Am o idee de roman SF inspirat din politica românească

Voi scrie romanul literaturii românești (momentan la stadiul de pamflet). Așa cum Marin Preda a prezentat drama țăranului român în momentul modernizării societății, eu, Radu Dumitru, voi prezenta drama politicianului român urmărit de o justiție pe care nu o poate corupe.

De ce SF, vă întrebați?

Subiectul este următorul: Dragnea, Oprea, Tăriceanu și câțiva apropiați de-ai lor folosesc o substanță secretă ce le prelungește viața, deși secretul lor nu este cunoscut de vreo altă persoană. Nemuritori fiind, dar urmăriți penal pentru diverse fapte, ei se vor lupta de-a lungul mai multor decenii cu justiția română pentru a scăpa de pușcărie prin diverse tertipuri și chiar noi infracțiuni săvârșite în secret total.

Cartea începe cu un scurt prolog.

PROLOG

Este februarie 2001 È™i Miron Cozma, aflat în puÈ™cărie pentru mineriada din 1991, își joacă ultima carte pe care o mai are. ÃŽntr-o întrevedere de taină cu preÈ™edintele Ion Iliescu, Cozma îi spune acestuia un secret cunoscut doar de liderul minerilor: în 1984, în adâncul minei Petrila Sud, o galeria de-a ortacilor a dat în ceea ce părea a fi un vechi tunel, atât de vechi încât inscripÈ›iile găsite pe pergamente vechi vorbeau despre Duras, un fost rege care, în timp ce fiul său se pregătea de ultima bătălie împotriva oÈ™tilor romane, s-a refugiat în acest tunel pentru a ascunde aici ceva numit în texte doar “Secretul”.

Secretul, urma să descopere singurul miner pasionat de astfel de lucruri, era un praf misterios, obținut din plante ce creșteau doar în zona aceasta a Carpaților în acele vremuri. Zeci de vase cu semințele din care se obține acest praf sunt în tunel, în stare bună, nedeschise de două mii de ani.

De frica atenÈ›iei comuniÈ™tilor, minerii nu zic nimic È™i acoperă la loc galeria. ÃŽn 2004, bătrânul miner, ajuns acum la 104 ani în ciuda cancerului de plămâni de care suferea încă din ’92, îi spune lui Cozma secretul său teribil: în mare taină a intrat periodic în acel tunel È™i a consumat praful respectiv, dizolvat în ceai, acesta făcând posibilă longevitatea sa uimitoare.

Cozma îi povestește toate acestea președintelui Iliescu, care pleacă gânditor, promițându-i că va găsi o cale să-l elibereze din închisoare. Face asta în 2004, în ultimele sale zile de mandat, dar planul eșuează și grațierea este retrasă. Eliberat după alți câțiva ani, Cozma se întoarce în Valea Jiului și descoperă cu stupoare că nu mai există nimic. Mina Petrila Sud a fost închisă, fiind considerată nerentabilă, tunelurile distruse și blocate cu ciment. Bătrânul miner murise cu un an înainte, lovit de un șofer ce-a fugit de la locul accidentului.

Cozma nu va reuși niciodată să ajungă în adâncuri la acel vechi tunel și să-l vadă din nou cu ochii săi. Urmează să bănuiască, în tot restul anilor, că alții, totuși, au făcut-o înainte de închiderea minei.

DESFĂȘURAREA ACȚIUNII

Este 2017. Prin diverse manevre și intervenții, mai mulți politicieni conving un judecător să se pensioneze, procesul acestora urmând să fie reluat de la zero.

Următoarele capitole urmăresc cele trei personaje principale, Dragnea, Tăriceanu și Oprea, de-a lungul anilor următori. Prin tertipuri și intervenții, aceștia reușesc să amâne constant înfățișările în procesele lor, să șantajeze martori, să elimine probe, să limiteze puterile procurorilor, ferindu-se constant de o decizie definitivă a curții.

În 2026, completul de magistrați ce instrumenta de 5 ani procesul cade victimă devastatorului cutremur ce lasă un sfert din capitală în ruine. Reconstrucția durează 5 ani, timp în care toate procesele fără fapte de violență sunt amânate, iar abia în 2033 un nou complet primește cazurile respective.

Pericole sunt multe. Unele probe sunt respinse sau reinterpretate, dar periodic apar și noi martori în favoarea procurorilor, iar anchetele acestora scot constant la iveală noi dosare de corupție pentru cei trei. În 2036, lui Șova nu-i ies bine planurile și intră la închisoare pentru mulți ani. Devine recalcitrant și amenință trio-ul de la vârf că va dezvălui totul presei dacă aceștia nu fac o minune să-l scoată cumva de la pușcărie. Este rugat să fie răbdător, în maxim 3 ani se va modifica legea pentru a permite eliberarea condiționată la o vârstă mai mică.

