Investește mai mult decât prețul unei limonade în blogul tău

Poate ați auzit că, ieri, un provider de hosting numit Namebox a pierdut toate site-urile clienților săi după ce cineva le-a spart serverele și a șters toate fișierele. Printre ele, și diverse bloguri. Zoso are toată povestea. Pentru alte scandaluri, urmăriți pagina Namebox și grupul Clienți Namebox.

Nu este clar dacă cei de la Namebox, un mic provider cu sediul social în Bistrița și sediul efectiv în Cluj, are backup-uri pentru toate site-urile șterse. Este foarte posibil ca și acestea să fi fost pierdute, după cum se înțelege din mesajele lor în care spun că vor repune imediat pe picioare site-urile clienților, dacă aceștia le trimit backup-urile. Printre clienți, Cesarom, ditamai producătorul de plăci ceramice, cu site-ul picat tot de atunci.

Update: după propriile declarații, 60% din servere au fost golite, iar backup nu au, ci încearcă acum să recupereze datele folosind programe de genul “undelete”. M-ar mira să aibă prea mare succes, imaginile nu se recuperează bine prin astfel de metode, iar bazele de date ar putea avea erori mari.

De altfel, în termeni și condiții scrie clar că este treaba clienților să descarce backup-urile făcute automat de Namebox și ținute doar câteva zile (ceea ce-i o tâmpenie, nu acesta este sensul conceptului de backup, mai ales dacă-i stocat tot acolo). Nu-mi este clar în ce măsură asigurau backup contra cost, ca un serviciu adițional, dar ceva îmi spune că blogurile șterse nu aveau așa ceva.

Aceeași companie, acum câțiva ani, avea un concurs prin care cerea bloggerilor să le laude serviciile. Iată exemple: unu, doi, trei.

Ceea ce mă aduce la subiectul backup-ului ca principiu. Știu că mulți zic “așa este când cumperi hosting de 2,5 euro pe lună”, dar și unii care spun că orice server poate cădea pradă hackingului, ceea ce-i din nou corect. Ați văzut pe la știri că și marile corporații, cu valoare de miliarde, pot fi hăckuite la fel de bine. O vulnerabilitate rămâne o vulnerabilitate.

Gândiți-vă însă nu din punct de vedere al banilor, ci al timpului pe care-l investiți. Aveți un blog. Să zicem că-i alocați doar 30 de minute pe zi, în medie, adică 15 ore pe lună. Asta este echivalentul a două zile de muncă alocate doar blogului, în fiecare lună, pe lângă jobul vostru normal. Poate că, în acest caz, merită un hosting care să coste mai mult decât o limonadă la o terasă de la colțul blocului, nu?

Să refac calculul pentru o oră pe zi alocată blogului?

Vulnerabilități pot apărea oriunde, dar în general un furnizor serios își ia măsuri mai multe de precauție. Hostingul costă mai mult, dar cu acei bani în plus furnizorul asigură sisteme de backup, plătește specialiști în securitate, are mai mulți oameni la suport tehnic, gata să vă răspundă la probleme, are proceduri clare de lucru, planuri de criză, oameni de comunicare șamd.

Apoi, faceți voi backup periodic. Pentru backup de WordPress, toate instrucțiunile sunt aici, cu linkuri spre alte articole ce intră mai în detaliu.

Nu vă pricepeți? Bine, atunci folosiți pluginul oficial Jetpack, care contra-cost oferă posibilitatea de backup periodic pentru fișierele site-ului și pentru baza de date. Modulul Site Backups costă lunar cât o limonadă și vă face backup zilnic.

Dacă nici asta nu vreți, atunci instalați vreun plugin care vă trimite pe email textul fiecărui articol nou, ca măcar să le strângeți ca emailuri. Pentru cei care scriu o dată pe săptămână și fac câte un backup pe an, poate fi o soluție. Sau nu vă plângeți dacă se mai întâmplă vreun Namebox.