Impozitul pe gospodărie cu deducerea cheltuielilor casnice ar aduce un haos uriaș

Dacă cei de la conducere chiar vor să ne treacă la o nouă metodă de impozitare, calculând un impozit pe gospodărie în care, după cum spune ministrul muncii, vei putea deduce o mulțime de cheltuieli pentru care trebuie să ceri chitanță sau factură pentru a le dovedi, ne paște apocalipsa.

Este vorba de sistemul american sau, mai general vorbind, un sistem în care inclusiv persoanele fizice procedează ca firmele, având venituri și cheltuieli deductibile pe care le dovedesc prin acte, impozitul fiind aplicat diferenței între venituri și cheltuieli. O idee bună în esență, dar sunt ferm convins că în România ar ieși un haos de nedescris dacă s-ar încerca implementarea ei.

Să ne imaginăm niște scenarii. Un astfel de sistem ar avea nevoie de explicații detaliate despre ce poți deconta, în ce condiții, cu ce acte, cum calculezi venitul, cheltuielile și diferența lor șamd. Statul român a dovedit în repetate rânduri că nu-i capabil să pună la punct un simplu site, indiferent de domeniu, cu informații despre așa ceva. Vă dați seama ce haos s-ar crea?

Apoi, momentan marea parte a românilor nu-și plătesc individual taxele, ci o face angajatorul pentru ei. Cu taxe suplimentare, declarații, venituri estimate și declarate sau calculate după normă se luptă liber-profesioniștii sau cei ce obțin venituri din chirii și alte asemenea surse; nu-i deloc ușor, orice ai face tot ajungi pe la ghișee și cozi sau plătești un contabil care să facă acestea pentru tine, în fiecare an, pe baza unor legi care se schimbă cam tot în fiecare an.

Dacă toți românii trebuie să treacă la acest sistem complicat cu cheltuieli deductibile și declarații foarte stufoase, vă dați seama ce haos va ieși? Vă dați seama că milioane de români vor da buzna la ghișeele ANAF, deja supraaglomerate, pentru a pune milioane de întrebări, a depune declarații și a plăti aceste taxe? Vă dați seama câți vor întreba “pot să deduc noile calorifere sau nu? Dar faptul că mi-am luat un suc?”

Un astfel de sistem va pune probleme chiar și oamenilor obișnuiți, cu cunoștințe de bază despre matematică, economie sau fiscalizare, darămite celor care n-au lucrat niciodată cu astfel de concepte. Ar fi un haos de nedescris care ar bloca activitatea ANAF-ului și ar bloca încasările la buget.

Apoi, cum verifici că oamenii își deduc corect cheltuielile și nu le umflă pentru a fi impozitați cât mai puțin? Asta ar trebui să facă inspectorii ANAF prin audituri asupra persoanelor fizice. Poate că, prin filme, ați văzut că IRS-ul american (ANAF-ul lor) face acest lucru, spre groaza actorilor principali. Ca la o firmă, trebui să ții pe cine știe câți ani tot felul de chitanțe și facturi pentru a dovedi respectivele cheltuieli în caz de control, plus o contabilitate bine făcută.

IRS-ul are 80.000 de angajați, adică 1 la fiecare 4.000 de americani.

ANAF-ul are 17.000 de angajați, adică 1 la fiecare 1.147 de români. Cifra arată că SUA are un sistem mult mai bine pus la punct, din moment ce necesită mult mai puțini angajați. Probabil că mult mai multe lucruri se rezolvă online, de la informare la plată și depunere acte.

ANAF-ul abia face față în condițiile de acum. Au nevoie de personal suplimentar și de un sistem informatic nou doar pentru a continua să funcționeze în cadrul actual. Dacă ar fi nevoiți să preia declarații de la toți cetățenii și apoi să le verifice, să facă impuneri, să colecteze banii și să auditeze persoanele fizice, probabil că ar fi necesară creșterea de 3 sau 4 ori a numărului de angajați.

Se vorbește de consultanți fiscali angajați pentru asta, cam unul la fiecare 200 de locuitori, care să te ajute să întocmești declarații, să descifrezi bonuri și să aduni facturi de la magazine. Probabil nici cu un milion de consultanți angajați de ANAF nu s-ar putea rezolva ușor astfel de lucruri, dar măcar s-ar da șpagă bine de tot.

Și pentru ce? Nu știu, că nu are nici o justificare logică acest plan de impozitare. E doar o idee proastă de la oameni care habar n-au cum să conducă țara, dar au ajuns miniștri sau parlamentari. La fel și impozitul progresiv sau impozitul mediu.

Dacă statul sau autoritățile locale vor să colecteze mai mulți bani la buget, iată câteva idei rapide:

• amenzi mai multe și mai mari. Civilizația din alte țări nu s-a construit pentru că oamenii de acolo sunt onorabili, ci cu amenzi mari. Polițiști care să dea amenzi pentru orice contravenție, sisteme informatice care să cupleze repede amenda de persoană și să îl forțeze să o plătească. Doi polițiști locali cu un PDA în mână și o imprimantă sub braț ar putea da sute de amenzi pe zi doar mergând prin cartiere și taxând contravențiile. Așa s-au construit toate orașele mari și frumoase ale vestului, cele pe care le admirăm ca turiști; n-au avut vreo rețetă secretă, nu-i ceva magic la mijloc.
• scăderea evaziunii fiscale. ANAF se laudă cu reușite și, într-adevăr, primesc bon cam peste tot acum. Dar știți cumva, mai funcționează Dragonul Roșu lângă București? Că dacă da, lupta împotriva evaziunii este un eșec, acela fiind simbolul furtului. Prea multe companii declară pierderi, ca să nu plătească impozite, poate niște verificări n-ar strica.
• colectarea eficientă a impozitelor prin simplificarea modului de declarare, calculare și plată a acestora. Rata de colectare a taxelor și impozitelor este de 25% în România, pe când media europeană este de 40%.
• sporirea luptei anticorupție și recuperarea rapidă a prejudiciilor. Momentan, statul se luptă vreo 5 ani ca să bage un corupt la închisoare pentru 3 ani, apoi acela iese după 18 luni și se întoarce la tot ce și-a cumpărat din banii nemeritați. Dacă șeful CNAS ia șpagă 8,6 milioane de euro, cu câte milioane de euro bani public a umflat prețul contractului semnat?
• eficientizarea aparatului birocratic. Exemplul de mai sus spune tot, un angajat la 4000 de oameni versus un angajat la 1147 oameni. Altfel, în 2022 salariile bugetarilor vor însemna jumătate din veniturile colectate. Primăria din Berlin are 207 angajați, din care doar 69 funcționari, pentru 3,5 milioane de oameni; primăria București are 860 de funcționari și face angajări, pentru 2 milioane de oameni. Nu mai zic că toate celelalte orașe mari din Europa și America au un singur primar, iar noi avem șapte în acest oraș; dacă băgăm și angajații primăriilor de sector în ecuație, ne ia cu leșin.

Asta e România. Un organism bătrân și ineficient, aproape pe moarte, dar ținut în viață cu injecții de adrenalină heirupistă și dat cu ruj pe la bot ca să arate bine în declarații. O să ne mintă vreo proastă pe la televizor că totul e bine și economia duduie chiar în timp ce se închide de tot lumina și ne mâncăm între noi de foame, ca-n Venezuela sau Coreea de Nord.

sursa foto: Shutterstock.