Review SSD: ADATA seria SU900

SU900 a fost anunțat de ADATA în decembrie și, din ce văd pe Internet, sunt printre primii care îi face un review mai amplu, după ce modelul a apărut foarte recent pe piață. Seria SU900 este modelul de top al lor în acest moment, SSD-ul integrând memorie de tip 3D MLC și un controller performant, cu multe funcții utile incluse.

SU900 este disponibil în variante de 256 GB, 512 GB, 1 TB și 2 TB. Eu am testat modelul de 256 GB, iar rezultatele sunt mai jos. De obicei capacitățile superioare oferă performanțe ușor mai mari, așa că așteptați-vă la rezultate și mai bune pentru celelalte capacități.

Specificații ADATA Ultimate SU900:

• format 2,5 inchi intern, protocol SATA 3 (6 Gbps)
• citire la 560 MB/s, scriere la 520 MB/s (cifre oficiale)
• 85.000 IOPS citire, 90.000 IOPS scriere (input/output operations per second, cifre oficiale)
• memorie 3D MLC NAND
• controller Silicon Motion SM2258 pe 4 canale
• memorie RAM integrată pentru cache
• SLC caching
• MTBF 2.000.000 ore (mean time between failures, un fel de timp mediu până se defectează)
• TBW 800 TB (total bytes written, cifră oficială)
• 5 ani garanție

Preț: în jur de 490 de lei în acest moment la PC Garage. Verificați prețul actual.

AMBALARE ȘI ACCESORII

Cutia este una clasică și include SSD-ul, un adaptor pentru creșterea grosimii sale, un adaptor metalic pentru montarea în bay-uri de 3,5 inchi și șuruburi de fixare.

CONSTRUCȚIE

SU900 vine în formatul clasic de 2,5 inchi și grosime 7 mm, iar pentru montarea în eventuale rackuri sau sloturi de grosime 9,5 mm este inclus acel adaptor metalic dreptunghiular.

Unitatea folosește protocolul SATA și deci include un port SATA și o alimentare SATA.

Am demontat-o. Carcasa este din plastic și metal, are un singur șurub ascuns sub eticheta colorată și în rest prinderi de tip clemă pe lateral, ce necesită niște unelte specializate (noroc cu kitul meu de la iFixIt).

În interior, SSD-ul propriu-zis ocupă doar jumătate din spațiu. PCB-ul are locuri goale pentru mai multă memorie, ocupate în variantele de 512 GB și mai mult, când probabil și dimensiunea totală va crește pentru a acomoda mai multe memorii NAND.

Iată controllerul, un Silicon Motion SM2256, iar lângă el puteți vedea cache-ul de memorie DRAM, care pentru acest model este de 128 MB, tip DDR3, produs de Nanya.

Desfacerea SSD-ului invalidează garanția, așa că nu vă sfătuiesc să faceți acest lucru, deși nu este nici un pericol la mijloc.

TEHNOLOGIE

Cred că, pentru SSD-uri, trebuie explicate mai bine funcțiile și avantajele componentelor integrate de producător, cele mai importante fiind tipul memoriei și ce poate face controllerul care este de fapt inima SSD-ului.

Pentru SU900, memoria este de tip 3D MLC. 3D, în sensul că celulele de memorie nu sunt așezate doar în plan, ci și vertical, ca niște cutii puse atât una lângă alta cât și una deasupra celeilalte. MLC înseamnă Multiple Level Cell, adică fiecare celulă poate stoca 2 biți.

Este o memorie bună. Nu toate SSD-urile de ultimă generație folosesc memorie cu celule așezate 3D, iar tehnologia MLC este cea de mijloc, că există și memorii ce pot reține un singur bit pe celulă (SLC) și memorii ce pot reține trei biți pe celulă (TLC), deși acestea din urmă sunt chiar foarte noi și lumea încă deliberează dacă sunt mai fiabile sau nu decât MLC-urile.

