O poveste cu un lapte ce nu se lăsa înspumat

Mi-am făcut un cappuccino și plănuiam să iau o pauză pentru a-l bea în liniște, privind pițipoance pe Instagram, dar mai bine să vă povestesc o pățanie ciudată legată de spumarea laptelui.

Acum vreo două săptămâni spumez laptele pentru cafeaua de dimineață. Spumarea aceasta, numită neoficial frotare de la englezescul froth, se face prin introducerea de abur fierbinte (iată un pleonasm, nu?) în lapte, abur care-l încălzește și-l aerează pentru a crea acea cremă foarte fină pentru diverse preparate cu cafea. Frotarea necesită ceva antrenament, iar eu încă mă lupt cu acest aspect. Inclusiv când e vorba de latte art, uneori îmi iese o floare, alteori ceva ce seamănă mai degrabă cu un penis diform.

Dacă vreți să recunoașteți o spumă bine făcută, trebuie să fie lucioasă în lumină, iar bulele de aer trebuie să fie (aproape) invizibile ochiului. Nu-i vorba de o spumă precum cea de baie, apropo, ci de un lapte care-i mai voluminos, dar se comportă în continuare ca un lichid.

Anyway, acum două săptămâni frotez lapte pentru cafenele de dimineață și nu iese nimic. Laptele arată nemodificat, neaerat. “La naiba”, îmi zic, “am fost neatent. Asta e, bem cafea nasoală astăzi!” Matilda ridică din sprâncene nemulțumită.

(Dacă sunteți curioși, am un espressor Lelit PL41E și o râșniță Macap M2M, tamper, termometru, două latiere… tot tacâmul. În viitor visez la un Lelit Grace PL81T cu PID și manometru și preinfuzie controlabilă și indicator de temperatură și țeavă de abur cu duze mai șmechere.)

A doua zi încerc din nou să prepar laptele și, din nou, nu iese nimic. Deja mă panicasem cu gândul că s-a stricat espressorul, că poate nu mai produce abur la presiunea necesară, că trebuie dus la service. Habar n-am cum e cu service-ul Lelit în România, poate vezi că stăteam două săptămâni fără cafea, ceea ce ar fi fost o tragedie adevărată.

Citesc zece forumuri. În paralel fac o decalcifiere a espressorului. Am luat cândva o substanță pentru asta, iar operațiunea durează vreo 30 de minute cu totul, că pe lângă timpul de așteptare ca să-și facă efectul mai rulez și multă apă prin espressor, ca să elimin substanța. Fac și câteva backflush-uri, dau și cu detergent care să curețe cafeaua depusă prin interior (e păcătoasă cafeaua asta, uleiurile ei se curăță greu).

Aburul iese bine. Fac o nouă tranșă de spumă de lapte și nu iese nimic bun. Supărare +1.

Mă duc și cumpăr o altă cutie de lapte, altă marcă. Cu noul lapte iese bine. Uimire +1.

Scot vechiul lapte, din care mai erau vreo 100 de grame, și încerc o ultimă tranșă cu aceasta. Nu iese nimic.

Era de la lapte. Spre uimirea mea, cutia era destul de proaspătă, mai avea multe zile până la expirare, fusese păstrată bine, desigilată de mine șamd. Nu mirosea ciudat, nu avea gust ciudat, doar că nu se frota. N-am nici o explicație.

Culmea este că folosim Zuzu 3,5% de mai bine de un an pentru cafea. Majoritatea profesioniștilor din domeniu recomandă chiar marca Zuzu pentru că are mai multe… ceva, n-am reținut niciodată ce. Din experiența mea, spuma iese la fel și cu alte mărci sau nu sunt eu capabil să recunosc diferența din cauza lipsei de experiență. Mai mult, prin cafenele se folosește un lapte numit Bardezi, care-i produs tot de Albalact și pare să nu conțină și calciu față de laptele Zuzu produs de aceeași firmă.

Foarte ciudat.