Guvernul vrea să introducă impozitarea veniturilor pentru orice companie

Conform noului program de guvernare 2017-2020 (PDF), recent refăcut de Dragnea (sau secretara sa), se va introduce impozitarea pe venit pentru toate companiile:

Vom introduce impozitarea veniturilor pentru toate companiile din România, (impozit pe cifra de afaceri) începând cu 01 ianuarie 2018. Acest impozit va înlocui impozitul pe profit și va avea 2 sau 3 trepte de impozitare.

Nu este foarte clar, din exprimare, dacă impozitarea pe venit va înlocui impozitarea pe profit sau dacă reprezintă doar o alternativă, companiile putând opta pentru unul dintre cele două moduri. Oricum, modificarea fiscală este foarte importantă, mai ales dacă va fi impusă, caz în care mediul de afaceri și stabilitatea economică vor fi date din nou peste cap, că nu poți spera la investiții câtă vreme schimbi în fiecare an modul de calcul al impozitării.

Măsura ar putea fi însă complementată de reducerea impozitului pe profit de la 16% la 10%.

Apropo, continuăm jocul nostru, da? Rețineți acest program de guvernare și verificați treptat îndeplinirea lui, nu așteptați să o facă Vîlcov.

Acum, o discuție mai largă despre impozitarea profitului, principalul motiv pentru care multe companiile nu plătesc mari taxe către stat, deși au afaceri de zeci de milioane de euro în România.

Mai știți cum, de-a lungul anilor recenți, lumea s-a tot declarat scandalizată de faptul că diverse companii ce activează aici sunt înregistrate în străinătate, adică nu plătesc impozitele în România? Să-i ardem cu torțe și furci! A fost pe rând vorba despre UBER, Google, Facebook, ba chiar și despre Digi s-a aflat că firma mamă, care este listată la bursă, e înregistrată în Olanda.

Ideea de fond este că o companie înregistrată în România contribuie cu bani la bugetul de stat și deci crește economia țării, ceea ce este totuși departe de adevăr. Nici o companie nu-i proastă încât să declare profitul, iar economia nu crește decât puțin din impozitarea afacerilor companiilor.

Să zicem că o companie are venituri de 500 de milioane de euro și cheltuieli de 400 de milioane de euro. Poate declara 100 de milioane de euro profit, caz în care statul îi va cere 16% din această sumă, așa că de ce ar declara acest profit?

Este mult mai simplu ca, estimând din timp că vei avea acest profit, să faci de-a lungul anului cheltuieli pentru extinderea afacerii tale: deschizi noi magazine, cumperi trei mașini, te extinzi în alte județe șamd, cheltuind toți banii care altfel ți-ar fi rămas și declarând la final de an un profit simbolic, gen 10.000 de lei, ca să fii totuși pe plus în rapoarte. Unii chiar ajung pe o pierdere minoră.

Este piața saturată? Nu mai ai cum să te extinzi în actualul domeniu de afaceri? Nu-i nimic, folosești banii pentru a porni o nouă afacere în alt domeniu. Uitați-vă la proprietarii Dedeman care, văzându-se cu mulți bani în cont, nu doar că au extins rețeaua de bricolaje, dar recent au cumpărat clădirile de birouri AFI Park din București, diversificându-și astfel afacerile.

Tot la modul simplist vorbind, companiile declară de obicei că au profit doar o dată la câțiva ani, atunci când acționarii vor dividende, că au și ei nevoie de o mașină mai mare.

Sigur, Codul Fiscal este ceva mai complex și include diverse prevederi privind deductibilitatea și impozitarea, dar rețineți că, la modul general, nici o companie nu are motiv să declare profitul obținut, ci caută să-l reinvestească pentru beneficiul propriu, micșorând până la zero banii pe care i-ar putea pretinde statul la acest capitol.

