un blog de Radu Dumitru
un blog de Radu Dumitru
►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・PC Garage・Flip・Secom・Altex. 📺YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
« Știri despre tehnologie – 25 aprilie 2017
De ce n-au sunat sirenele de alarmare: 85% dintre ele trebuie pornite manual, de pe bloc »
De mai bine de un an mă pregătesc de testat SSD-uri de toate tipurile (2,5 inchi, M.2, PCI-Express șamd), pe modelul a ce-am făcut cu routere, și am tot studiat domeniul și particularitățile acestor teste. Mi se pare incredibil cât de complex este un benchmark de SSD, cât de multe metode de a-l testa există și câți parametri pot fi variați într-un astfel de test.
Here’s a geek rant about it.
Întâi, de ce e nevoie de teste? Că doar scrie în specificații ce viteză maximă prinde, nu? Da, dar acela este un maxim obținut uneori în situații speciale, pe când în utilizarea normală lucrurile pot sta complet altfel. Știi viteza de copiere a unei fotografii, dar care este viteza medie pentru o sută de fișiere foto? În plus, unii producători se laudă cu performanțele unităților de capacitate mare (să zicem 1 TB) și în cazul unităților de capacități mici (250 GB) din aceeași serie, deși rezultatele pot fi diferite.
În plus, sunt sigur că v-ați uitat pe oferta unui magazin cu multe SSD-uri (cum are PC Garage, câteva sute) și v-ați întrebat dacă merită cei 30 de lei pe care brandul X îi cere față de brandul Y (sau cei 200 de lei, cum se întâmplă uneori). Mai mult, pe lângă brandurile deja consacrate în domeniu, apar și multe alte mărci de care poate nu ați auzit, dar sunt mai ieftine, așa că ar trebui văzut ce pot și ele.
În plus-plus, cred că perioada de aur a SSD-urile abia începe. Protocolul SATA este limitat la 600 MB/s, dar apar SSD-uri pe NVMe care prind 2000-3000 MB/s și se conectează direct în PCI-Express sau în porturi M.2, din care aproape toate plăcile de bază moderne au.
Dar testele în sine, acestea te omoară. Sunt diverse programe de testare automată, apoi sunt programe cu care poți simula ce workload vrei tu și tragi singur concluziile și sunt teste în condiții normale, cum le zic eu.
Aici e simplu, mi-am făcut trei “pachete” de test:
Am investit în mai multă memorie RAM (am 32 GB instalați – Chrome tot greu merge), creez un disc virtual în RAM și copiez de acolo aceste fișiere în SSD-ul testat, măsurând viteza medie. Simplu și edificator pentru situații din viața de zi cu zi, nu?
Nu. Vedeți, există acel write cache pe care-l face Windows automat. Fără el, copiez filmul cu 140 MB/s. Cu write cache activat, viteza de copiere crește spre 500 MB/s, o diferență uriașă. Ce face Windows-ul este să copieze într-un cache rapid o mare parte din “pachet” și apoi, chiar dacă ție îți spune că a terminat copierea, mai scrie în fundal informații.
Mai exact, iată cum arată un grafic de activitate a SSD-ului. Pentru utilizator, copierea se face în acel lob principal, dar pe fundal OS-ul mai scriu prin acei lobi secundari informație pe disc. Dacă dezactivez write cache-ul (Device Manager > Disk Drives > click dreapta pe unitate și Properties > Policies) sau dacă forțez copierea fără caching prin comenzi speciale, apare un singur lob.
Cum ar trebui testat? Fiind un test de utilizare normală, eu zic că trebuie lăsat acel write cache activat, că este un avantaj al Windows-ului. Pentru utilizator este cea mai bună variantă, că acestuia nu-i pasă prea tare ce face sistemul de operare câteva secunde în plus pe fundal, ci doar că a copiat fișierele și le poate deja accesa.