Controllerul, acel Silicon Motion SM2256, este un model destul de performant, zic eu. Pe lângă toate funcțiile uzual de monitorizare, TRIM șamd, include și următoarele în SU900:

• SLC Caching – o parte mică din SSD este folosită drept cache rapid, scriind informația acolo înainte de a o transfera în celulele clasice de memorie pentru stocare pe termen lung. SLC Caching accelerează deci scrierea.
• DRAM Buffer – acea memorie de 128 MB accelerează suplimentar scrierea datelor pe SSD.
• algoritmi de utilizare uniformă a celulelor de memorie – adică le folosește treptat pe toate, nu scrie informația nouă în celulele din care una veche a fost ștearsă, ci le solicită de-a lungul timpului pe toate.
• 4 canale de acces, ceea ce-i bine. Există controllere și cu 8 canale, dar și cu mai puține.
• trei niveluri de verificare și corectare a erorilor – controllerul se asigură că biții scriși sunt corecți, împiedicând pierderile de date ce-ar putea apărea prin degradarea celulelor. Împreună cu utilizarea uniformă a stocării, astfel de tehnologii lungesc mult timpul de viață al SSD-ului, dovadă și garanția de 5 ani și cifra mărișoară TBW.

TBW înseamnă total bytes written și în cazul lui SU900 este de 800 TB. Cifra de obicei se exprimă pe durata garanției oferite, în acest caz 5 ani, adică ADATA spune că SSD-ul va rezista fără probleme de degradare dacă scrii 438 GB/zi. Mai mult, asta nu înseamnă că nu poți depăși acel TBW – este doar un indicator.

TESTE

Cum testez: folosesc o placă de bază Asus Z170 Premium, procesor Core i5-6600 Skylake, 32 GB memorie RAM, Windows 10 cu toate update-urile la zi. Toate programele consumatoare de resurse sunt oprite, conexiunea la Internet este dezactivată. Pentru transferul de fișiere folosesc un disc virtual în memoria RAM (de asta am 32 GB) și comanda robocopy /e /j /nfl /np. Pentru teste sintetice folosesc programele numite în review, iar testele variabile le fac cu IOmeter cu configurație proprie.

ADATA spune că, oficial, performanțele lui SU900 sunt 560 MB/s citire și 520 MB/s scriere, iar ca număr de operațiuni I/O pe secundă avem 85.000 pe citire și 90.000 pe scriere aleatoare. Vă reamintesc că protocolul SATA 3 are o limită teoretică de 600 MB/s.

De asemenea, aceste viteze de transfer sunt pentru citire și scriere secvențială (ca atunci când copiezi fișiere), iar rezultatele sunt bune pentru majoritatea SSD-urilor. Mai important este să vedem ce se întâmplă la citire și scriere aleatoare și pe bucăți mici, precum face sistemul de operare, și să vedem cum variază performanța atunci când folosim o coadă de comenzi mai mare (un fel de paralelism ca la procesoarele multi-core).

Unitățile de capacitare mai mare oferă de obicei performanțe un pic mai mari deoarece controllerul are mai mult loc să se desfășoare sau include un buffer mai mare. În plus, controllerul poate face o compresie a datelor, obținând astfel o viteză aparentă mare, dar performanța poate fi mică în cazul fișierelor ce nu pot fi comprimate (de exemplu, arhive sau fotografii).

Așa că avem ce testa.

Ca să încep cu o concluzie legată de cifrele oficiale înainte de ADATA, iată valorile maxime obținute de mine în teste:

ADATA SU900 256 GB	Oficial	Obținut în teste
Viteză maximă scriere	520 MB/s	508 MB/s
Viteză maximă citire	560 MB/s	560 MB/s
IOPS scriere random	90.000	22.333
IOPS citire random	85.000	47.113

Cum ar fi, vitezele sunt foarte apropiate de cele promise. IOPS-ul are o problemă pe accesarea aleatoare, unde nu știu ce se întâmplă, dar diferite teste, repetate de multe ori, duc la aceleași rezultate. Testele sunt bune, că pentru alt SSD am obținut rezultatele așteptate; inclusiv pentru acest SU900 am obținut 81.261 IOPS și respectiv 72.471 IOPS în scriere și citire secvențială! Încep să mă întreb pentru ce tip de accesare a declarat ADATA cifrele acelea.