Și atunci cum crește economia țării? Prin activitățile generate de aceste companii pe măsură ce se extind și au tot mai multe afaceri și angajați, că statul ia bani din diverse locuri și pe multe nu le poți ocoli. De exemplu, o companie poate fi înregistrată în Sri Lanka, dar dacă activează în România și afacerile merg foarte bine, atunci :

• are mulți angajați aici în România, iar pentru fiecare dintre ei se plătesc impozitele uzuale la salariu.
• are mai multe mașini, deci consumă mult combustibil, iar statul ia o grămadă de bani din accizele respective.
• face multe achiziții de diverse materii prime sau echipamente, toate incluzând TVA, iar cineva până la urmă plătește TVA-ul către stat.
• plătește diverse alte taxe și impozite pe proprietăți, mașini șamd.

Apoi, nu trebuie neglijat efectul de creștere în cascadă determinat de o companie mare:

• plătește chirie cuiva pentru birourile pe care le are, deci o altă companie câștigă bani mulți de pe urma lor; poate că oferă angajaților și abonamente medicale, contracte cu o sală de fitness, reduceri la un restaurant șamd.
• angajații lor cheltuie mai mulți bani la magazinul de cartier sau în vacanță, au nevoie de grădinițe și afterschool, merg mai des la cinema, cumpără un apartament, consumă mai multă benzină șamd, crescând deci veniturile multor alte firme sau companii mari și mici.

Economia crește atunci când curg banii, tot mai mulți, într-un lanț tot mai mare, pentru că statul ciugulește din multe direcții, impozitul pe profit fiind doar una dintre ele. The spice must flow, vorba unei melodii.

Gândiți-vă ce înseamnă dacă într-un oraș din țară investește o mare companie și creează acolo 600 de locuri de muncă: chirie plătită pentru spațiu, 600 de noi impozite pe salariu plătite către stat, 600 de angajați ce au nevoie de mâncare la prânz, grădinițe pentru copii, transport la locul de muncă, concedii șamd. Păi numai faptul că au nevoie de mâncare la prânz înseamnă că o firmă de catering angajează și ea niște oameni în plus, ia încă două mașini, cumpără mai mult pui, un cuptor nou și ce-o mai avea nevoie pentru extindere.

Industria auto este cel mai bun exemplu aici. Deschiderea unei noi fabrici auto atrage după sine deschiderea în zonă a cel puțin 5-6 alte fabrici secundare ale furnizorilor fabricii principale, iar de faptul că 3000 de oameni au un loc de muncă am explicat mai sus ce importanță poate avea.

Acum probabil înțelegeți mai bine și de ce statul român dă anual sute de milioane de euro ca ajutor de stat unor companii ce vor să deschidă sau să crească afacerile în România; banii se întorc eventual la buget din sute de surse. Din același motiv există și fondurile europene, că s-au prins și ei că o companie în dezvoltare trage în sus încă vreo 5-6 din jurul ei.

Discuția despre impozitarea profitului este deci mai puțin importantă decât ați crede. Cel mai bun exemplu este UBER, unde discuția online pe tema impozitelor și înregistrării în Olanda a fost intensă, dar pornită mai degrabă din necunoștință. Compania lăsa 70-80% din încasări în România, ca venituri pentru șoferi, iar aceștia plăteau impozit pe acea sumă, că toți au un PFA sau o firmă. Statul lua însă mult mai mulți bani din benzina achiziționată de toți acești șoferi, că vreo 60% din prețul de la pompă este format din accizele statului; faptul că ia ceva și din venitul sau profitul fiecărui șofer deja este un bonus (și probabil unul mai mare decât în cazul taximetriei, unde bon se dă doar la cerere, dar asta e altă discuție).

Impozitarea veniturilor, chestia nouă din programul de guvernare, e altă treabă. În cazul de mai sus, statul ar putea cere direct un procent din cei 500 de milioane de euro făcuți de companie. În prezent doar IMM-urile pot fi astfel impozitate, din câte știu eu, cu o cotă între 1 și 3%, în funcție de diverse condiții. Să vedem ce-o fi.