Problema suplimentară apare atunci când acel cache duce la rezultate peste posibilitățile fizice ale protocolului SATA, care-i limitat la un maxim de 600 MB/s. Folosind Diskbench (care copiază fișiere și cronometrează operațiunea și-ți spune deci viteza medie), am obținut rezultate chiar și de 780 MB/s, ceea ce este fizic imposibil. Este viteza aparentă, dar te faci de râs spunând că atât ai obținut.
Apoi, cum se face copierea? Sistemul normal de copiere din Windows transmite pe rând fișierele către SSD, secvențial. SSD-urile sunt însă suficient de deștepte ca să suporte un soi de multi-threading, un paralelism asemănător cu cel al procesoarelor cu mai multe nuclee, așa că un sistem mai bun de copiere ar trebui să transmită în paralel mai multe instrucțiuni de copiere. Vă ziceam de o viteză de 140 MB/s dacă ignor cache-ul? Corect, dar dacă folosesc copiere multi-thread, viteza totală crește din nou spre 500 MB/s, că SSD-ul poate duce atât.
Singura soluție acceptabilă găsită de mine a fost utilizarea robocopy (încercați robocopy /? într-un DOS prompt), care-i o comandă inclusă în Windows pentru copiere de foldere complexe, cu o mulțime de opțiuni, inclusiv unele de multithreading și de scriere directă ocolind cache-ul.
Tot nu sunt mulțumit pentru că, pentru cel interesat de SSD, până la urmă contează ce obține Windows-ul folosind copierea default. Încă mă gândesc aici dacă să prezint ambele rezultate.
În testarea sintetică, adică stresarea la maxim a SSD-ului, se măsoară de obicei două moduri de lucru:
Simplu? Nu, bineînțeles!
Intervine aici un alt aspect. Controllerul intern al SSD-ului, care-i o componentă mai importantă chiar și decât memoria flash utilizată, poate comprima octeții pe care trebuie să-i scrie în acea memorie, exact ca la o arhivare ZIP.
Diferențele sunt uriașe, viteza totală se poate chiar dubla când intervine această compresie automată. Testele se pot face în ambele moduri, trimițând către SSD-uri pachete de octeți ce pot fi ușor comprimate (de exemplu, o înșiruire de tipul 000000…) sau necompresibile (date aleatoare). Care metodă e mai bună? În fond, dacă SSD-ul folosește un controller cu astfel de funcții, bravo lui.
Cum e în lumea reală? Dacă scrii fișiere Word, acestea pot fi puternic comprimate. Dacă scrii arhive ZIP sau fotografii, acestea au fost deja bine comprimate inițial și controllerul nu prea mai are ce să le facă. Care test e mai edificator?
Se mai pot face și texte mixte, de exemplu să aplici SSD-ului o treime pachete 4 kB, o treime pachete 128 kB și o treime pachete de 3 MB, fiecare cu alt grad de compresibilitate, simulând 80% citire și 20% scriere, făcând acestea în mod 40% random și 60% aleator cu un queue depth de 8.
Genul acesta de testare cu scenarii permite și așa numita testare steady-state, adică SSD-ul este complet umplut cu date și apoi se comandă scrieri sau citiri mici și aleatoare, simulând prin ce-ar trece un SSD conectat la un server sau o bază de date și utilizat non-stop. Eu nu voi face asta, că nu fac review-uri pentru medii enterprise, ci pentru utilizatori normali care vor avea mereu niște spațiu liber pe acel SSD și-l vor folosi fie pentru OS, fie pentru stocare de date.
Acestea sunt bune deoarece oricine le poate utiliza (majoritatea sunt gratuite) și poate deci vedea ce rezultat obține unitatea sa de stocare față de cea prezentată de mine.
CrystalDiskMark, Anvil’s Storage, AS SSD, HD Tune Pro, ATTO Benchmark și, bineînțeles, PCMark 8 cu testul său de stocare. Primele din listă sunt mai bune sau mai rele, unele fiind mai vechi și gândite pentru HDD-uri, deși merg și pe SSD-uri.
