O nouă terapie împotriva cancerului: imuno-oncologia și ce înseamnă ea

Eu consider cancerul ca fiind boala cea mai gravă a acestui secol, nu SIDA. De infecția cu HIV te poți feri, cercetătorii sunt foarte optimiști că peste câțiva ani va apărea un tratament complet, iar problema este mai degrabă legată de distribuirea sa în toate țările și comunitățile cele mai afectate.

Cancerul, însă, are nenumărate forme, toate cu particularitățile lor, și lovește fără discriminare, uneori fără sens. Sunt sigur că ați auzit de cineva ce-a descoperit din senin că are cine știe ce formă de cancer, chiar și la tinerețe. Sper că nu vă afectează pe voi sau pe cineva din familie, dar șansele ca un om să sufere de cancer cândva în timpul vieții sunt tot mai mari, din păcate.

Am văzut recent câteva prezentări și articole despre imuno-oncologie, o formă de tratament a cancerului ceva mai recentă și cu rezultate foarte bune. Mai important: imuno-oncologia ar putea fi folosită în combaterea oricărei forme de cancer deoarece se bazează pe determinarea propriului sistem imunitar al bolnavului să atace celulele canceroase, indiferent de tipul lor.

Iată cum funcționează: la modul simplist, cancerul reprezintă o mutație a celulelor unui organ. Astfel de celule, diferite de cele standard, sunt produse des de corpul omenesc, dar sistemul imunitar le detectează și le elimină, păstrând un echilibru. Cancerul apare când sistemul imunitar nu le mai identifică și nu le mai elimină prin forțe proprii, caz în care trebuie să intervină alte forme de tratament:

• intervenție chirurgicală: se taie celulele diferite, atunci când este posibil.
• radioterapie: aceste celule sunt eliminate prin iradiere.
• chimioterapie: substanțele atacă celulele canceroase, dar și pe cele sănătoase, motiv pentru care are efecte secundare profunde
• imunoterapia: trezește sistemul imunitar al corpului pentru a-și face treaba.

Așa funcționează imuno-oncologia: este o abordare în domeniul tratamentului cancerului ce determină sistemul imunitar să acționeze împotriva celulelor bolnave, detectându-le și eliminându-le. Terapia include medicamente ce acționează în diverse moduri: unele fac celulele canceroase mai vizibile sistemului imunitar, “iluminându-le” ca pe o țintă; altele stimulează sistemul imunitar, crescându-i turația; există vaccinuri care determină corpul să caute și să atace anumite celule canceroase; modificarea propriilor limfocite de tip T pentru a fi mai eficiente în activitatea lor uzuală.

Este, dacă vreți, o terapie indirectă, dar funcțională, cu rezultate foarte bune nu în teste, ci în tratamente reale ce se aplică de ani de zile în alte țări. Și acum partea oribilă: deși are rezultate bune, în România acest tip de tratament este complet legal, dar nu și decontat de stat, iar medicamentele sunt foarte scumpe.

Câteva date. Dintre cele peste 61.000 de cancere noi diagnosticate anual, cel pulmonar a fost cea mai frecventă formă anul trecut, cu peste 8.990 de cazuri noi înregistrate, peste locul doi, cancerul colo-rectal, peste cel de sân, de prostată, col uterin, oral șamd. La nivel mondial, un raport numit Global Burden of Cancer spune că anual se înregistrează 1,8 milioane de cazuri noi de cancer pulmonar și 1,6 milioane de decese, fiind o boală care nu iartă decât rar.

Ce rezultate are? Bune, se pare. La ultimul congres al American Society of Clinical Oncology, au fost prezentate și rezultate în acest sens, deși nu s-a specificat cu ce medicament sau ce substanță activă au fost obținute:

• 28% dintre pacienții cu cancer pulmonar scuamos care au urmat tratament cu agenți imuno-oncologici au supraviețuit 18 luni, în timp ce rata de supraviețuire a pacienților ce-au urma terapia convențională a fost de doar 13%.
• 39% este rata de supraviețuire înregistrată la 18 luni de către pacienții care au urmat terapie imuno-oncologică versus 23% în cazul pacienților care au făcut chimioterapie.

Știu că nu pare mult, dar cancerul pulmonar este o boală cruntă. Nu fumați! Nu stați în fum de țigară!

În caz că vă întrebați, situația medicamentelor imuno-oncologice în România este destul de rea. Glumesc, este foarte rea. Medicamentele de acest tip costă mult, poate chiar mii de euro. Nu știu câți pacienți își permit astfel de costuri recurente, dar nu mulți; unii vând tot ce au pentru câteva luni în plus de viață. În timp ce alte țări vecine oferă bolnavilor în mod gratuit astfel de terapii moderne, România nu face asta și nu decontează aceste medicamente sau tratamente.

Asta mă deranjează și mă enervează cu adevărat. O astfel de povară este insuportabilă pentru 99,99% dintre cetățenii țării. Societatea modernă a creat însă mecanisme pentru a ușura această povară prin sistemul de asigurări de sănătate, la care toți contribuie periodic cu o sumă modică, iar acei puțini care au nevoie de ajutor substanțial îl primesc. Așa ar trebui să meargă lucrurile. În alte țări așa merg, dar la noi nu, pentru că lucrurile se mișcă foarte lent.

Tare aș vrea ca deciziile privind ce medicamente sau tratamente se decontează să fie luate la nivelul Uniunii Europene, așa cum s-a întâmplat cu multe alte lucruri mai puțin importante. Străinii par ceva mai deschiși la a îmbrățișa terapiile moderne, în timp ce aici la noi lucrurile se schimbă mult mai greu. Cetățenii UE se bucură de tratament egal la granițe sau în piața forței de muncă, dar tratamentul pentru boli grave depinde de norocul de a te naște într-o țară sau alta?!

Iată o prezentare foarte bună a tuturor mecanismelor imunoterapiei de la ECPC, dacă vreți să citiți mai multe pe subiect, inclusiv despre tot felul de tipuri de celule și cât de complex este mecanismul natural de apărare al corpului.