România versus restul lumii

O știre din luna iulie spune că Japonia vrea să trimită astronauți pe lună până în 2030.

Nu-i nimic de făcut pe lună, sunt acolo doar pietre fără nici o valoare.

Citeam însă despre inițiativa Japoniei și mă gândeam că așa arată o țară care și-a rezolvat aproape toate problemele posibile și acum nu i-a rămas decât să țintească spre stele. Trenurile lor vin la timp, autostrăzile n-au gropi, școlile au toalete normale, spitalele au dotări de top. Nu doar de top, ci probabil dintre cele mai bune din lume. Oamenii de rând muncesc pe rupte, că așa e cultura lor. Economia japoneză merge bine, iar companiile lor sunt celebre în lume; nu celebre, ci unele sunt cele mai bune din lume în domeniile lor.

Așa arată o țară care vrea să trimită oameni pe Lună nu pentru că-i ceva de văzut acolo, ci pentru a demonstra că poate face și asta. Luna este următorul lor challenge.

Cum arată țara noastră, prin comparație? Se duce dracului, pe scurt. E pe apa sâmbetei, înecându-se în ea fără nici un colac de salvare în zare. Trăim vremurile în care numărul românilor dependenți de sistemul PSD de guvernare este mai mare decât al celor ce vor o țară modernă și puternică economic, iar în sistemul democratic asta înseamnă că schimbarea nu se poate face.

Uitați o știre recentă:

Medicul Ionut Gobej, fondator al Sectiei de Neurochirurgie de la Spitalul Colentina, si-a dat demisia luni din functia detinuta in cadrul spitalului. Intr-o postare pe pagina de Facebook, medicul spune ca a luat aceasta decizie deoarece  a fost nevoit sa refuze 60 de pacienti cu tumori cerebrale complexe din cauza lipsei si a pierderii de personal, a programului operator restrictionat si a lipsei de consumabile si medicamente. Alaturi de acesta si-a dat demisia si medicul Dorin Bica.  Problemele au aparut, in februarie 2017, dupa ce primarul Gabriela Firea a schimbat managerul spitalului, pe motiv ca i-a tinut pe pacienti in frig in saloane.

Poate țineți minte problema. A fost o avarie RADET în zonă și a afectat și încălzirea în spital, așa că primarul Bucureștiului l-a demis pe directorul spitalului. Așa a ajuns Colentina sub noua conducere.

În România, dacă ai o boală gravă, ești ca și mort. În Japonia și alte țări se vorbește despre celule stem și recreșterea organelor, brațe artificiale controlate din creier, implanturi, transplanturi, modificarea ADN-ului șamd. În România, spitalele nu au personal și nici consumabile. Dacă ai o boală gravă, e o loterie: mai e buget și pentru operația ta? Mai sunt bani de medicamente? Mai este tomograful funcțional sau n-au avut bani să-l întrețină?

Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt mare fan al medicilor, deoarece un sistem de sănătate aflat în paragina de acum nu se putea crea decât cu complicitatea sau nepăsarea multor cadre medicale. Salariul venea, milionul intra în halat indiferent dacă pacientul supraviețuia sau nu sau dacă pe pacient se târau larve sau nu. Amintiți-vă de anchetele post-Colectiv, despre cum secția de arși de la Floreasca a fost inaugurată de vreo 3 ori de diverși miniștri și directori de spitale care întotdeauna au avut și medici lângă ei, acolo la fotografie.

Sunt curios cât de mulți au fost indignați de știrea aceasta față de numărul celor indignați că cineva n-a fost servit cu mititei înainte de deschiderea magazinului, ba chipurile și înjurat în acest caz realmente șocant.

Sunt șanse mari ca discuția din comentariile de mai jos despre asta să fie: ce-a fost de fapt la raionul de mici, cine a greșit și ce amenzi s-au dat. Sunt curios despre ce se va discuta mai mult peste câteva luni, despre spitalele groaznice din România sau despre dacă homosexualii au voie sau nu să se căsătorească civil. Putem pune și pariuri, dacă vreți.

Dacă te iei după ce-i interesează pe români mai mult, s-ar părea că și noi am rezolvat toate probleme țării și acum ne concentrăm pe trivialități.

Update: de 4-5 ani nu sunt în stare să unească autostrada la oraș pe 3 km și o lărgire de stradă.