Problema lor este că fiecare testează după cum are chef. Majoritatea folosesc combinația de 4 kB random cu 128 kB secvențial, dar unele folosesc date compresibile, altele necompresibile, altele nu precizează. Mai mult, unele dau rezultatele în MB/s (1 GB = 1000 MB), altele în MiB/s (1 GB = 1024 MB), diferențele fiind semnificative. De exemplu, 552 MB/s înseamnă 526 MiB/s, o diferență importantă când vrei să faci un clasament.
Apoi, unele folosesc multithreading, altele nu. Mai mult, unele trimit către SSD mai multe comenzi (numit queue depth, de obicei între 1 și 32), ceea ce de fapt reprezintă un soi de paralelism la nivel de controller SSD. Diferențele sunt uriașe, performanța crește când QD-ul este mai mare, că SSD-ul poate face multe lucruri în paralele. Eh, unele programe te lasă să setezi tu QD-ul, altele testează la QD10, altele la QD16, altele la QD32. Fiecare cum a vrut.
Adăugați în ecuație și faptul că testarea unui SSD este greu de controlat pentru că Windows-ul mai face ce vrea el pe fundal. Eu opresc toate celelalte programe, dezactivez antivirusul, închid orice ar putea accesa stocarea sau procesorul, dar nu se știe niciodată ce se întâmplă de fapt. Uneori, din teste, văd niște momente de sughiț pentru sistem. Asta e, reluăm testul.
PCMark 8 de la Futuremark (cei care fac și 3DMark-ul popular pentru plăci video) este un test foarte bun și mă bucur că-l pot utiliza. Acesta testează stocarea timp de vreo două ore simulând un workload clasic, de aplicații diverse din zona de office și editare, iar la final dă o viteză de genul 213 MB/s și un scor, însă este precis și repetabil. Din păcate, costă mult, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt privind rezultatele sale.
M-am uitat și la cum testează site-urile mari de tehnologie SSD-uri și e un haos și pe acolo, fiecare făcând ce vrea și cu ce programe vrea. Am încercat să compar rezultatele pentru același SSD pe mai multe site-uri și nu prea corespundeau.
Apoi, pentru SSD-uri conectate pe SATA nu apare mare diferență pentru că protocolul e limitat la 600 MB/s în teorie, după cum vă spuneam. Au apărut însă tot mai multe SSD-uri de tip NVMe, conectate fie direct în PCI-Express sau pe M.2, unde vitezele secvențiale pot ajunge la 3000 MB/s, iar multi-threadingul și queue depth-ul pot fi mult mai complexe. Acolo deja contează și platforma de test, placa de bază și procesorul.
Apropo de placa de bază, pentru a testat SSD-uri eu folosesc un Asus Z170 Premium cu un procesor Core i5 Skylake și 32 GB memorie RAM, adică o configurație high-end, îi zic eu, nu very high.
În review-urile normale de SSD-uri voi încerca să explic cât mai bine ce spune un test, nu doar să arăt rezultatul său. E un domeniu în care datele trebuie interpretate.
După câteva teste, când voi încerca să fac clasamente, unul va fi bazat pe PCMark 8, că-i un program foarte bine făcut și universal acceptat ca test, și apoi voi folosi o formulă proprie pentru a obține un scor din toate celelalte teste făcute, cu o pondere a fiecăruia aleasă de mine. Vedem ce-o ieși și acolo.
Am testat SSD-urile mele (am trei instalate) și am și două SSD-uri de ultimă generație la test, cu care voi începe de fapt review-urile. Cu această ocazie am aflat că toată procedura durează cam 10 ore, timp în care nu pot folosi PC-ul, iar de scris articolul și făcut graficele necesare nu mai zic cât durează, că mă bate Matilda dacă află, însă sper să iasă un proiect la fel de frumos precum este cel al routerelor.
Dacă lucrați pentru un distribuitor sau agenție de comunicare a unui producător de SSD-uri, contactați-mă.
