Tolontan exagerează puternic privind sursa de radiații nucleare de la Muzeul de Geologie, cifrele sunt de o mie de ori mai mici

Ancheta lui Tolontan spune că în pivnița muzeului se măsoară o doză de 21.680 microsievert/oră, în timp ce doza normală ar fi de 0,124 microsievert/oră. Citează, în acest sens, un raport înaintat ministerului după niște măsurători făcute în mai 2016.

Neînțelegerea vine din faptul că cei ce-au elaborat acel raport n-au fost capabili să separe corect cifrele prin puncte și virgulă, ca-n limba română, adică virgula să separe zecimalele de unitățile întregi, iar punctul să fie folosit pentru a separa vizual grupurile de trei cifre. Cei care au elaborat acel raport aveau Word-ul sau Excel-ul setat pe limba engleză, unde situația stă invers, așa că acum puteți citi zeci de știri despre “radiație mai mare decât la Cernobîl” și “bomba nucleară din centrul orașului”.

Altfel spus, este vorba de 21,68 microsievert/oră, douăzeci și unu virgulă șaizeci și opt, nu de 21.680, adică douăzeci și unu de mii, șase sute optzeci de microsievert/oră.

Radiația măsurată la muzeu este de o mie de ori mai mică decât ce-a interpretat Tolontan citind acel raport. Ca ziarist nepresat de timp pentru a publica, ar fi trebuit să citească mai cu atenție cifrele și să sesizeze că întreg tabelul folosește punctul în loc de virgulă.

Uitați un screenshot din raportul pe care chiar Tolontan l-a pus pe site. Observați din celelalte cifre din jurul celei finale cum autorul folosește punctul pentru a delimita zecimalele:

Raportul a dispărut între timp de pe Scribd.  Era urcat pe contul Gazetei Sporturilor. Mă întreb cum vor scoate cămașa, dar după ce știrea a fost preluată de zeci de site-uri și ziare, plus mii de share-uri pe Facebook, Tolontan își dă singur o lovitură puternică în… propria imagine.

Acum, nu mă înțelegeți greșit, o doză de 21,68 microsievert/oră este mare. Haideți să o transformăm în unitatea ceva mai comună, milisievert, adică 0,02168 mSv/oră.

Sursele de radiație sunt, se pare, fosilele unui mamut, fosile care sunt aruncate în curtea muzeului și acoperite cu o prelată, care radiază cu 0,002 mSv/oră sau, scrie același raport, 10,63 mSv/an.

Doza ambientală uzuală pentru populație este de 1-2 mSv/an, așa că stând lângă acel mamut depozitat sub o prelată în curte te iradiezi mult peste medie, dar nu semnificativ. Nu stă nimeni un an întreg lângă mamut, în fond, iar copiii care se joacă pe acolo petrec cel mult câteva minute în preajma sa. Ca idee, o radiografie pulmonară îți dă o doză de 50 de ori mai mare decât acele fosile.

Alte fosile sunt expuse în muzeu, dar raportul precizează că sunt depozitate în lăzi în sălile 26 și 29, dar, citind corect cifrele, dozele sunt mai mici decât cele de afară, sub 0,002 mSv/oră. Aici poate ar trebui un avertisment pus pentru femei gravide și copii mici sau, mai simplu, acea ladă trebuie dusă în pivniță.

În pivnița muzeului, unde sunt depozitate diverse roci sau materiale radioactive, valorile ating acel maxim de 21,68 mSv/oră; pivnița este în curte, într-un beci cu ușă metalică. În fața ușii, doza nu este peste media ambientală.

Alt context: Comisia Internațională de Protecție Radiologică, adică agenția ce a stabilit cândva niște limite de radiație la care pot fi supuși muncitorii ce lucrează în condiții periculoase, impune o doză maximă de 20 mSv/an pentru cei ce muncesc în astfel de domenii. Dacă cineva ar sta închis în pivnița muzeului, ar fi expus la jumătate din această doză pe an. Citind greșit cifrele, Tolontan consideră că ar lua această doză într-o oră.

Alt context: Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), documentul Normele Fundamentale de Securitate Radiologică NSR-1, secțiunea Limite de doză pentru populație:

Art. 25. –
(1) Limita dozei efective pentru populatie este de 1 mSv pe an.
(2) In situatii speciale, CNCAN poate autoriza o limita superioara anuala de pana la 5 mSv pe an, cu conditia ca valoarea medie pe 5 ani consecutivi a dozei efective sa nu depaseasca 1 mSv pe an.

Concluzii:

• din stradă nu ești expus niciunui pericol.
• nu lăsați copiii să se joace pe la prelata ce acoperă acele fosile în curtea muzeului, deși probabil vor fi mutate de acolo în curând.
• folosirea fotografiei cu protestatarii din Piața Victoriei, lângă care s-ar afla un pericol nuclear, este o exagerare cruntă, o manipulare ca la Antena 3.
• pentru angajați este un pericol, dar nu unul foarte mare, nu dincolo de normele impuse de CNCAN.

Singura chestiune care ar trebui investigată în continuare este asta cu angajații. Articolului lui Tolontan spune că mai mulți angajați au cancer, ceea ce este o coincidență cam mare. Poate ar trebui repetate măsurătorile și, cu siguranță, oamenii aceia ar trebui să fie plătiți și să aibă sporuri și să li se facă teste exact ca angajaților ce lucrează în medii radioactive. Dacă sunt plătiți ca simpli supraveghetori de sală la un muzeu, sunt trași în piept.

Și, desigur, cineva trebuie pus la răspundere pentru că a depozitat materiale radioactive sub o prelată, în curte, în spațiu deschis, și în condiții neconforme în muzeu și în pivniță. Asta e treaba Poliției și sper să se sesizeze, împreună cu CNCAN. Câștigați-vă salariul, băieți!