În 2038, Șova este găsit spânzurat în celulă, în ceea ce medicul legist numește o sinucidere clasică. În 2041 are loc ultima dezbatere TV despre un posibil complot legat de acea sinucidere, felul în care sinucigașul a obținut unghiera cu care și-a tăiat atât de puternic jugulara fiind încă nedeterminat.

Între 2045 și 2048, o nouă generația de judecători iese din justiție. Unul se retrage în rușine după ce este filmat alături de o prostituată, deși susține că a fost drogat și filmat de aceasta în timp ce el se relaxa la băi la Călimănești. Un altul este chiar arestat pentru furt de obiecte de artă după ce în peretele vilei sale sunt descoperite tablouri prețioase după un pont anonim, deși magistratul se jură că nu știa de ele și că ar fi fost acolo de la fostul proprietar. Un al treilea judecător, în timp ce stătea la coadă pentru a-și primi bonurile de hrană date lunar de Primăria București, este călcat de un compactor de asfalt scăpat de sub control de pe un șantier din zonă. Firea, aflată la al optulea mandat la PMB, dar care are aceeași forță de muncă precum în 2017 și nu pare să fi îmbătrânit o zi, anunță controale severe. Procesele se reiau, pentru a patra oară, cu noi judecători. Cei trei află vestea la conacul familiei Dragnea din Zona Administrativă de Sud a României, unde începe sărbătoarea.

Punctul culminant are loc în 2055. După o nouă schimbare de magistrați, judecător la curtea ce va decide soarta celor trei urmăriți penal este Andrei Ponta, iar amintirea felului în care aceștia i-au dat afară tatăl, Victor Ponta, din partid și depresia puternică a acestuia în anii următori sunt încă vii în memoria sa. Andrei Ponta jură să nu se pensioneze până ce sentința nu va fi definitivă și nimeni și nimic nu va mai putea amâna procesele.

S-ar părea că planurile celor trei nu mai pot continua în același mod, iar în 2060 intră, în sfârșit, la pușcărie.

Cu abilitate, ei atacă pe alte planuri. Într-o repetare a evenimentelor din 2004, Ion Iliescu, ales președinte în 2057 pentru a treia oară (după modificarea constituției din 2056, când miza principală a fost introducerea sau nu a prevederii ce spune că familia tradițională are minim doi copii, iar modificarea articolelor privind limitarea numărul mandatelor de președinte a scăpat neobservată cu adevărat), îi grațiază în 2061 pe cei trei, apoi demisionează și refuză orice contact cu presa și opinia publică furioasă, retrăgându-se la vila sa de protocol. Conform noii Constituții, primarul Bucureștiului devine președinte interimar.

EPILOG

Aprilie 2061. Îl vedem pe Dragnea într-un cimitir, uitându-se lung la un mormânt. Au trecut trei zile de la grațiere. Fumează lent o țigară, trăgând adânc în piept, și ridică în sus capul pentru a sufla cu putere fumul în văzduh. La final aruncă chiștocul peste florile din mormânt, încercând să nimerească centrul unei mușcate.

Pe mormânt scrie Laura CodruÈ›a Kovesi, 1973 – 2059.

“- Vezi”, spune în È™oaptă legendarul lider PSD, “È›i-am zis eu cândva că cine râde la urmă, râde mai bine.”

Se întoarce la limuzina ce-l așteaptă la câțiva metri depărtare, unde Oprea privește parcă în scârbă numele de pe alte cruci. Oprea îi întinde un termos din care Dragnea ia o gură de ceai magic și apoi respiră din nou adânc, a om învigorat.

“- Tăriceanu a plecat deja”, îi spune Oprea. “Și-a luat È™i noua nevastă cu el.”
“- A câta e asta, a doiÈ™pea?”, răspunde uÈ™or amuzat Dragnea, înÈ™urubând cu atenÈ›ie capacul de argint al termosului. “Hai să plecăm È™i noi. Pe aici nu mai e nimic de furat, iar drumul până în Noua Uniune Europeană e lung. Conduc eu, că È™tiu că È›ie nu-È›i place.”

Acțiunea poate continua în volumul doi, când antieroii noștri trebuie să treacă ilegal granița Noii Uniuni Europene. Inițial încearcă la granița de est a Germaniei, dar roboții militari de pază îi detectează și abia scapă cu viață. Se vor regăsi, însă, cu un vechi prieten fugit din România încă de prin 2016, expert în trecerea nedetectată a granițelor și în șpăgi date unde trebuie, care le va propune un traseu periculos prin Africa și o trecerea Mediteranei spre Monte-Carlo, capitala Republicii Coastei de Azur.

Știrea este aici.