« Știri despre tehnologie – 25 aprilie 2017
De ce n-au sunat sirenele de alarmare: 85% dintre ele trebuie pornite manual, de pe bloc »
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
Îți place blogul meu?
Apasă acest buton înainte de a cumpăra de la eMAG
și vei susține acest site.
Magazine recomandate:
Copyright © 2006 - 2017 nwradu blog.
Reproducerea textelor și a imaginilor ce-mi aparțin este posibilă numai în sistem "creative commons Attribution Non-Commercially Share-alike 3.0 CC BY-NC-SA".
Termene și condiții | Politica de confidențialitate | Politica de cookies
27 comentarii
25/04/2017 la 1:53 PM
Felicitări Radu. Merită urmărit proiectul :)
ionică(Citează)
25/04/2017 la 2:01 PM
N-o sa poti testa Optanne pe platforma asta. :))
alexEAT(Citează)
25/04/2017 la 2:01 PM
Cu un singur N.
alexEAT(Citează)
25/04/2017 la 2:22 PM
Aia să fie problema. Când o să fie Optane ceva mainstream, fac upgrade.
nwradu(Citează)
25/04/2017 la 2:18 PM
iti trebuie un sistem dedicat pentru testare.
” Primele din listă sunt mai bune sau mai rele, unele fiind mai vechi și gândite pentru HDD-uri, deși merg și pe SSD-uri.
Problema lor este că fiecare testează după cum are chef. Majoritatea folosesc combinația de 4 kB random cu 128 kB secvențial, dar unele folosesc date compresibile, altele necompresibile, altele nu precizează.” tu daca dai la final intr-un tabel rezultatele pe coloane diferite pentru programe diferite .. nu prea mai conteaza ca de ex ca HD Tune Pro – raporteaza 300MB iar ATTO 330 MB pt ssd1, iar pentru ssd2 raporteaza 340MB si respectiv 351 MB. avem tabel si vedem ca la testul respectiv …ssd1 e mai slab, etc
bafta
ps. eu folosesc pentru uz personal la testat noi achizii Atto, iar pentru a face aceste achizitii ma ghidez dupa http://ssd.userbenchmark.com/ (comparand ce am .. cu ce vreau, are si cpu, ram, etc )
Darius(Citează)
25/04/2017 la 2:27 PM
ATTO nu folosesc, are QD maxim 10, pare vechi, pot testa cu Anvil sau Iometer.
Cât despre un sistem high-end dedicat, asta au cei de la site-urile care primesc bani mulți din publicitate și spațiu pentru așa ceva, eu mă descurc cu ce am.
M-am gândit și la asta cu tabel pentru fiecare test, dar n-ar înțelege nimeni de ce apar diferențele și ce test să creadă, așa că probabil va fi un tabel bazat pe PCMark și altul pe sistemul meu de notare, unde iau în considerare mai multe teste și fac un scor.
nwradu(Citează)
25/04/2017 la 2:25 PM
Ar fi interesant sa testezi Kingston-urile alea ieftine, ca sa ne edificam cat de bune sunt (sau nu). Ma refer la seria V300, care au fost lansate cu o memorie buna, apoi le-au manarit cu una lenta si ieftina.
cartus(Citează)
25/04/2017 la 2:32 PM
Am două SV300 în sistem, unul de 240 și altul de 480 GB. Ambele au rezultate bune, dar sunt întrecute de un Sandisk Ultra II cu vreo 4-5% mai bun.
