Cum a fost La Pas pe Calea Victoriei

Festivalul acesta este unul dintre cele mai bune lucruri care se întâmplă orașului București și unul din puținele momente când pot lăuda Primăria. A fost ediția a doua, între 3-4 iunie, iar Calea Victoriei a devenit pietonală între Piața Victoriei și Piața Revoluției. Iată în două minute ce-a fost acolo:

Ne-am plimbat și noi pe acolo duminică, pe la ora 18, alături de zeci de mii de oameni ce profitau, în primul rând, de posibilitatea de a se plimba pe centrul unui bulevard care în orice alt moment este aglomerat de mașini și insuportabil din cauza poluării. Bulevardul este minunat, aici se pot vedea o mulțime de bijuterii arhitecturale ale orașului, precum Palatul Cantacuzino (acum Muzeul Enescu), Casa Cesianu (acum Muzeul Municipiului București – am intrat și eu în curte, unde în spate este o expoziție cu frescele și icoanele luate din Mânăstirea Văcăreștilor de la Piața Sudului, înainte de a fi demolată de comuniști), Casa Vernescu, Casa Grădișteanu, cele două biserici mari de pe traseu și multele terase și cafenele din zonă (inclusiv un Bruno Wine Bar deschis recent).

În plus, Primăria organizase tot felul de momente artistice. Erau mulți artiști cântând la vioară sau chitară sau în cor, totul bănuiesc organizat de PMB pentru că nu aveau nici măcar o cutie de “bacșiș” pusă în față lor, animatoare cu jocuri pentru cei mici și parade sau teatru stradal, panouri cu fotografii și informații din Bucureștiul altor vremuri și, bineînțeles, mâncare. Erau tonete ce vindeau limonadă, dulciuri, obiecte artizanale și suveniruri, plus o zonă mare cu street food.  Eu am mâncat de la Fritz Grill un currywurst cu cartofi prăjiți și un bratwurst în chiflă, pentru că mirosea prea bine și viața e prea scurtă ca să mănânc doar una dintre ele; au fost foarte bune.

Toată plimbarea mi-a dat energie, într-un fel. Avem un oraș frumos, trebuie să dorim să-l descoperim, iar asta înseamnă mai multe evenimente de acest gen, mai multă plimbare, mai multă petrecere. Nu mai cereți doar trafic mai fluent ca să ajungeți mai repede la muncă; viața e scurtă, cereți și astfel de momente de distracție de la cei care fac managementul orașului.

Un singur lucru m-a deranjat: bicicliștii. Culmea, nu? Era plin de biciclete pe pista de pe Calea Victoriei si 80% dintre ei plini de fițe în cap, de claxoane, frâne zgomotoase și înjurături pentru pietonii care “călcau” în zona lor, în ciuda aglomerației de mii de oameni. Problema este că în aceste două zile Calea Victoriei a devenit pietonală, traficul rutier fiind interzis, iar asta înseamnă și cel de biciclete. Sigur că bicicletele nu erau interzise, ci tolerate și chiar binevenite, dar părerea mea este că-și pierd prioritatea în astfel de moment.

Dincolo de codul rutier, nu poți câștiga de partea ta opinia publică dacă faci figuri și înjuri mii de oameni ce-ți taie calea în aglomerația de acolo.