Să faci statui în București e ca și cum ai da un porc cu ruj

A revenit din nou în atenția publică suma exorbitantă pe care Primăria Municipiului București vrea să o cheltuie pe noi statui prin oraș, deși sunt atât de multe alte lucruri ce-ar putea fi făcute cu banii. Spun din nou în atenție pentru că aceeași discuție a mai fost purtată și în luna martie, fără mare efect. Între timp, doar au crescut enorm sumele.

De exemplu, în martie se spunea că pentru ansamblul monumental Marea Unire ce va fi amplasat în Piața Alba Iulia se vor cheltui 6,5 milioane de lei. Un articol recent spune că era vorba doar de suma bugetată în 2017; în realitate, monumentul va costa 51 de milioane de lei cu tot cu TVA, sumă ce va fi plătită sculptorului eșalonat în câțiva ani.

O mare parte din ce citiți mai jos este scris în martie și stă în draft de atunci, că îi trecuse momentul.

Sunt primul care să aplaude investiții în lucruri ce fac orașul mai frumos, că aici trăiesc și, când caut să mă relaxez, vreau să-mi fie încântat ochiul de lucruri frumoase. Vreau să văd flori, vreau să văd parcuri frumoase, clădiri aranjate, trotuare libere, marmură curată, festivaluri de toate felurile, femei îmbrăcate sumar și restul lucrurilor care te fac să te simți all warm and fuzzy când te plimbi prin oraș.

Statuile, în clasamentul acesta al frumosului, sunt nesemnificative. Aproape că nici nu le observi. Dacă mă întrebați pe mine, priorități ar fi mai degrabă:

• rezolvarea problemelor de pe bulevardele Magheru și Calea Victoriei privind spațiile comerciale, cele două mari artere fiind acum aproape abandonate.
• refacerea spațiilor verzi care sunt multe pe hârtie, dar în practică a rămas pământ sterp și praf mult.
• ceva mai multă atenție la cum se execută lucrări de înfrumusețare. De exemplu, pavajul din centru este prost fixat, spart, chiar și lipsă, deși a fost pus în ultimii 2-3 ani.
• reamenajarea bulevardului Unirii, zona cu fântâni dinspre Palatul Parlamentului, despre care vă spuneam că are mare potențial și pentru care, de altfel, există și un plan în acest sens.
• un pod pietonal în Herăstrău, să nu mai moară lumea.

Acesta este spațiul verde din București:

Uitați-vă la statuile acestea de la ultimul etaj al unui cinematograf de pe Regina Elisabeta. Nu mai bine renovăm acea clădire?

Așa arată Piața Revolutiei, nu mai bine o spălăm și aranjăm?

Așa arată Universitatea, așa e mâzgălit și pe Magheru, iar pavajul de prin oraș parcă n-ar fi fost lipit cumva pe sol, că toate dalele se mișcă atunci când calci pe ele:

Așa arată o clădire veche la Piața Romană. Culori la întâmplare, fațada măcelărită de aer condiționat:

Când am fost în Barcelona, am stat pe o străduță oarecare, chiar nimic important sau vestit, dar blocurile arătau precum cele de mai jos, cu fațada perfectă, cu aceleași culori pentru grilaj, obloane, copertine și restul. E chiar dificil să vezi în Barcelona un bloc care să nu aibă toate balcoanele sau feroneria identică pentru toate apartamentele.

Primăria va cheltui, în schimb, 1,4 milioane de lei în acest an pe o statuie a Hortensiei Papadat Bengescu. Nu vreau să o jignesc pe celebra scriitoare, dar nu cred că valoarea întregii ei opere literare ajunge la valoarea acelei statui. PMB va mai cheltui bani pe statuia unui dac (anonim), monumentul Însingurare, monumentul Regenesis, statuia lui Rainier de Monaco, Avram Iancu și altele, dar cei mai mulți bani, 80 de milioane de lei, se vor duce către patru monumente legate de Marea Unire de la 1918.

Adică aproape 20 de milioane de euro, cât a costat noul pasaj subteran de la Piața Sudului. S-ar mai fi putut face încă un asemenea pasaj, de exemplu la Arcul de Triumf sau la Romană sau la Lujerului.

Mai țineți minte povestea marelui monument de la Casa Presei, acel Aripi sau cum se numește? L-ați mai văzut? L-ați mai sesizat cu ochiul, când ați trecut pe acolo? Probabil că nu. Eu chiar mă uitam, zilele trecute, că, deși înalt de 20 de metri, respectivul monument este dominat fără drept de apel de mult mai impunătoarea Casă a Presei din spatele său, iar culoarea sa cenușie îl disimulează bine acolo, de zici că-i un ninja al monumentelor.

Dacă v-au plăcut orașe precum Viena, Barcelona, Londra, Budapesta șamd, gândiți-vă un pic că probabil nu statuile de acolo au contribuit decisiv la impresie, ci curățenia generală, spațiul verde, străzile lungi cu clădiri impecabile, decorațiunile de pe ele, aspectul îngrijit al pavajului, al parcărilor, al mobilierului urban șamd.

Nici nu mai zic câte blocuri s-ar putea reabilita cu acei bani, câte școli, câte programe pentru bătrâni s-ar putea face, cât de mult s-ar putea moderniza infrastructura informatică sau spori numărul polițiștilor locali șamd. Am zis să ne axăm în principal pe ideea de înfrumusețare.

Vom avea, în schimb, 10 statui. În astfel de condiții, 10 statui sunt echivalentul a putting lipstick on a pig, cum e vorba din engleză. Tot un porc rămâne.

Monumentul Marii Uniri este este o semisferă de 35 de metri diametru la sol și 25 de metri înălțime și va fi amplasat în Piața Alba Iulia. Vă las pe voi să decideți cu ce seamănă.

Monumentul Regenesis este ceva dificil de descris, urmând a fi amplasat în Parcul Herăstrău. Monumentul Ferdinand Întregitorul este o statuie ecvestră, o puteți vedea în galeria foto de la acest articol. Statuia principelui Rainier de Monaco pare fix ce avea nevoie Bucureștiul.