Nu se mai găsesc la vânzare ,așa că nu mai contează. Am cerut la Kingston un UV400, că ăsta e noul model best-seller, dar mi-au trimis un HyperX Fury la teste, așa că mai durează.
nwradu(Citează)
25/04/2017 la 2:34 PM
Ai prins ideile generale. Cateva observatii:
– memoria folosita conteaza ca durabilitate: MLC, TLC, 3D NAND TLC si 3D NAND MLC mai nou
– controllerul folosit intern de SSD poate fi pe 2, 4 sau chiar 8 canale, datele curgand in paralel pe ele
– pot avea un buffer memorie DRAM sau SLC pentru accelerat operatiile de scriere citire, in momentul in care ai depasit acest cache viteza scade simtitor
– placa de baza folosita este OK, M.2-ul tau are 4 cai, chipseturile mai vechi sunt doar cu 2
Gaelex(Citează)
25/04/2017 la 4:06 PM
Al naibii cache se ține bine, de nu-l depășesc cu transferuri de câțiva GB.
nwradu(Citează)
25/04/2017 la 4:59 PM
Nu toate modelele au buffer-ul acesta de SLC sau DRAM.
Poate lucra bine sincronizat, sa citeasca si sa scrie in el fara sincope.
Gaelex(Citează)
25/04/2017 la 5:01 PM
Apreciez un connoisseur :P
nwradu(Citează)
25/04/2017 la 7:51 PM
I know my shit :)
Urmatoarea achizitie este un M.2 pe NVMe cu 3D MLC si capacitate de 512Gb desi Z97 PRO-ul meu suporta doar 2 canale PCI Express.
Adica voi avea cel mult jumatate din viteza teoretica a SSD-ului. Dar tot e destul pentru sistemul de operare si jocurile mele.
Gaelex(Citează)
25/04/2017 la 7:53 PM
Pe mine ma enervează că plăcile au un singur M.2. Ce-i drept, a mea are și U2, dar nu știu dacă merg simultan.
nwradu(Citează)
26/04/2017 la 7:59 AM
Distractie e cand ai un M.2 si folosirea lui iti dezactiveaza unul din SATA-urile placii de baza.
Mai nou laptopurile vin cu SSD ssi folosesc M.2, am vazut cateva astfel de modele prin promotiile recente Altex / Media Galaxy.
Gaelex(Citează)
25/04/2017 la 6:43 PM
Iti recomandmai intai sa faci un articol cu ce inseamna tot felul de protocoale, interfete, formate fizice… . Nu stiu cat o sa fie de util cititorilor dar tie o sa iti fie sigur, sa inveti sa nu mai faci salata de acronime. Din ce observ M.2 e un mister pentru tine.
De ex: “Au apărut însă tot mai multe SSD-uri de tip NVMe, conectate fie direct în PCI-Express sau pe M.2”
Pai M.2 e un format fizic ce foloseste ca interfata fizica fie PCI-Express fie SATA.
D4n(Citează)
25/04/2017 la 10:43 PM
Mulțumesc că te-ai dat deștept fără a și dovedi ceva util, de exemplu explicând celorlalți ce vrei să zici.
nwradu(Citează)
26/04/2017 la 1:06 AM
Voia să zică că nu stăpânești foarte bine noțiunile prezentate. M.2 este, într-adevăr, un format fizic, prin intermediul căruia se oferă acces la magistralele SATA și PCIe.
Balica Razvan(Citează)
26/04/2017 la 7:32 AM
Asta zisesem și eu, deși nu în cuvinte așa frumoase.
nwradu(Citează)
26/04/2017 la 3:41 AM
k
la cerere o scurta prezentare:
Formatul Fizic:
3.5″ – clasicul HDD (hard disk din calculator)
2.5″ – similar dar mai mic, folosit initial pentru laptopuri, acum cam si pt SSD “clasice” in desktopuri. ca interfata foloseste aproape mereu SATA, foarte rar SATA Express.
