văd și pe stradă.

---

Cinci echipe au trecut mai departe. Juriul a fost format din George Buhnici, care nu cred că mai are nevoie de prezentare, Marius Ghenea, fondator Flamingo și FIT Distribution, acum coordonatorul investițiilor fondului 3TS Capital Partners pentru Europa Centrală și de Est, Khaled Almezayen, câștigătorul etapei locale Chivas Venture de anul trecut cu proiectul SOWAT de filtrare a apei, și Tudor Furir, directorul general al Pernod Ricard România și Republica Moldova.

Cele cinci echipe vor intra într-o perioadă de mentorat, unde diverși oameni cu experiență în domeniu îi vor ajuta să îmbunătățească proiectul, planul de afaceri sau strategia comercială. Se va desemna apoi un câștigător pe România ce va merge în etapa internațională, alături de câștigători din vreo 20 de alte țări, urmând să se bată pentru premiile totale de până la 1 milion de dolari.

Care sunt cele cinci proiecte? AxoSuits, Taraba Virtuală, eCuore, Rise și Thats.