Practic ceea ce predic

Uneori mă întreabă lumea dacă folosesc serviciile sau produsele despre care scriu, indiferent că-i un articol plătit sau nu. Da, iar de câteva ori chiar am devenit client fidel, fiind recunoscător blogului că mi-a dat ocazia să descopăr multe lucruri inedite (de asemenea, mi-a schimbat viața).

De-a lungul vremii am mai observat un lucru: am încredere mai mare în companiile care investesc în social media. Nu în mine sau în bloguri, ci chiar și la modul general. Între o companie care acționează și prin social media și o companie care nu face asta o voi alege mereu pe prima.

De ce? Pentru că investițiile în social media, indiferent de formă, pentru mine sunt un semn de management atent la toate metodele moderne de a crește afacerile și de a vorbi cu clienții, ceea ce înseamnă că sunt probabil preocupați și de elemente mai importante precum calitatea produselor sau serviciilor.

Sigur, nu-i nici o garanție că așa stau lucrurile, la fel cum o firmă ce n-a auzit de PR și social media poate fi superioară tuturor celorlalte, dar n-am pretenția unui raționament 100% obiectiv, că doar eu sunt mai implicat în bloguri decât mulți alții.

Dar dacă vreți exemple, iată: Orange Smart Home. După ce am testat printre primii sistemul pe la începutul acestui an, înainte de lansarea sa comercială, l-am păstrat în casă și l-am activat cu abonament. Sunt deja la un an de facturi plătite.

La final de iunie 2016 mi-am făcut un card de credit Banca Transilvania Flying Blue. Este cel despre care am scris că adună mile pentru companiile Flying Blue la fiecare cumpărătură făcută cu acest card, iar cu acele mile (un fel de puncte) pot cumpăra chiar și bilete de avion.

Un an mai târziu, am scris câteva zeci de mii de mile, suficiente ca să cumpăr cel puțin două bilete (încă n-am cercetat exact, dar fac asta la toamnă). Merge chiar bine totul.

Oricum plăteam cu cardul, dar acum adun și puncte cu asta. În plus, a venit cu o asigurare de călătorie permanent valabilă, a cărei valoare depășește mult costul administrării anuale, plus acces la lounge-ul din Otopeni.

Am trecut prin procesul de evaluare, am ridicat cardul, ba chiar i-am făcut și Matildei unul pe același cont, ca să strângem mile amândoi (plus că așa pot vedea ce cumpără, dar nu i-am spus și acest amănunt). Am devenit astfel și client Banca Transilvania și am în total două carduri de credit în portofel. Știți de ce? Pentru că nu mă tem de bănci și nici de carduri de credit!

Am cumpărat căștile BOSE cu anulare de zgomot după ce le-am testat. Cei de la BOSE mi-au dat un mic discount, dar tot am plătit 970 de lei pe ele. Foarte bună investiția!

În avion zgomotul motoarelor este atât de mult atenuat încât ascult muzică la sub 50% din volum și pot să și ațipesc confortabil. Ajută și în metrou și o mulțime de alte situații, am început să ascult mult mai multă muzică de când le am.

Sincer să fiu, fără să am ocazia să le testez acele zile în diverse situații, probabil n-aș fi crezut că tehnologia este atât de bună.

Am fost invitat cândva la restaurantul Edo Sushi. Era prima oară când mâncam sushi, dar mi-a plăcut. De atunci am mai fost acolo de vreo 7 ori, ne-am dus și părinții acolo, am comandat cu livrare acasă de vreo 10 ori, cel mai recent săptămâna trecută. Meniul Dai, de 99 lei, îți permite să alegi 12 tipuri de sushi, iar cum multe dintre ele vin câte 3-4 bucăți, primești chiar și 50 de bucăți în total, cu tot cu soia și ghimbir murat pe lângă, o porție suficientă de 2-3 persoane.

Aș putea continua cu exemplele, e o listă lungă de produse și servicii pe care le-am achiziționat doar pentru că am fost inițial invitat să le văd sau pur și simplu din comunicate de presă.

De când am vizitat fabrica de salate Eisberg, mănânc de trei ori mai multă salată. Am văzut cum le produc (adică natural – vin legumele, le spală, le taie, le bagă în pungă), le mănânc cu încredere.

Am donat anul trecut 50 de lei pentru Wikipedia. Am citit ore întregi articole pe acolo, am aflat atât de multe despre istorie, artă, știință și multe altele, ba chiar am folosit și imagini de acolo. După ce de mai multe ori am tot văzut acea notificare de a dona, am și făcut-o.

Anul acesta am donat din nou 50 de lei. Site-ul merită donația pentru câte aflu de acolo.

În ultimii doi ani, am donat în total aproape 3.000 de lei către Samusocial. Acum e setată o tranzacție recurentă, dăm 200 de lei pe lună, 2.400 de lei pe an.

Știți aversiunea mea pentru fumat. Aveam pe blog un articol în care făceam mișto de niște magneți antifumat vânduți prin Groupon de cine știe ce țepari, dar, culmea, articolul atrăgea mult trafic de la oameni care voiau astfel de magneți. Primeam inclusiv întrebări privind de unde se pot cumpăra acum, iar cineva mi-a scris că a dat o comandă acum câteva zile și eu nu i-am răspuns nimic.

Aș fi putut actualiza articolul cu ceva linkuri afiliate către vreo țigară electronică sau cine știe ce alte “soluții” și să fac vreo 10 lei pe zi din asta, dar era păcat. Am tăiat tot articolul și am pus în schimb un mesaj despre cum nu există soluții magice de lăsat de fumat, ci ține de voință și atât.