PCIe card – similar cu placa video, se conecteaza perpendicular pe placa de baza. In functie de dimensiune pot fi FHFL(mai mare) sau FHHL (mai mic)
M.2 – practic o placuta ce se pune pe placa de baza paralel cu ea. (ca interfata poate folosi atat PCIe cat si SATA)
Exista si alte formate mai putin utilizate 1.8″, DIMM si inca vreo cateva. Nu va bateti capu’ cu astea.
mai multe detalii aici pentru cine e curios: https://www.snia.org/forums/sssi/knowledge/formfactors
Interfata:
PATA (paralel ATA) – depasit azi, max 2 HDD pe cablu in configuratie slave/master, o mica distractie cu jumperii sa mearga corect. viteze de 33/66/100/133 MBps. Folosit cu precadere de HDD de 3.5″ (2.5″, 1.8″ in laptopuri)
SATA – cel mai folosit in prezent, un cablu mai subtirel, maxim 1 HDD/SSD pe cablu. viteze de 150/300/600MBps. De asemenea poate fi folosit si de formatul M.2 si de SATA express.
PCIe – se conecteaza la interfata PCIe a placii de baza. Fizic poate fi un slot PCIe pentru cardurile de extensie, M.2 sau SATA express. O linie expres poate duce pana la la 500MBps (PCIe 2.0) sau 1GBps (PCIe 3.0) si poate folosi pana la 4 linii astfel incat viteza maxima teoretica este 4GBps.
Si aici mai exista si altele (SCSI de ex) dar nu prea sunt folosite pe calculatoarele normale.
Procolul de comunicare.
IDE – vechi, mort inainte sa moara PATA.
AHCI – cel mai folosit in prezent. poate primi o lista de 32 comenzi.
NVMe – recent aparut, proiectat de la 0 special pt SSDuri, latenta mica, permite 64000 de liste cu 64000 comenzi fiecare. Deoarece e nou, trebuie avut grija, putine placi de baza stiu sa booteze windowsu de pe un SSD NVMe, unii producatori au lansat updaturi de BIOS la placi lansate inainte de definitiovarea standardului.
D4n(Citează)
26/04/2017 la 8:28 AM
Intrebare: Cât marketing și cât este performanță? Care este caracteristica unui SSD care te ajută cel mai mult la ce ai tu de făcut pe desktop/laptop? De obicei, fiecare excelează la un capitol. Unele au Read/Write speed bun, dar 4K Read/Write nu chiar așa. Unele au 4K mixed speed 35MB/s unele sub 10MB/s. Cum se traduce această performanță în diversele moduri de utilizare ale unui PC? Eu de când am trecut pe SSD-uri, restul sistemelor cu HDD normal pe care le întâlnesc mi se par 486 în comparație.
Radu, scorurile SSD-urilor le putem obține ușor de pe ssd.userbenchmark.com . Nu cred că vei putea întrece acea bază de date obținută de la atâția utilizatori.
Cojo(Citează)
26/04/2017 la 12:38 PM
Pentru un utilizator obisnuit ce e interesat sa se incarce repede (windows, aplicatii) cel mai interesant aspect e 4K random read la QD (Queue Depth) mic (1, 2).
Ceva mai realist e un test mixed de 70/30 (citire/scriere) deoarece in realiate asta face windowsul in fundal, si scrie si citeste.
Deci 70/30 4K random QD1 ar fi cel mai util pentru cei care folosesc windowsul pentru navigare net, filme si office.
D4n(Citează)
26/04/2017 la 9:09 AM
daca tot te pricepi sa profit un pic de tine ca am pierdut trenul anumitor tehnologii :) am cautat ieri niste preturi pentru ssd-uri NVMe si m-am cam minutat, discutam de 2000Ron in sus … pentru home use e clar peste nevoile mele
ps. am si eu un z97 dar model K, cretin sistemul m2 care dezactiveaza sata 5-6 …ramai cu 4 hdd-uri + un M2 in sistem, eu am preferat sa las alte hdd-uri acolo
Darius(Citează)
27/04/2017 la 5:05 PM
Poate te-ai uitat la cele care se conecteaza direct in portul PCI Express din placa de baza.
256Gb M.2 cu NVMe ar trebui sa fie pe la 750 de lei iar 512Gb ceva mai putin de dublu.
