Există sau nu wage gap în România? Să privim niște statistici!

Wage gap înseamnă că femeile sunt plătite mai puțin decât bărbații pentru același post, aceeași muncă, fără alt motiv decât sexul diferit. Termenul vine de la americani, unde femeile sunt plătite 80 de cenți pentru fiecare dolar câștigat de un bărbat într-un post similar.

Și înainte să spuneți că femeile muncesc mai puțin și stau mai mult să se machieze în oglindă și să se dea cu cremă pe mâii, pentru că așa știți voi vreo două(zeci) la locul de muncă, astfel de studii se fac statistic. După ce studiezi milioane de cazuri și mergi inclusiv în adâncime în problemele femeilor, rezultatele conturează o anumită realitate.

Din fericire, atât Uniunea Europeană, cât și institutul nostru de Statistică, au niște rapoarte bune în acest domeniu.

În Uniunea Europeană, în 2015, wage gap-ul a fost de 16,4%. Asta pe total, bărbați vs femei, ca medie a tuturor domeniilor de activitate. Mai mult, în medie pensia unei femei este cu 40% mai mică decât a unui bărbat. În România lucrurile stau binișor față de alte țări, aici wage gap-ul este estimat la 5,8%, în scădere față de perioada 2007-2011, când era dublu.

Iată o statistică pe țări. România are printre cele mai mici diferențe salariale, dar aici e de discutat un pic și o facem mai târziu:

Iată mai jos wage-gap-ul în funcție de vârstă. Observați că peste tot diferența salarială crește odată cu vârsta, dar la segmentul 55-64 de ani se văd două tipuri de țări: cele în care femeile micșorează diferența salarială pentru că, după 30-40 de ani de experiență, probabil ajung să obțină același salariu ca un bărbat; și țările unde diferența crește în continuare. Observați și segmentul 65+, unde bănuiesc că e legat deja de pensie.

O statistică mult mai interesantă este diferența salarială în funcție de industrie. Aici putem să studiem un pic mai bine România. Observați cum, în domeniul construcțiilor unde femeile nu lucrează decât preponderent în job-uri bune (arhitecți, ingineri, manageri etc), ele au salariul mai mare decât bărbații.

În domenii științifice, cercetare sau educație, unde lucrurile sunt din nou bine așezate, salariile sunt aproape egale, cu o diferență de doar 0,6%. Având în vedere însă cât de mare este gap-ul în alte țări în acest domeniu, probabil că România iese bine deoarece sunt foarte puține joburi de acest tip.

Există însă o listă de domenii unde nu văd nici un motiv pentru care o femeie ar putea fi plătită mai puțin, precum în “financial and insurance activities” sau IT&C, care probabil include și programare.

Iată și statistica privind diferența salarială în funcție de sector privat sau public. Observați că în majoritatea statelor diferența este mai mare în sectorul privat, unde salariile se negociază direct, în timp ce sectorul public are sindicate și salarii stabilite la “grilă” și de obicei sexul nu intră în ecuație. România este printre puținele situații unde lucrurile stau invers și nu-mi imaginez de ce.

Revenind un pic la România, probabil că vă întrebați de ce-i spun wage gap. Este pentru că termenul românesc este disparitate salarială de gen, iar definiția este cea de mai jos, dar citiți-o stând jos, ca să nu vă răniți dacă vi se sucește creierul prea tare și amețiți:

În ce privește munca, însă, în Uniunea Europeană o femeie muncește în general 33 de ore pe săptămână, în timp ce bărbații muncesc 40 de ore. Diferența apare și pentru că în diverse țări femeile au mai multe joburi part-time decât bărbații. Munca nu se termină acolo pentru că femeile petrec un timp dublu față de bărbați având grijă de copii și gătind, așa că pe total petrec mai multe ore trăbăluind și oricum sunt plătite mai puțin pe total.

În ce privește femeile în poziții de top, în consiliile de administrare a marilor companii, România stă foarte prost la acest capitol, fiind în coada clasamentului. Oricum, în cea mai avansată țară din acest punct de vedere, Franța, doar 37% dintre pozițiile de top sunt ocupate de femei (și acum încă o glumă sexistă, în ton cu articolul: de obicei bărbatul stă deasupra!).

Mai rău este că România este țara cu cea mai mare scădere a procentului de femei în board-uri, în perioda 2010-2016. Probabil 3 din cele 8 femei au rămas gravide din nou sau au fost date afară! (altă glumă).

Iar dacă ne uităm la femei-patron, aici am următoarea statistică: în SUA, în 2016, investitorii au băgat peste 65 de miliarde de dolari în start-up-uri începute de bărbați și doar 1,5 miliarde în start-up-uri pornite de femei.

Mă gândesc însă că în România există o disparitate salarială mică și pentru că avem o economie mică, unde domeniul salariilor nu este foarte mare. Diferența ar fi mai mare dacă femeile ar fi plătite prost și bărbații ar fi plătiți mult mai bine; din ce cred, și bărbații sunt plătiți destul de prost. PIB-ul pe cap de locuitor este mic în majoritatea regiunilor țării, semn că economia nu este foarte dezvoltată. Nu mă mir deci că țări precum Marea Britanie sau Germania sunt în vârful clasamentului.