Filme: Dunkirk a fost bun, dar nu excelent

M-am dus cu așteptări mari la Dunkirk, după cât îl lăuda lumea, așa că am fost ușor dezamăgit. Filmul este bun, probabil printre cele mai bune ale anului; mă așteptam să fie excelent, luându-mă după ce ziceau alții și având în vedere că înainte de asta Christopher Nolan (regizor și scenarist) a făcut Interstellar.

Dunkirk are toate ingredientele unui film bun: baza pentru o poveste bună și încă neexplorată suficient în filme, bani pentru decoruri și efecte, actori acceptabili, dramă, victorie, reușită în al doisprezecelea ceas șamd.

Cu toate acestea, ingredientele nu sunt niciodată îmbinate într-o rețetă excelentă. Le consumi separat, pe rând, în mod simplu, iar specialitatea bucătarului nu apare niciodată pe masă.

Filmul tratează în paralel câteva fire epice: un pilot de avion, un vaporaș civil plecat să ajute la evacuare, câțiva soldați de la Dunkirk disperați să scape de pe plajă șamd, dar o face concentrându-se exclusiv pe aceștia, aproape fără nici un cuvânt despre ce s-a întâmplat în rest la Dunkirk, de ce și cum, ceea ce e păcat, că adevărata poveste mai degrabă acolo stătea.

De asemenea, personajele sunt unidimensionale și complet neinteresante; chiar nu-mi păsa dacă pilotul supraviețuiește sau nu, habar n-am cine din barca albastră a fost împușcat și cine nu. N-am reținut numele niciunui personaj. Nici nu cred că s-au spus aceste nume, în film, iar dialoguri sunt foarte puține.

Mai mult, m-au supărat micile elemente introduse fără mare motiv sau chiar stupid prezentate. Sute de mii de oameni stau pe plajă, așezați pe grupe în șir indian, din care primii 20 în apa mării (care probabil avea 15 grade), așteptând un vapor deși niciunul nu se vedea în zare. Nici nu știi exact de-au ajuns acolo sau de nemții nu trec peste cei aparent 5 francezi ce apără intrarea în zonă pentru a-i captura pe toți.

Dramatismul este crescut artificial când unul dintre civili se lovește la cap în barcă, iar un avion Spitfire pare că zboară vreo oră fără combustibil în rezervor, cu motorul oprit, ba chiar și doboară un neamț făcând asta. Un soldat reîntors acasă nu crede că-și poate privi compatrioții în ochi din cauza rușinii pe care o simte… până i se oferă o bere și totul devine ok.

Cum ar fi, cred că se putea și mai bine. Dunkirk e un film bun, serios, dar putea fi și mai bun sau, cel puțin, mai pe gustul meu.

Sper că găsiți câteva minute pentru a citi despre evacuarea de la Dunkirk. Forțele britanice trimise în apărarea Franței au fost surprinse de blitzkrieg-ul german și “alergate” până la Dunkirk. Britanicii estimau că vor pierde toți cei 400.000 de soldați încercuiți în acea regiune și toate echipamentele militare, dar nemții au oprit înaintarea forțelor terestre, bazându-se pe bombardamentele aviației pentru a-i distruge pe britanici. Până ce nemții s-au certat între ei pe cine ce atacă, britanicii s-au organizat și au evacuat aproximativ 340.000 de oameni de pe plajă, pierzând “doar” 70.000 de soldați în lupte. Era o vreme când să pierzi rapid 70.000 de oameni era ceva normal.

Au abandonat la Dunkirk și toate echipamentele militare transportate pe continent, peste 400 de tancuri, peste 2000 de tunuri, mii de tone de provizii și muniție au fost lăsate în urmă și capturate de naziști.

Și deși filmul spune că în ajutorul celor de pe plajă nu au fost trimise vapoare sau avioane militare, zeci de vapoare și avioane au fost distruse de nemți în luptă, în timp ce transportau soldați sau apărau evacuarea de-a lungul celor 10 zile cât a durat toată evacuarea. A fost o bătălie de mare amploare, iar cursul războiului poate că ar fi fost altul dacă naziștii dădeau o puternică lovitură în moralul Marii Britanii printr-o lovitură decisivă la Dunkirk.

Apropo, dacă ați vizitat Marea Britanie sigur ați văzut cât de mult își cinstesc eroii din război, cum fiecare unitate și, la nivel de localitate, numele fiecărui soldat este bine păstrat și scris în locuri publice. Pentru micile bărci civile ce-au fost la Dunkirk și au transportat atâtea zile soldați de pe plajă (unele bărci s-a inventat un steag special pe care doar acestea au primit apoi permisiunea de a-l arbora, marcându-le astfel prezența acolo. Unele încă circulă și astăzi, că o barcă bună ține mulți ani.