Gunoaiele sunt produse de alte gunoaie

Zilele trecute, dimineața, la stația de metrou Tineretului.

O femeie mai în vârstă (50-60 să zicem) dă să intre prin turnichet și nu poate pentru că lăsase cartela de metrou în aparat. În caz că nu știați, turnichetul nu se rotește dacă nu este ridicată cartela, probabil o măsură împotriva uitării ei accidentale în aparat.

Doamna respectivă, însă, nu o uitase acolo și nici nu era un gest accidental.

Ia cartela, trece de turnichet, se uită lung la cartelă și o lasă pe balustrada scărilor ce duc pe platforma stației de metrou. Un coș de gunoi era la 3 metri de ea, pe cealaltă parte a scărilor.

Îi fusese lene să meargă până acolo și a preferat să lase cartela în drum, de unde curentul de aer ar fi dus-o cu siguranță pe jos.

Văzând acestea, că eram în spatele ei, am rugat-o să nu lase cartela acolo, ci să o arunce la coșul de gunoi. S-a făcut că nu mă vede. I-am spus din nou ceva de genul “doamnă, nu faceți mizerie aici, luați cartela și aruncați-o la gunoi, cum e frumos!”.

În retrospectivă, uneori sunt prea politicos. Așa am fost învățat, să mă adresez frumos altora, cu politețe, cu un zâmbet, un mulțumesc, dar unii oameni nu merită asta. Mai bine îi spuneam “împuțito, ia-ți gunoaiele și aruncă-le la coș, că nu trebuie să trăim cu toții în mizeria ta!”.

S-a făcut că nu mă vede, în schimb chițăia ceva, vorbindu-și în sân. Am luat eu cartela de unde o lăsase, i-am întins-o din nou, apoi i-am băgat-o cu forța în poșetă, că avea un buzunar lateral deschis. Nu părea să fi văzut că am făcut asta și nu știu ce-a făcut mai departe, că am coborât mai repede decât ea scările.

De obicei se zice că generația tânără face mizerie și nu are pic de respect pentru frumos, pe când cei bătrâni sunt politicoși și iubitori de tot ce ne înconjoară. Din experiența mea, însă, de obicei este invers.

Văd mult mai mulți tineri (ignorăm adolescenții fataliști aici, mă refer la tineri ajunși la maturitate) interesați de a avea un oraș frumos și curat decât bătrâni, care au o atitudine miserupistă de parcă după ei chiar ar veni potopul.

Uitați-vă cine strânge după câinele lor; pun pariu că mereu sunt tinerii cei care fac asta, nu bătrânii. Uitați-vă la o ședință de bloc cine cere curățenie sau o revopsire a blocului; pun pariu că tot tinerii. Uitați-vă cine pipăie 10 pâini la supermarket înainte de a alege una, cine e disperat la urcarea în autobuz, cine cere spații verzi, cine încearcă să recicleze șamd.

Nu înțeleg cum am ajuns noi aici, ca societate, față de ordinea din țările vestice. Acum o sută de ani eram la fel, satul era sat, orașul era o hazna în care lumea arunca excrementele pe geam și străzile erau pline de noroi. Ceva s-a întâmplat între timp, având în vedere că străinii au plăcerea de vedea curățenie și ordine, în timp ce aici românii nu văd nimic în neregulă în a trăi cu gunoaie pe jos, cu gândaci în bloc, cu mucegai pe tavan și cu câini vagabonzi în drum.

Dar ce s-a întâmplat? Ce influență ar fi putut avea comunismul de, odată eliminat, nu vrei o țară frumoasă, ci una în paragină? Ce anume a schimbat oamenii astfel?

În condițiile acestea, să ne mai mirăm că tot orașul e mâzgălit de graffiti, că Monumentul Revoluției este în paragină de parcă ar fi fost construit în centrul Cernobîlului, nu al Bucureștiului, că spațiul verde este cenușiu și că sunt mii de PET-uri aruncate pe câmp?