Punctul de inflexiune al guvernului României

În matematică, punctul de inflexiune este acela unde graficul unei funcții schimbă direcția. Un exemplu poate fi că o ia în jos după ce o vreme a mers în sus (sau invers). Este vârful unui deal de unde, odată urcat, începi să o iei la vale.

Guvernul actual a început să o ia la vale în mod vizibil.

Nu știu dacă ați sesizat acest lucru, dar luna de miere s-a terminat oficial, acum trebuie spălate cratițele și începe scandalul în familie, că s-au terminat banii.

Poate mai țineți minte vremurile de început. Mărim salariile! Creștem pensiile! Multe înlesniri pentru antreprenori! Micșorăm impozitul pe venit și-l eliminăm pe cel de dividende. TVA zero pentru vânzarea de locuințe! Vom pune personal câte un covrig cald în coada fiecărui câine!

Apoi au venit vremurile de mijloc. O listă lungă de proiecte proaste, ce-ar fi stricat mai multe lucruri decât ar fi reparat. Mă refer la desființarea pilonului II, impozitarea venitului, taxa de solidaritate aplicată salariilor mari și altele care, odată scoase din gura vreunui ministru, au generat atâtea reacții negative încât cei de la guvernare au declarat că suntem niște proști care n-au înțeles despre ce era vorba, dar că le anulează oricum, că na… nu plăceau la toată lumea.

Și acum mierea s-a terminat, au rămas doar murăturile. Impozitul pe dividende nu se mai scoate. Taxa pentru neangajarea persoanelor cu handicap se dublează și banii merg obligatoriu la buget. TVA-ul la locuințe nu s-a micșorat. Pilonul II este în pericol. Se vorbește despre o taxă pe apa plată, că cineva și-a dat seama că pe aia încă nu puseseră biruri. Nu se vor mai da facilități fiscale pentru cei ce cultivă terenurile agricole din proprietate. Se introduce o taxă pe activele bancare, motiv pentru care valoarea băncilor s-a depreciat la bursă. Știu, băncile sunt diavolul în spatele unui birou, dar tot ele angajează zeci de mii de oameni și țin creditele pentru milioane de români, așa că acolo e nevoie de stabilitate.

Combustibilul se scumpește cu o supraacciză, dar stați liniștiți! Premierul Tudose a vorbit personal cu toți benzinarii și a primit asigurări că prețurile la pompă nu vor crește. Omul care-și ia salariul în plic pentru că nu are încredere într-un mecanism bancar simplu vrea ca noi să-l credem că i-a convins el pe combustibilieni. Da, poate că nu vor crește direct prețul cu 40 de bani, dar cine va observa dacă o fac cu 10 bani pe lună timp de 4 luni?

Ăștia ar pune o acciză și pe mersul cu bicicleta, dar noroc că nu avem piste pentru așa ceva. Cine știe, poate de asta dau vouchere.

În acest timp, 80% din bugetul statului se duce pe pensii, salariile bugetarilor și achiziții de bunuri pentru guvernare, zice Economica.

Pe scurt, salariile bugetarilor au ajuns să ocupe 27% din bugetul naţional, pensiile sunt 30% (asistenţa socială cu totul este 35,5%), iar cheltuielile cu bunuri şi servicii au ajuns la 14,5% din buget. Avem aşadar 80% din buget consumat de aceste trei capitole.

În România sunt 5,2 milioane de pensionari, cu o pensie medie puțin peste 1.000 de lei pe lună. Dintre aceştia, ceva mai mult de un milion primesc pensia minimă de 520 de lei pe lună.

Există însă 163.000 de beneficiari de pensii speciale, majoritatea foști militari sau polițiști, care primesc venituri de la stat cât ceilalţi patru milioane de pensionari.

Pe lângă cheltuielile mai mari, au scăzut încasările la buget, zice Profit.ro. Deficitul bugetar a ajuns la 5,1 miliarde lei de la 1,7 miliarde lei cât era în urmă cu un an.

În același timp, se vorbește tot mai mult despre o viitoare criză economică. Nu musai generată de PSD și situația din România, ci una care poate veni din extern și ne poate afecta mult mai rău decât în 2008. Ca și atunci, economia României a crescut artificial, prin consum, nu prin producție industrială sau de servicii de top. S-a reluat creditarea, iar datoriile dintre firme au crescut și el, prăbușirea uneia ducând la un efect de domino în furnizorii și beneficiarii acesteia.

Asta nu înseamnă că se va schimba ceva. Dacă mâine ar avea loc alegeri, PSD ar câștiga din nou. De ce? Pentru că țin 5 milioane de pensionari la limita subzistenței, încât pentru o creștere de 100 de lei a pensiei aceștia votează imediat cu PSD. Și pentru că țin 2 milioane de bugetari în șantaj, oferindu-le câte o creștere salarială în ani electorali și refuzând orice încercare de modernizare a statului și de eliminare a birocrației (care ar duce și la micșorarea numărului de bugetari), câștigând astfel și votul lor.

Cine pierde? Toată lumea, pe total. Doar să trăiești la limită, având în fiecare lună teama că nu vei avea bani de medicamente, de mâncare sau de rată la bancă, nu este o viață; nu când statele vestice arată că există altă cale. A zis-o și Macron la București, printre rânduri: după 27 de ani de la comunism, nu v-ați săturat să trăiți tot la limita inferioară a existenței?

Anul acesta încă vreo 200.000 de români au emigrat din România. Rămân aici două categorii de oameni: cei care nu pot pleca din diverse motive, că poate speră să le meargă o afacere sau au părinți de îngrijit sau pur și simplu le e teamă de alte țări; și a doua categorie, a asistaților care trăiesc de pe urma lor, avantajați de o pătură de câteva sute de corupți și incompetenți aflați la putere, care iau cu japca de la prima categorie pentru a o ajuta cumva pe a doua, în timp ce fură și ei cât de mult pot.

Era o vreme când credeam că România va crește, treptat, spre mai bine. Că o să ne revenim, că ne vine mintea la cap, că tragem niște învățăminte văzând cât de bine trăiesc alții. Nu, recent am avut și eu un punct de inflexiune. Sunt convins că mergem din rău în mai rău și că sistemul nu poate fi modificat tocmai pentru că democrația, voința majorității, este în acea rară situație când face mai mult rău decât bine. Aici se va alege praful de întreaga țară.

Peste 170 de zilieri culeg strugurii de peste cele 400 de hectare ale staţiunii viticole din Târgu Bujor. Dintre aceştia, doar 20 sunt localnici, în ciuda faptului că zona e săracă, iar numărul şomerilor din oraş trece de 300.

Zilierii pot câştiga de la 50 de lei la 100 de lei pe zi.

„De exemplu, eu, anul trecut, am prins de 21 de zile şi jumătate şi am scos 22 de milioane şi un pic”, spune unul dintre cei care lucrează în vie.

Prea puţini dintre localnici sunt însă dispuşi să muncească pentru asemenea sume.

„Este foarte puţin, cum să munceşti cu 50 de lei? Numai ţigările sunt 16 lei, nu se merită.”

„Nu sunt de acord, sunt bani foarte puţini. Dacă îmi dă 50 de euro de la la ora 7.00 până la ora 14.00, atât iau în Italia. Pentru nimic în lume şi niciodată în viaţă.” (Digi24)