Patru hoții moderne cu bani publici

Sunt metode de a fura bani publici fără ca publicul de la care furi acei bani să te taxeze la fel de tare pentru asta. Indignarea nu-i la fel de mare și de aceea aceste metode devin, treptat, preferatele politicienilor și primarilor. Vi le spun mai jos pentru ca, atunci când le întâlniți pe la știri, să le sesizați ca modus operandi.

FONDURI EUROPENE

Se fac în România o grămadă de lucrări proaste sau inutile finanțate prin fonduri europene, dar auzind despre ele oamenii își pun “lasă, nu-i paguba noastră, banii au venit de la Uniunea Europeană”.

Cum funcționează hoția? La UE se depune un proiect în care scrie ce vrei să faci și de câți bani ai nevoie. Sumele pot fi ușor umflate, dar cei de la UE nu le pot verifica la sânge, mai ales că, față de alte state europene, proiectele de la noi nu costă la fel de mult.

Odată alocase fondurile, lucrarea poate e dată vreunui cunoscut de-al primarului, iar prețurile ușor umflate (sau mult umflate) generează un profit masiv pentru ei. Lucrări atribuite dubios? Proiecte inutile, pe principiul țara arde, iar baba își construiește teren de fotbal? Nu contează, măcar nu sunt din banii noștri.

Ca exemple mai recente, un parc din Ploiești a fost construit cu 15 milioane de euro, iar câteva luni mai târziu era în paragină. La Focșani, un spațiu verde amenajat cu 2 milioane de euro s-a uscat în arșița verii. O parcare din Craiova, construită cu 10 milioane de euro, nu a primit apoi avizul pompierilor pentru că era prost construită.

Nu contează, sunt fonduri europene!

Nu-i chiar așa. Fondurile europene sunt colectate de la țările membre, care plătesc o contribuție de în jur de 3% din PIB-ul anual. România a contribuit până acum, la bugetul UE, vreo 14 miliarde de euro. Sigur, tot e bine câtă vreme luăm de la ei mai mult decât dăm, dar să nu considerați niciodată că banii de la UE nu tot din taxele cetățenilor și companiilor vin.

ȘCOLI

Nu va protesta nimeni că se renovează o școală sau că i se adaugă o sală de sport. E bine, e pentru copii, e pentru educație, nu mai contează cât a costat și cine a făcut lucrarea.

Și exact pe acest principiu se bazează și autoritățile locale atunci când fac manevre cu aceste lucrări. Din acest motiv partidele trag tare să câștige cât mai multe primării prin țară, indiferent de mărimea localității, pentru că primarii alocă fonduri pentru astfel de lucrări. Aici este și miza numirii directorilor de școli după bunul plac al celor de mai sus, fără examene sau alte condiții, pentru că ei semnează pentru lucrări și le justifică.

Oamenii care aud că s-au cheltuit 1,5 milioane de euro pentru renovarea școlii nu se indignează. “Lasă, măcar să aibă unde învăța ăștia mici!”. Da, dar dacă aceeași lucrare se putea face cu 0,5 milioane de euro, nu era mai bine așa? Mai ales dacă, să zicem, la finalizarea lucrărilor școala rămâne închisă, că n-au mai fost bani și de bănci, așa că elevii învață tot în clădirea veche?

Cifre: 23 de miliarde de lei s-au investit în infrastructura școlară în ultimii 10 ani de la bugetul național. Sumele luate prin fonduri europene nu le cunosc, dar probabil că sunt semnificative și ele. Multe școli au fost apoi închise sau stau abandonate din diverse chichițe sau lucrări neterminate, cum zice acest episod de România Furată.

Un alt exemplu bun vine din Suceava: o școală construită cu bani de la Banca Mondială stă închisă pentru că primăria nu are fonduri să monteze centrala termică, care se face cu bani de la bugetul local. De ce au accesat atunci fondurile B.M. dacă știau că nu vor avea partea lor de bani? Eh… ce întrebări. Între timp, elevii învață în școala veche de 120 de ani.

SPITALE

Același lucru ca mai sus, de fapt. De obicei primarul numește directorii de spital sau, în locul primarului, un prieten bun. Directorul, apoi, este jupânul care cheltuie banii cum vrea, inclusiv pentru mobilarea casei sale sau pentru concedii de lux, după cum a demonstrat mârlanul ăla de la Malaxa.

Acela este un exemplu extrem. În realitate, un director de spital poate plăti de 5 ori mai mult decât ar fi cazul pentru un aparat tomograf, iar când apare știrea aceasta la televizor, va fi în mare măsură ignorată pentru că “măcar avem un tomograf în plus”.

FLORI, COPACI, ALTE SPAȚII VERZI

Din nou, același principiu. Cetățenii zic mersi pentru un nou parc sau un nou rând de panseluțe, nu se întreabă și cât a costat sau dacă lucrarea a fost atribuită corect.

De asta s-a ajuns la enormități precum în sectorul 3, unde primarul Negoiță voia să dea 350 de milioane de lei pe întreținerea unor spații verzi (nu a tuturor spațiilor verzi) și 782 de milioane de lei pe amenajarea unor spații de joacă pentru copii (ceea ce pentru mine tot la acest capitol intră). “Uite ce frumos au făcut aici, maică, au pus lalele și panseluțe și un câine cu un os de 5,3 metri lungime în guuurăăăăă… păi da’ nici la engleji nu-i așa de frumos!”.

Primăriile cheltuie foarte mulți bani pe copaci. E frumos, e verde, face umbră; nu se supără nimeni să vadă un copac în plus, așa că nu mai întreabă de ce pentru o magnolie plantată în parcul Romniceanu s-au plătit cândva 405 lei, dar pentru o magnolie în Pecineaga doar 35 de lei.

În plus, eu mai am o teorie: copacii și florile din București sunt lăsate în mod intenționat să se usuce. Bucureștiul este unul dintre cele mai poluate orașe europene, iar de plouat plouă destul de rar. Mă uitam la niște copăcei puși anul trecut la intrarea în Pasajul Unirii că erau acoperiți de un praf gros și, deși erau udați din când în când, nu dădea nimeni un jet de apă și pe ei, să le spele frunzele.

De exemplu, la câteva luni după deschiderea Parcului Drumul Taberei, 60 de arbori au fost tăiați pentru că se uscaseră. În alt caz, “valoarea  arbustilor uscati la nici 3 luni de la plantare pe aliniamentul  Theodor Pallady si care la data auditului  nu  mai  erau  pe  aliniament insumeaza 1.545.000 lei.”

Primăriile din București au cheltuit în perioada 2007-2014 un total de 600 de milioane de euro pe întreținerea spațiilor vezi. Un inventar al Curții de Conturi a arătat că între 50% și 70% dintre arborii plantați s-au uscat sau au fost distruși.

Este ieftin să uzi plantele. Dacă vrei să cheltui mulți bani de la buget, e mai simplu să le lași să se usuce și apoi să organizezi o nouă licitație pentru o nouă plantare. E frumos, e verde, nu se va supăra nimeni.