StarCraft Remastered – un rush de amintiri plăcute

Când am citit că Blizzard va relansa StarCraft-ul original într-o variantă remastered, primul gând a fost să mă întreb cine ar mai avea timp să-l joace în condițiile în care sunt atâtea jocuri pe piață, originalul este din 1998 și, pentru cei ce vor strategie, există StarCraft 2 care și finalizează povestea.

Apoi m-am uitat la clipul de prezentare și m-a luat emoția. Mi-am adus aminte că am jucat acel joc mii de ore. Naiba știe cât o fi costat tot acel multiplayer pe la săli de joc din cartier, dar de-a lungul anilor s-au adunat mii de ore. Mi-am adus aminte de rush-ul cu 6 “zerlingi” (sau căței, cum le ziceau unii), de plăcerea de a da perfect un psionic storm, de dropul de “darci” sau de lurkeri în spatele bazei cuiva, de Big Game Hunters și mineralele ei infinite, unde puteai să faci o mulțime de hive-uri și să scoți hidre sau zerlingi pe bandă rulantă pentru a trimite sute de unități spre baza inamică.

Mi-am adus aminte și de momentele când 12 battlecruisere (sau carriere sau două grupe de gardieni) păreau de neoprit, apoi cum am învățat că sunt ușor de oprit, câtă vreme spionezi bine inamicul, te prinzi că asta e strategia lui și te pregătești. Sau cum vreo 6-8 lurkeri pot opri sute de zerglingi, cum medicii introduși în Brood War au schimbat total lupta pentru infanteria terană, cum poți umili un adversat cu un canal nydus (“îi dau nydus”, parcă se zicea) în bază sau când îi construiai cuiva piloni și fotoane la ieșirea din bază sau, umilința supremă, să-i dai nucleară peste probe sau peste armata strânsă undeva.

Tot StarCraft a inventat (sau cel puțin acolo am văzut eu aplicată metoda asta) micromanagementul unităților și jucătorii care făceau sute de acțiuni pe minut. Pe la sălile de jocuri, meciurile se jucau pe îndelete, cu multe unități, cu atacuri lungi și deseori respinse. Era plăcut un Big Game Hunters jucat 4 vs 4 (câtă vreme nu erai cel pe care făceau inițial toți ceilalți patru un rush, că era ca și garantată eliminarea), dar după ceva vreme am văzut prin săli și această întoarcere spre hărți normale, de competiție, unde devenea foarte important să te extinzi, să spionezi, să ataci cu 5 unități și să scoți totul din capabilitățile lor.

(N-ați înțeles nimic din cele de mai sus? Sunteți prea tineri!)

Iată clipul despre care vorbeam:

Ce vremuri! Nu e un joc, e o parte din copilăria mea.

StarCraft Remastered apare în vară. Jocul va fi același, nu schimbă nimic la unități sau gameplay, dar refac grafica pentru o rezoluție maximă 4K și actualizează sunetul, plus că introduc și alte artificii precum conectivitate mai bună la serverele lor, salvări în cloud, reconfigurarea tastelor, niște ilustrații tip comic-books între misiuni șamd. Păstrează intactă balanța unităților și chiar și micile chestiuni enervante din joc, gen pathfinding-ul uneori tâmpit (mai găseai câte un ultralisk blocat într-o stâncă) sau faptul că mutalisk-ii stăteau unul peste altul.

Nu intenționez să-l cumpăr, n-aș avea timp de el. Dar dacă în 1998 aveați 15 ani, poate că acum aveți un copil de 10 ani sau mai mult sau mai puțin și-i veți putea da acest joc ca să-i spuneți “uite cu ce pierdea tac-tu mii de ore pe vremea lui!”

Iată și niște screenshoturi comparative:

Poate reface cineva și Tie Fighter sau Freespace sau Freelancer, dacă tot vine această modă și la jocuri. Pe acelea le-aș cumpăra, îmi place space-sim-urile, ba chiar revin cu niște articole pe tema asta.