Street Food Festival 2017 București – câteva lămuriri de la organizatori

Am fost și duminică la Street Food Festival și merită făcute câteva precizări suplimentare față de primul articol, legat de organizare, că am aflat câteva informații noi. Unul dintre organizatori m-a recunoscut pe acolo și am vorbit câteva minute.

Legat de berea artizanală: organizatorii i-au invitat pe producători la SFF, dar aceștia nu au vrut să participe, decizie luată la nivel de asociație. Din ce-am înțeles, ar fi trebuit să fie în cort alături de Azuga.

Dacă e adevărat (și n-am motive să cred că n-ar fi), e cam urât din partea producătorilor de bere artizanală. Sunt sigur că nu le-ar fi stricat să vândă câteva sute de litri, poate chiar mii, în câteva zile. O Timișoreana nepa costa 8 lei, o Azuga nepa 13 lei. Probabil că un pahar de bere draught artizanală s-ar fi putut da și cu 15-18 lei și tot s-ar fi vândut în cantități mari pentru că la festival era prezent exact consumatorul clasic de așa ceva.

Mai mult, dacă vrei să atragi noi consumatori pentru brandul tău, trebuie să vii acolo și să faci concurență brandurilor clasice. Să pui berea ta bună lângă a lor și să le spui consumatorilor “eh, simțiți diferența?”

Legat de locurile pentru luat masa: festivalul a fost mai mare ca cel de anul trecut și spațiul pentru vizitatori, ca metri pătrați, a fost mai mare. Din păcate, aici părerea mea despre spațiu diferă de a organizatorilor. O fi fost multă iarbă la dispoziția mea, dar la un festival cu mâncare mă aștept la mese și scaune și băncuțe, că e greu să mănânci un burger zemos, sa iei dintr-un cartof și să sorbi din vin tolănit pe iarbă.

Duminică am văzut câteva mese în plus față de cele de jos, puse în capăt, spre pavilionul central. Am mai descoperit ulterior și alte zone cu mese, de exemplu una sub copaci, în colțul festivalului, departe rău de zonele de interes. N-aș fi stat acolo oricum.

La acest capitol chiar cred că se puteau face mai multe lucruri. Erau multe zone în opinia mea pierdute, de exemplu una în care câțiva barmani tot roteau sticle prin aer. Nu știu cât de multe a contat acel spectacol versus câteva zeci de locuri ce-ar fi putut fi amenajate acolo.

Legat de costuri, bilet de intrare și prețuri: organizarea festivalului costă foarte mult (pază, electricitate, toalete, publicitate, interpreți etc) și, cu toți banii luați pe bilete de intrare și taxă de participare de la vânzători, nu se poate asigura finanțarea acestuia. Diferența de bani este asigurată de sponsori și bănuiesc că ați văzut destui pe acolo: Engie, Rompetrol, UPC, Banca Transilvania șamd.

Personal nu-mi păsa prea tare de acest aspect. Orice formă de entertainment are un cost pe care-l accepți sau nu. Dacă mi se pare prea scump, nu merg și gata, nu stau să bitch about it mai mult de câteva secunde, că nu merită stresul creat.

Am fost din nou acolo duminică, după cum vă spuneam. Față de joi cred că erau de 4-5 ori mai multe persoane înăuntru, iar unele cozi erau impresionante. Când toate sunt lungi, deja te resemnezi și te așezi la ce-ți place, așa că am stat vreo 20 de minute pentru clătite de la La Nu Știu Cine. Bune, dar ți le servesc sub forma de shaorma, în ambalaj conic, iar toate ingredientele alunecă la fund. Abia la final le guști pe toate.

Am mâncat foarte bine și la Oliv, care făceau taco și cartofi. Taco de la Oliv n-au nici o legătură cu taco mexicani, că-s umpluți cu tabuleh și alte ingrediente “sănătoase”, zic ei, dar mi s-au părut buni la gust. Cartofii, numiți amuzant “Dacian Potatos – cartofi cu sos dacic” sunt la fel de buni, tăiați în felii rotunde și bine gătiți, cu ceva brânză și sos de roșii pe deasupra.

Am mâncat și un hot-dog numit Rotwurst de la Bătrânu’ Sas, unii din Sibiu. Foarte bun, cârnatul a fost gustos, iar ingredientele de pe lângă, clasice pentru hot-dog, la fel de bune.

La MEATic-ul lui Adi Hădean era coadă de vreo 100 de persoane, întinsă pe vreo 30-40 de metri. Și alții aveau asemenea succes. A fost nebunie mare, de mult n-am văzut așa mulți oameni la un eveniment în București.

Uitați un detaliu interesant: ca număr de vizitatori, acest Street Food Festival a fost depășit doar de Untold, Electric Castle și Neversea. Peste 100.000 de oameni au intrat la SFF. Practic, niciodată nu vor fi suficiente mese și niciodată nu vor dispărea cozile de la tonete; lucrurile pot fi doar îmbunătățite și eficientizate, dar nu vă așteptați să fie acolo ca-n parc.