Care vor fi viitoarele standarde wifi, plus câteva cuvinte despre routerele tip mesh

Să vorbim un pic despre viitorul rețelelor wireless în ce privește noile standarde wifi ce sunt în lucru și routerele viitorului.

NOI STANDARDE WIRELESS

Momentan cu toții știm de 801.11n și mai recentul 801.11ac, dar se lucrează în paralel la unele numite la fel de suav: 802.11ad și 802.11ax. Se vede că-s făcute doar de ingineri, că altfel ar fi primit și niște denumiri mai comerciale.

Primul mi se pare ușor inutil pentru că nu acoperă mai mult de o cameră, iar al doilea, ax, este succesorul lui ac și ceea ce ne interesează de fapt.

Înainte să intru în detalii, o scurtă recapitulare a vitezelor maxime teoretice pentru fiecare standard, per stream.

• 802.11b – 11 Mbps
• 802.11g – 54 Mbps
• 802.11n – 150 Mbps per stream, dar suportă maxim 4 streamuri simultane, ajungându-se la acel maxim 600 Mbps pe care-l vedeți pe multe routere.
• 802.11ac – 433 Mbps per stream, dar suportă maxim 4 streamuri simultane, ajungându-se la acel maxim 1733 Mbps de pe multe routere

Sunt mai mulți parametri în comunicația wireless. De exemplu, unele routere folosesc și o schemă de modulație superioră a semnalului ce poate crește viteza maximă, cel puțin în teorie.

Ca analogie, închipuiți-vă totul ca un dialog între routere și aparatele conectate la ele. Cifrele de mai sus reprezintă viteza maximă de dialog în “limba” prevăzută în standard, dar unele routere pot spune “stai așa! Eu pot să vorbesc și într-o altă limbă unde cuvintele sunt mai scurte și deci vom spune același lucru mai rapid”. Așa se ajunge ca unele routere de top să se laude cu viteze de genul 800 Mbps pe n și 2133 Mbps pe ac.

Problema este că și laptopul sau telefonul sau televizorul trebuie să suporte acea modulație ce nu este prevăzută în standard, ceea ce nu multe fac (nu mai zic ca majoritatea laptopurilor și telefoanelor oricum nu suportă 4 streamuri simultane, ci de obicei în jur de 2). Este genul de amănunt pe care producătorii de routere uită să-l precizeze pe cutie.

802.11ad

Acest standard folosește frecvența de 60 GHz (față de 2,4 și 5 GHz de pe routerele 802.11n/ac), iar o frecvență mult mai mare atrage automat următoarele efecte:

• Viteza este mult mai mare.
• Acoperirea este mult mai mică, deoarece semnalele pe frecvențe înalte străpung mult mai greu pereții.

Cât de mare este viteza? În teorie, 7 Gbps. Routere cu suport pentru 4,6 Gbps deja au apărut pe piață, precum modelul Netgear X10 R9000 testat recent de mine sau TP-Link Talon AD7200.

Cât ce mică este acoperirea? Cam 10 metri în câmp deschis, că prin pereți nu trece. Conform unor zvonuri, că n-am testat cu mâna mea, nu trece nici prin obstacole subțiri, nu vă gândiți doar la pereți de fortăreață.

Cui este atunci util acest standard? Nu știu, chiar nu mă prind. Cei care-l promovează vorbesc de posibilitatea de a face streaming super-rapid de la router către televizoare 8K și transferuri wireless de fișiere între dispozitive compatibile, dar personal nu văd un astfel de viitor.

Luând primul caz, router ad și televizor ce face streaming cu o viteză foarte mare, ar trebui ca routerul și televizorul să fie în aceeași cameră, ceea ce este peste mână în majoritatea cazurilor. Apoi, momentan un streaming 4K de calitate impecabilă se face cu aproximativ 100-200 Mbps, dar codarea video avansează constant și probabil în viitor vor apărea noi codecuri ce vor micșora dimensiunea fluxului de date păstrând constantă calitatea video percepută. Ce să faci cu 4600 Mbps?

În ce privește alte dispozitive, cei de la LeEco au pe piață un telefon compatibil și nici aici nu văd motivul, dincolo de a te lăuda cu asta. Să fim serioși, memoriile din telefoane probabil că nu pot scrie constant nici măcar 200 Mbps, iar pentru streaming video din nou nu poate fi pusă problema.