Exemple:
http://www.pcgarage.ro/ssd/filtre/general-interfata-nvm-express/
Gaelex(Citează)
26/04/2017 la 12:16 PM
Nu știu cît de relevante sînt aceste teste pt userul obișnuit.
De asemenea nu știu/nu cred dacă/că poți face teste la fel de exhaustive precum unii dedicați precum Tom’s Hardware.
Poate ar fi util într-adevăr să te concentrezi pe HDD-uri și SSD-uri dintre cele care se vînd mai mult la noi, pe piața românească, în special pe ce spuneai mai sus “cît contează la performanță acea diferență de 30 lei”.
Scrierea dintr-un RAM disc de zeci de giga este ceva care nimeni nu folosește deci testezi niște performanțe care nu au legătură cu realitatea. Ar tb să faci niște teste pe un sistem mediu (un i5 mi se pare o alegere bună) cu operații pe care le face userul de rînd.
Altfel eu văd ca în testul tău cu Ramdisc de zeci de giga, discul X este mult mai bun decît Y, apoi îl cumpăr și nu mi se pare nici o îmbunătățire față de discul Y pe care-l am, și mă simt înșelat.
alias(Citează)
26/04/2017 la 12:41 PM
nu cred ca ai inteles. Foloseste RAM Disck pentru ca singura limitare sa fie la SSD testat, sa nu fie afectat (sau sa fie afectat cat mai putin) testul de alte componente din PC. Altfel teoretic ar putea copia de pe un HDD pe un SSD. Dar de fapt testul va evidnetia rezultatele HDD in cazul asta
D4n(Citează)
26/04/2017 la 1:59 PM
Aş zice, pentru început de explicat în citeva cuvinte termenii folosiţi, adica SATA, 2.5 inchi, M.2, PCIe, mSATA, NVMe, IOPS, etc. pentru că mulţi confundă SATA cu M.2, şi mSATA cu SATA. Adică este vorba de interfaţă (SATA, mSATA, PCIe) şi respectiv form factor (2.5″, 3.5″, M.2). La capitolul interfaţă este esenţial de subliniat viteza maximă teoretică (se ştie că SATA este limitat la 6 GB/s sau 600 MB/s). Undeva citisem ce viteză se poate obţine pe PCIe, rezultată dintr-un calcul care ţine cont de frecvenţa magistralei, ceva timpi de acces, nu mai ştiu exact, dar ar trebui menţionate ceva valori de viteză, teoretice, pentru că în practică nici măcar cu protocolul NVMe încă nu s-a atins limita maximă. Ori SSD-urile “normale”, pe SATA şi mSATA ajung acuma la 560 MB/s.
În ce priveşte “acel write cache pe care-l face Windows automat” aş zice că numai dacă şi numai dacă ai timpul şi energia necesară atunci să faci teste cu write cache activat şi dezactivat (eu nu văd sensul pentru ca cineva să-l dezactiveze). N-am idee, de asemenea, dacă vitezele ar fi diferite în Windows 10 şi 7. Culmea ar fi să testezi şi în funcţie de numărul de nuclee ale procesorului (dar nu cred că ar fi relevant, diferenţele fiind foarte mici odată cu creşterea numarului de nuclee).
Ar mai fi bine de pus un preţ, preţul din momentul actual, util pentru a face o primă comparaţie, dar obligatoriu un link către un magazin. Un pic cam aiurea ar fi raportul “lei/GB”, o valoare foarte interesantă (SSD-urile mici au un raport mare, care scade odata cu creşterea capacităţii).
A, valorile testelor să fie puse separat, în funţie de tipul SSD-ului (SATA separat, PCIe separat, mSATA separat chiar daca e practic SATA).
Din căutările mele am ajuns la concluzia ca cel mai bengos SSD este seria Samsung 960 EVO, personal m-ar tenta modelul de 512 GB, pentru ca această serie 960 are viteze de acces absolui uimitoare (pentru care Intel şi alţii sînt mici copii, părerea mea).
Spor !
Sorin(Citează)