O săptămână în Colmar, Franța, și în satele pitorești din jur

Am stat o săptămână în Colmar, Franța, și în satele din jur, inclusiv vizitând o zi întreagă Strasbourg-ul. De doi ani plănuim să vizităm acea zonă a Alsaciei pentru că fotografiile o arată ca o regiune idilică, cu sate frumoase, pline de flori, vin de calitate și cofetării de top.

Am plecat așteptându-mă la o vacanță plăcută. A fost una extraordinară. Colmar-ul și satele vizitate în jur sunt parcă scoase din povești. Adăugați la asta faptul că se află pe Drumul Vinului Alsacian, că au câteva zeci de castele și fortărețe pe acolo și veți descoperi și mai multe motive să o vizitați.

Iată un clip video ce prezintă totul:

Și mai pe larg în imagini:

COLMAR

Colmar are aproape 70.000 de locuitori, fiind un oraș tipic franțuzesc, dar centrul său este cel interesant, o zonă ușor de bătut la picior ce include străzi cu case pitorești precum vedeți mai jos, o catedrală mărișoară, o zonă cu apă numită Mica Veneție și multe, multe localuri inedite, inclusiv restaurante cu stele Michelin.

Nu sunt multe de făcut pe aici. Turiștii se bucură de atmosfera fericită și de zecile de restaurante, cofetării, gelaterii artizanale, de cele 7 tipuri de vinuri făcute în regiunea Alsaciei, servite aproape în orice local cam în orice dimensiune de carafă vrei să bei, de un mic-dejun luat chiar în piață, eventual pe terasa ei exterioară cu bărci turistice trecând ușor pe lângă tine.

Zona este foarte liniștită, o liniște care se simte și mai bine în satele pe care vi le prezint mai jos. Majoritatea turiștilor sunt chiar francezi, n-am văzut gălăgie, n-am văzut cerșetori (decât în Strasbourg, oraș mare și diferit de celelalte), n-am fost asaltat de zeci de branduri ce le poți vedea în orice colț al lumii.

Intuiam că acest gen de turism, să-i zicem ceva mai liniștit, mai rural, poate fi foarte mișto. Intuiam asta de când am vizitat insulele Azore. Colmar și satele din jurul său mi-au confirmat-o.

RIQUEWIHR

Pronunțat “ricvir” (regiunea Alsacia a oscilat între germani și francezi de-a lungul secolelor, influența nemțească fiind pronunțată în multe domenii), acesta este unul dintre cele mai cunoscute sate din zonă, inclus pe lista de cele mai frumoase din Franța. Este mic și are o formă pătrată, ceea ce-l face foarte ușor de vizitat, toată acțiunea fiind concentrată pe strada principală.

Ca și restul localităților de mai jos, Riquewihr este înconjurat de viță de vie, aflându-se în zona dealurilor. Colmar, la 10 kilometri distanță, nu are acest noroc.

KAYSERSBERG

Acest sat arată la fel de bine, ba chiar are avantajul unui pârâu ce-l străbate prin centru, înfrumusețându-l suplimentar. Cu o populație de nici 3000 de locuitori, ascunde în centrul său un hotel de 5 stele ce are și un restaurant cotat cu 2 stele Michelin, asta apropo de ce te poate surprinde pe acolo.

RIBEAUVILLÉ

Se pronunță “ribovile”, că are accent pe ultima literă. Satul este asemănător cu Kaysersberg și, acum câțiva ani, a câștigat competiția anuală de ce sat are cele mai frumoase flori în regiunea Alsaciei. Așa e pe acolo, satele se întrec în astfel de lucruri; la ei nu se pune problema să ai iarba necosită în fața casei sau gropi pe șosea, ci dacă fiecare casă are 10 sau 20 de ghivece cu flori.

Aici am luat și un mic tur făcut cu tractorașul cu remorcă, tur ce ne-a dus prin oraș, prin satul vecin Honewihr și prin vița de vie dintre cele două localități. A fost o excursie foarte plăcută.