Se vorbește despre un viitor standard 802.11ay ca upgrade pentru ad, în sensul că viteza va urca la 20-40 Gbps și acoperirea la 300-500 de metri. Sună prea bine ca să fie adevărat, așa că voi urla “este!” după ce-l pipăi.

802.11ax

Așa da. 802.11ax este un upgrade pentru actualul 802.11ac, îmbunătățind anumite aspecte, standardizând modulații mai complexe, dar în esență nu vreo nouă tehnologie sau idee.

Viteza maximă per stream a lui 802.11ax va fi de aproximativ 1200 Mbps, o creștere substanțială de la cei 433 Mbps ai lui 802.11ac. Face acest lucru permițând lățime de bandă mai mari (160 MHz față de 80 MHz) și modulații mai complexe, iar în plus va accepta 8 streamuri simultane, crescând deci viteza totală spre 10 Gbps (8 x 1200 Mbps).

AX va include și alte modificări mărute: MU-MIMO (multi-user multi-stream) va putea fi folosit și pe uplink, nu doar pe downlink către client, fragmentarea dinamică a pachetelor pentru a mai transmite niște date de câte ori apare ocazia, nu doar când se poate trimite un pachet “full” șamd. Sunt multe de zis, dar pentru utilizator nu contează.

802.11ax va fi finalizat în 2019, așa că mai avem până atunci.

ROUTERELE VIITORULUI

În domeniul routerelor, se poate constata tot mai mult că partea de wireless contează, nu cea de cablu. Probabil că majoritatea celor ce citesc acest articol au numai dispozitive conectate wireless în casă. Eu am un PC desktop și-l țin pe cablu, deși are în el și o placă de rețea AC88 cu care am prins cândva 850 Mbps, aproape cât pe cablu, placă pe care o folosesc doar pentru review-urile de routere. Practic, însă, aș putea trece inclusiv desktop-ul pe wireless.

Odată descoperită această dependentă de wireless, apare problema legată de acoperire și puterea semnalui. Un singur router acoperă destul de greu o casă mare și nu vă gândiți la uzualele apartamente de 2 camere din România, ci în principal la piața străină, cu case ceva mai mari.

Chiar și la bloc, însă, au dispărut vremurile când te mulțumea o viteză de 5 Mbps în camera aia mai îndepărtată de router. Acum vrei inclusiv acolo să te uiți la Netflix în condiții bune, indiferent dacă pe televizor sau laptop.

Prin urmare, au început să apară routerele distribuite, cele care fac o rețea mesh network. Pui mai multe aparate prin casă, fiecare generând un wifi puternic în camerele din jur, iar dispozitivele se conectează automat la rețeaua cea mai puternică, inclusiv când treci dintr-o cameră în alta. Astfel de implementări folosind multiple dispozitive se făceau de mult în spații publice, precum în malluri.

Au început deja să apară astfel de dispozitive inclusiv pe piața noastră. Eu tocmai am testat un Asus Lyra și vă spun în curând cum a fost. Primești trei routere mai mici în cutie, pe care le montezi în diverse locuri din casă pentru a o acoperi cât mai bine.

Numite și whole-home router sau mesh router, TP-Link are soluția Deco, Netgear vinde una asemănătoare numită Orbi, iar Asus are și o soluție numită Lyra Mini, care are capacitate mai mică și nu mai dispune de o bandă separată pentru dialogul între unități. Linksys vinde soluția Velop.

Problema este că momentan aceste echipamente sunt scumpe deoarece, în fond, primești 3 routere tri-band și mai trebuie dezvoltat și un soft care să le unească, plus că se adresează unor oameni cu case mari. Momentan e mai simplu și mai ieftin să cumperi un router și două repetoare de semnal, deși avantajul routerelor whole-home este că au și un aspect plăcut, de nu ți-e rușine să le pui prin diverse camere. Pachetul de două Velop costă 2000 de lei la eMAG, iar două Netgear Orbi costă 2.400 lei la Evomag. Asus Lyra e 400 de dolari fără taxe pe Amazon.

Pe viitor, însă, se vor mai ieftini.