În ce privește transferul real de fișiere, am testat folosind următoarele pachete:

• un film de aproximativ 9,01 GB într-un singur fișier
• folder cu fotografii, 3,47 GB în 631 fișiere
• folder cu diverse cărți și alte documente, 5,2 GB în 13.725 fișiere organizate în 6.771 foldere

Rezultatele sunt acestea:

 

În regim mixt, copiind toți cei 17 GB deodată, am obținut o viteză medie de 442 MB/s scriere și 520 MB/s citire. Am scris 17,5 GB în 40 de secunde.

Mie rezultatele mi se par bune, având în vedere că reprezintă scriere reală, nu prin mecanismul de caching intern al Windows-ului, unde scrierea ar fi chiar mai rapidă. Dacă vă miră că scrierea filmului a fost cea mai lentă, este din cauză că acolo avem un singur fișier, pe când în celelalte cazuri apare avantajul paralelismului obținut prin comenzi multiple de scriere (controllerul se ocupă de mai multe fișiere în paralel, crescând viteza totală).

PCMark 8 de la Futuremark este un program de benchmark ce include și testarea stocării interne. Face asta simulând, timp de vreo două ore, tot felul de operațiuni în programe cunoscute de tip office sau editare și chiar și jocuri, un test care măsoară foarte bine performanță real-world a SSD-ului.

În cazul lui ADATA SU900, rezultatele au fost mult mai bune decât pentru SSD-urile mele și decât un HyperX Savage de aceeași capacitate pe care vi-l voi prezenta săptămâna viitoare, SSD-ul fiind avantajat de memoria flash rapidă și de controllerul său:

Acum teste sintetice, când bombardez SSD-ul cu pachete de anumite tipuri pentru a vedea cât de rapid sunt scrise sau citite.

Iată o scriere și o citire secvențială de blocuri de 128 kB, cu un număr variabil de comenzi simultane de accesare a datelor (QD = queue depth):

IOPS-ul arată mai bine comportamentul la scrierea și citirea aleatoare. Acolo vitezele sunt mici, așa că măsurăm câte accesări simultane se pot face stresând la maxim SSD-ul cu blocuri mici:

 

Rezultatul arată că obținem o viteză mai mică atunci când controllerul are de executat o singură sarcină, dar cu două comenzi simultane deja viteza ajunge la saturație și se menține așa până la un QD32. Asta nu-i o problemă, ba chiar aș spune că-i o veste bună deoarece vei beneficia de viteze mari de transfer de la un număr mic de cereri simultane, așa cum se întâmplă de obicei (QD32 nu apare niciodată în utilizare normală, ci e doar pentru testare, că solicită la maxim controllerul).

Iată cum variază viteza de scriere și de citire secvențială și aleatorie în funcție de mărimea blocurilor de scris, pentru QD32:

Sunt rezultate foarte bune pe citire și scriere secvențială. Pe accesare aleatoare, contează mai ales citirea, că asta face Windows-ul, iar acolo rezultatele sunt și ele bune.

Am făcut scrieri și citiri cu pachete de diverse dimensiuni compresibile (date repetitive) și necompresibile (date aleatoare), iar rezultatele arată că nu există o mare diferență de viteză în acest SSD. Altfel spus, de fapt, controllerul scrie și citește la fel de bine indiferent de tipul datelor, ceea ce este o altă veste bună.

Iar dacă accesez și multithreaded SSD-ul, în paralel, rezultatele sunt acestea:

Rezultatele arată că SSD-ul se fâstâcește în astfel de situații, deși din fericire nu ne lovim de acestea în situații uzuale. Copierea din Windows nu este multithreaded și nici nu-mi pot închipui multe programe ce ar face așa ceva. E un test sintetic care solicită maxim procesorul.

 

Iată alte teste făcute cu programe disponibile gratuit, așa că le poate compara oricine cu ceea ce are acasă:

CrystalDiskMark 64 biți:

Anvil’s Storage:

AS SSD:

Pe baza tuturor testelor voi calcula o notă finală într-un top al SSD-urilor ce va apărea peste ceva vreme, după ce voi testa mai multe unități.