EGUISHEIM

Un sat mai mic, dar la fel de pitoresc, remarcabil și prin faptul că acum o mie de ani l-a dat pe Papa Leon al 9-lea, care de aici venea. Toate localitățile au o astfel de istorie. Chiar și în Colmar poți vedea case construite inclusiv pe la 1300. Cele de la 1400-1500 sunt deja ceva uzual în centrul vechi al localității.

CE-I DE REȚINUT

E cam greu de ajuns acolo. Puteți zbura la Frankfurt și de acolo să luați trenul sau autobuzul Flixbus (mai ieftin) spre Colmar. Alte variante includ București-Paris-Strasbourg cu avionul sau low-cost-ul București-Basel, care-i la 60 km spre sud, dar problema este că se aterizează acolo la ora 22, când e destul de greu să mai găsiți transport spre Colmar.

Mâncarea este, de asemenea, ușor dubioasă. Tradițională este… pizza, doar că ei o numesc tarte flambée (tartă flambată i-am zis eu). E ca o pizza, doar că aluatul este mult mai subțire și mai crocant, iar deasupra se pune ceapă, bucățele de bacon și brânză. Costă cam 9 euro una. Al doilea tip tradițional de mâncare este carnea fiartă și servită pe un pat mare de varză acră, din aia de-ți mută nasul.

Platoul lor clasic arată chiar ciudat, nu-i ceea ce te-ai aștepta de la bucătăria franțuzească. Primești ceafă de porc, dar fiartă, ceea ce noi numim kaizer, ciolan fiert, ba chiar și doi cremwursti, totul pe varză. Ei cumva rezistă să mănânce așa ceva destul de des. Tradiționale mai sunt și ceva tarte cu carne și clătite sărate, dar nu vă așteptați la minuni: o simplă clătită în care au învelit un cremwurst se numește Clătită Alsaciană cu cârnat strasburghez, ceea ce sună mult prea fancy pentru ceea ce este de fapt.

Și nu doar că majoritatea restaurantelor servesc doar astfel de preparate tradiționale, dar au și un program foarte scurt. Unele deschid doar în intervalul 12-16, altele seara de la 19 la 22. Multe acceptă un singur serviciu pe seară, adică așează pe cineva la o masă și, după ce acel consumator termină de mâncat și pleacă, masa nu este refăcută pentru a primi noi clienți. Le ajunge unul pe seară per loc.

Secretul este, deci, să faceți rezervare la restaurantele care vă atrag. Am pățit în câteva seri să nu mâncăm unde voiam noi pentru că nu aveam rezervare sau pentru că serviciul se încheiase. Nu vă speriați de preparate, se pot găsi și unele mai clasice franțuzești (sau poate că vă va plăcea tarta flambată sau varza acră), și loc fără rezervare, dar dacă aveți preferințe clare sau vreți să mâncați la restaurantele bine recomandate pe Tripadvisor sau Michelin, treceți cu o zi înainte și rezervați locul.

Vinul este bun, iar deserturile sunt magice. Au multe cofetării de mare artă, multă înghețată artizanală. În centru este un local unde săptămânal alt producător de vin își vinde la pahar băuturile, iar uneori seara are loc câte un concert sau o demonstrație de dansuri. Diverse braserii stau deschise până târziu, atrăgând lume pentru încă o bere sau un vin.

Transportul între localități este de asemenea prost pus la punct. Un autobuz turistic gen hop on, hop off ar fi fost ideal, dar nu există. Noi am luat un tur de o zi care ne-a dus la fortăreață Haut-Kayserburg, în Riquewihr, Eguisheim și la o degustare de vin. Există din Colmar un autobuz pentru Ribeauville, dar are orar ciudat, câte o cursă dimineața, la prânz și seara, iar din Ribeauville e greu de ajuns în altă parte ieftin.

Sigur, se poate închiria o mașină și cu aceasta puteți face tot Drumul Vinului pe îndelete, dar cineva trebuie să fie șofer.

Dacă treceți prin zonă, vizitați Colmar. Dacă aveți încă niște ore la dispoziție, Ribeauvillé și Riquewihr sunt la 10 km de Colmar și la 3 km unul de altul, așa că pot fi vizitate ușor amândouă.