Mâncare cu notificare: etichetele termosensibile îți spun când să bagi produsul la rece (p)

V-ați întrebat vreodată cum funcționează etichetele ce-și schimbă culoarea în funcție de temperatură? Poate le-ați văzut în mijlocul tigăilor sau pe diverse produse unde, la temperatura optimă pentru consum, apare (sau dispare) vreun simbol sau desen informativ de pe etichetă, producătorii utilizând o vopsea termosensibilă.

Sunt de fapt două tehnologii mari și late. Prima folosește o soluție de cristale lichide, care la temperatură joasă pare a fi o substanță neagră. Pe măsură ce temperatura crește, spațiul dintre structurile cristaline din lichid crește și se modifică modul în care reflectă lumina, prezentând ochiului diverse alte culori. Cristalele lichide pot fi împachetate în capsule microscopice ce sunt apoi amestecate cu alte substanțe sau vopseluri pentru a crea diverse combinații de culori.

A doua tehnologie folosește vopsea propriu-zisă, dar ce-i drept una făcută din substanțe ce-și schimbă structura moleculară în funcție de temperatură, astfel încât la temperaturi joase pot apărea ca fiind de culoarea lor originală, iar pe măsură ce temperatura crește ele devin translucide. De obicei se folosește o combinație de substanțe, din care una este solidă la temperaturi joase, dar pe măsură ce este încălzită trece în stare lichidă și interacționează chimic cu pigmentul din soluție, dezactivând acea culoare.

Cum de nu se amestecă în alte moduri sau nu se șterg? Sunt de fapt grupate ca niște mici capsule, închipuiți-vă o structură asemănătoare cu folia cu bule pentru împachetat, dar fiecare bulă are câțiva microni și-și schimbă culoarea în funcție de temperatură.

Aceste vopseluri termosensibile pot fi utilizate în o mulțime de moduri. De exemplu, pe măsură ce temperatura crește și vopseaua devine transparentă, poate deveni vizibil un alt strat de vopsea din spatele ei, cu un mesaj secret. Vopseaua termosensibilă poate fi amestecată cu vopsea normală pentru a crea combinații de culori. De exemplu, amesteci vopsea termosensibilă albastră cu una clasică galbenă: la temperaturi joase, ai “particule” albastre amestecate cu particule galbene, iar ochiul percepe asta ca fiind verde; la temperaturi mai mari, “particulele” albastre își pierd nuanța și rămân doar cele galbene, deci ochiul percepe că eticheta a devenit galbenă.

Pare complicat, dar nu este. E chimie de bază, sunt inventate de câteva decenii, iar eu chiar mă întreb de ce nu sunt folosite mai des și la vopseluri de pereți sau de haine, având în vedere că nu-i nimic toxic la mijloc. Închipuiți-vă o cameră ai cărei pereți își pot schimba nuanța în funcție de temperatura ambientală.

Cei de la Caroli au pus de curând o astfel de etichetă pe Salamul Semenic Extra cu Carolimetru Termic (caroli-metru, get it? nu calori-metru!) și le-am propus să testez dacă funcționează. Am cumpărat un astfel de salam (cred că 9 lei în Billa), am montat camera cu termoviziune și o cameră normală pentru a filma eticheta și m-am pus pe filmat.

Eticheta este desenată ca un termometru care-și schimbă culoarea de la verde (ce indică faptul că este la temperatura optimă pentru păstrare) la galben (ce spune că ar trebui să-l pui la loc în frigider pentru păstrare adecvată). Ei spun că eticheta este verde până la 8 grade, iar mai sus de atât devine galbenă. Pare exact sistemul și combinația de culori despre care v-am spus mai sus, nu?

Acum, testând salamul (îmi place această expresie!) am observat că durează 30-40 de minute să se încălzească natural dacă tocmai l-ai scos din frigider (sau invers), așa că o filmare timelapse cu modificare a culorii n-am putut face, dar am accelerat încălzirea punându-l din când în când pe o cană cu apă caldă.

Din observațiile mele, eticheta începe să devină gălbuie nu la 8 grade Celsius, ci pe la 10 grade Celsius. Diferența fața de cum spun cei de la Caroli că funcționează mi se pare nesemnificativă, în fond e posibilă o eroare de măsurare inclusiv la camera mea cu termoviziune (un model Seek Thermal pe microUSB).

Iată-mă în acțiune:

via GIPHY

Sau, în fotografii, trecând de la verde la galben intens și observați temperatura pe ecranul telefonului:

Nu-i rău deloc, precizia transformării cromatice fiind mult mai mare decât mă așteptam. La 10 grade e verde, la 11 grade devine gălbui, la 12 grade Celsius este galben. La 14 e deja galben intens. Dacă-i galben intens, nu înseamnă că este alterat, ci doar că ar trebui pus la frigider pentru păstrare. E ca o notificare privind modul corect de păstrare a produselor alimentare la temperatura optimă.

Iată de unde am plecat și unde am ajuns:

Iată și întreg clipul video, dacă vreți să vedeți totul în full HD. Am filmat de vreo 3 ori procesul, ceea ce înseamnă că m-am uitat câteva ore la cum se încălzește salamul. Dincolo de umorul acestei propoziții, eticheta trece fără probleme de la verde la galben și înapoi, fiind utilizabilă în multe cicluri de încălzire-răcire.

Aștept să văd astfel de etichete pe toate produsele, ca să te avertizeze să nu le uiți pe masă sau să le ții prea mult la cald.