Dacă faceți un calcul privind ce s-a schimbat în ultimii doi ani, dă cu zero

Din zilele haotice de acum doi ani, după incendiul din Colectiv, două momente mi-au rămas întipărite în minte.

Primul a fost povestea unei dispecere de la 112. Sunau în acel weekend părinții victimelor din club, disperați că nu știau la ce spital le-au ajuns copiii și că nu-i pot găsi. Și după un timp, după centralizarea listelor și poate a actelor de identitate găsite asupra lor, dispecerul respectiv i-a putut spune unui părinte că victima cu numele căutat se află acum la Mina Minovici.

“- Ah, ce bine că l-aÈ›i găsit! MulÈ›umesc, acum mă duc acolo!”, a spus mama aceluia. Dispecerul n-a mai avut curaj să-i spună È™i că Mina Minovici este morga oraÈ™ului.

Al doilea moment a fost la înmormântarea lui Claudiu Petre. A venit patriarhul Daniel, dar pe ușa din dos a bisericii; a plecat tot pe acolo. S-a împăturit steagul, s-a prezentat o medalie, regimentul de gardă sau cum se numește a tras mai multe salve de pușcă. Claudiu tot mort a rămas, la fel ca și celelalte 63 de victime directe. Statul român a fost capabil să tragă cu gloanțe oarbe în aer, nu să realizeze un sistem medical competent.

Cred că șocul inițial a venit din faptul că majoritatea dintre noi au fost măcar o dată în cluburi gen Colectiv. Spații improvizate, beciuri transformate în baruri, uși blocate, materiale neconforme, avize lipsă și tot tacâmul.

Ulterior, însă, s-a arătat realitatea mult mai sinistră a spitalelor românești. Mizerie la tot pasul. Bacterii superrezistente la antibiotice. Lipsa unor mijloace de bază de igienizare. V-am spus, chiar și anul acesta în martie am putut intra cu hainele de afară și noroiul de pe pantofi până în orice salon al Spitalului Universitar, în timp ce săpunul și halatul de protecție stau puse de formă într-un colț, neobservate.

SecÈ›ia de ArÈ™i de la Floreasca, inaugurată de trei ori de-a lungul anilor, este în continuare nefuncÈ›ională È™i înÈ›eleg că echipamentele achiziÈ›ionate acolo nu sunt ceea ce trebuie. ÃŽntreg scandalul Hexi Pharma a fost un alt È™oc. Spitalul Malaxa È™i toÈ›i banii furaÈ›i de director de acolo, încă unul. Minciunile întregului sistem medical, post-Colectiv, despre cum totul e bine, România are tot ce-i trebuie, pacienÈ›ii sunt bine îngrijiÈ›i. “InspecÈ›iile” făcute de ISU. Lipsa majoră de interes pentru utilizarea materialelor ignifugate, deÈ™i diferenÈ›a de preÈ› este infimă.

S-a văzut o lume orientată doar pe maximizarea profitului sau încasarea salariului lunar, cu prețul vieților omenești.

Și acum, doi ani mai târziu, vine al treilea È™oc, deÈ™i nu-l mai pot numi astfel pentru că suntem deja căliÈ›i la astfel de lucruri: nu s-a schimbat nimic! Sistemul medical este în continuare acelaÈ™i, investiÈ›iile lipsesc, medicii pleacă din È›ară, autoritățile nu fac controale. Cei din ISU au mai făcut niÈ™te exerciÈ›ii È™i simulări È™i vorbesc în cuvinte importante precum “planul roÈ™u”, dar cât de pregătiÈ›i sunt cu adevărat tot nu putem È™ti.

Nici măcar justiția n-a avansat prea tare. Mă așteptam ca acest întreg sistem vinovat de situație să tragă tare pentru a scoate niște țapi ispășitori. Procesele abia încep. Am senzația că, dacă mâine se întâmplă din nou același lucru, întregul sistemul este la fel de nepregătit.

Nu pot decât să sper că măcar fiecare dintre noi a învățat ceva din Colectiv și anume să fie mai atent unde intră, în ce local își petrece orele, de ce spectacolele pirotehnice trebuie evitate șamd. Doar propriul creier vă poate feri de pericole.