Cum a fost la Summer Well 2017

Summer Well, singurul festival adevărat de muzică rămas în București, a crescut frumos de la ediție la ediție, dar parcă în acest an a urcat nu unul, ci vreo trei niveluri.

Ochiometric vorbind, dacă mă iau după cât de aglomerat a fost în fiecare zi nu doar la scena de spectacol, ci simultan și în zonele (mărite) de mâncare, băutură, magazine, cinematografe, yoga, tiroliană de 300 de metri lungime șamd, a fost cel mai mare Summer Well de până acum.

Iată un clip video producție proprie:

De fapt, mi-ar plăcea ca festivalul să dureze mai mult. În zona Orange TV Go, de exemplu, se proiectau filme și mi-ar fi plăcut să văd unul tolănit pe iarbă sau într-un șezlong de acolo, cu o băutură luată de la barul din spate și trăgând cu ochiul la zona de yoga, dar nu am când, pauza între concerte fiind de doar 30 de minute.

Apropo de concerte, Summer Well are un stil al său de muzică (indie-alternative-rock, să-i zicem) pe care în acest an l-a respectat în totalitate pentru concertele principale. Trupa Interpol a încheiat prima zi, iar mie mi-au plăcut mai mult cele două trupe din deschidere, Oh Wonder și Honne. A doua zi, cei mai cunoscuți erau Birdy și Editors, dar Glass Animals a făcut un show spectaculos.

(Dacă vreți să ascultați un playlist mixt, accesați-l pe cel oficial Summer Well 2017 pe Deezer – se ascultă gratuit)

Summer Well-ul de acest an a extins și muzica dincolo de clasicul format de 5+5 trupe. În ziua de vineri s-a organizat un Night Picnic în prezența Orchestrei Simfonice din București și o fotografie de pe contul oficial îmi spune că au fost prezenți mulți oameni. Dincolo de muzica simfonică, era chiar o ocazie bună pentru un picnic seara, pe răcoare. Fiecare zi de concert a fost urmată de câte un after-party ce-a ținut până spre 3-4 dimineața.

Erau însă foarte multe alte lucruri de făcut pe acolo. Food court-ul a fost extins, fiind prezente mult mai multe tonete, chiar dacă burgerii și pulled pork-ul erau din nou vedetele festivalului. Eu am mâncat un hot dog “French” de la Simbio, foarte bun, și o pizza de la Camionetta, care a fost bună ca întotdeauna, plus un canolo de la Mr Canoli.

Cu banii a mers mai bine totul. Și acum s-a utilizat un sistem Banca Transilvania + Visa în care primeai un card contactless pe care-l încărcai cu ce sumă voiai tu și plăteai de pe el la comercianți. Asta a făcut ca prețurile să fie afișate în lei și să poată varia ușor, eliminându-se nevoia de a costa multipli de 0,5 jetoane. Mai mult, am înscris cardul respectiv într-o aplicație din care vedeam soldul și primeam notificări la fiecare tranzacție.

Revenind la ce era de făcut, Orange este sponsorul principal al festivalului și deci la cortul lor se desfășurau cele mai multe activități. O bicicletă conectată la un motor îți permitea să pedalezi pe diverse trasee virtuale și, pentru fiecare kilometru pedalat acolo, Orange dona 10 euro. Banii ajungeau la un program ce sprijină educația în zona rurală, prin Digitaliada. Dacă nu voiai să pedalezi, puteai juca VR pe console Playstation 4, zonă unde copiii păreau că se distrează foarte bine într-o cursă pe șosea.

Un mic chioșc permitea realizarea de fotografii gif animat, iar câteva zone de reîncărcare a telefoanelor erau disponibile gratuit.

Tot la cortul Orange se desfășura în fiecare oră și un concurs mișto cu premii în căști și boxe: puneai căști pe urechi și trebuia să ghicești melodia cărei trupe prezente la SW o asculți. Am văzut și un stand cu brățări și ceasuri Fitbit, unde am aflat că următorul model urmează să se lanseze și la noi în septembrie-octombrie.

Multă lume prefera însă să stea în fața cortului, unde era amenajată o mică piscină cu fotolii de puf pe lângă ea, iar muzica de la scena principală se auzea exact cum trebuie de tare. Wifi era dispnibil gratuit, iar clienții Orange au beneficiat la festival și de trafic de date 4G necontorizabil, așa că erai chiar încurajat să iei loc undeva și să te relaxezi cum vrei.

Iată un desert de la Bubble Waffle. N-am luat când era liber, la prima oră, iar apoi coada nu s-a micșorat niiodată sub 20 de persoane.

Alți oameni scriau vederi personalizate, învățați de fetele de la LivrezDragoste.ro, iar vizavi de ei am preferat să beau o cafea la Origo. Un bar prepara cocktailuri ce aveau numele trupelor; eu am băut un Glass Animals cu gin, mușețel, tonic și lămâie. Un sandviș cu porchetta (o ruladă de porc, gătită lent și tăiată bucăți mici ca la shaorma, în pâine, cu diverse legume) a mers de asemenea bine.

Tiroliana… poate la anul. Este foarte lungă și plecarea se face din turnul construit acolo de Saligny, dar coada era mare și n-am avut răbdare să aștept.

Per total, reușit festivalul, mai mare și mai frumos decât edițiile anterioare. Mi-ar plăcea să reia ideea cu picnicul de seară și în anii următori, poate cu participarea mai multor furnizori de mâncare, ca să fie ca un mic festival streetfood; și poate câte o oră între concerte, ca să rămână mai mult timp de explorat tot ce oferă domeniul Știrbey și sponsorii festivalului.