Cum se scriu review-urile în România (spoiler: cu Google Translate)

Acum câțiva ani erau discuții de genul “de ce-l invită companiile pe bloggerul X la nu știu ce lansare, dacă nu se pricepe la acel domeniu?”. Între timp, discuțiile au mai murit, că nu-i păsa nimănui cu adevărat despre asta, dar practica a rămas aproape neschimbată.

Pot număra pe degetele de la o mână companiile care fac o listă scurtă de oameni cărora să le arate produsele într-un cerc restrâns. Restul preferă să raporteze producție mare la hectar, adică zeci de oameni care vin acolo, scriu despre produsul tău, PR-ul duduie, produsul respectiv este în gura tuturor, hashtag succes.

Dacă le iei la puricat, jumătate din site-urile românești “de tehnologie” trăiesc publicând comunicatele de presă venite pe email (toate, indiferent de subiect!), traducând știri și, după ce vin invitațiile la conferințe, publicând câte o fotografie de pe acolo și apoi review-uri.

Vlad Andriescu arată un astfel de review. Citiți întregul său post și comentariile ca să aveți imaginea completă, dar, pe scurt, iată pasaje scrise de cei de la LaptopMag, un site internațional, și de un blogger român pe site-ul său:

“The Acer Iconia Tab 10 is a friendly-looking tablet. It has rounded edges and a smooth back, with a slightly tackier strip at the top, making it easy to grip. This design, combined with its Corning Gorilla Glass display, makes the device tougher than your typical tablet”

“Acer Iconia Tab 10 este o tableta prietenoasa ca aspect. Ea are margini rotunjite si un spate neted, cu o banda de usor tackier la partea de sus, facand-o usor de prins. Capacul din spate este o textură grippy si marginile curbate sunt un element de design atractiv. Acest design, combinat cu afisajul Corning Gorilla Glass, face ca dispozitivul mai dur decat o tableta tipica”

Asta nici măcar nu-i o traducere făcută cu cap și coadă, ci probabil un Google Translate (ca să fie ușor de dat copy-paste) cu o mică adaptare a acordurilor cuvintelor, dar nu și a mesajului general. Altfel spus, până și copierea s-a făcut în silă, ca-n bancul cu rechinii.

Nu înțeleg motivul unor astfel de acțiuni. Bani nu ies din așa ceva, nici din prezența la conferințe de presă. Afiliere sau AdSense? Traficul e prea mic pentru a genera mai mult de 5-10 lei pe zi (pentru traficul unor site-uri care și-l fac public, uitați-vă prin catalogul de la Trafic.ro aici sau aici, T5 aici sau aici sau, în ultimă instanță, folosiți estimările de la similarweb.com).

Și atunci, ce? O masă gratis? Posibil. Te simți important pentru că ești băgat în seamă? Posibil și asta.

Totuși, în acest caz, oare care este planul pe termen lung? Ce te vezi făcând peste 5 ani sau 10 ani?

Pot număra pe degetele de la o mână și companiile care nu doar că-și aleg invitații cu atenție, dar interzic accesul celor neinvitați. Doar de câteva ori am văzut oameni dați afară pentru că veniseră fără invitație și erau cunoscuți mai degrabă pentru interesul legat de o cafea și un croissant gratuit decât pentru piața respectivă.

Poate v-am mai spus, dar la o degustare de whisky, acum vreo doi ani, în sală era și o femeie cunoscută pentru prezența ei nesolicitată la orice conferință. I se pun în față patru păhărele cu whisky și spune “ah, nu beau, mulțumesc, e prea tare pentru mine”. Și atunci de ce, din proprie inițiativă, ai venit aici?!

Acel domn despre care este vorba mai sus era, cu altă ocazie, la o prezentare de produse și, la finalul acesteia, vorbea zeflemitor despre noile lansări cu oricine dorea să-l asculte: “băi, ce-au lansat și ăștia, o să răstoarne piața… hihihi… deja tremură Apple… hihihi… e o revoluție”. Râdea de produsele oamenilor chiar în timp ce stătea la coadă la bufet, umplându-și farfuria cu ce-o fi fost de mâncare acolo, fără să vadă că el crea un ridicol și mai mare.

Dar premiul I îl deține un alt domn, din perspectiva mea. Nu știu ce nume are (în apărarea mea, rețin tot mai greu numele oamenilor cu care mă întâlnesc), nici unde lucrează sau dacă măcar lucrează la vreo publicație. Cred că trăiește doar din mersul la diverse evenimente, mâncând și bând gratuit pe acolo, sperând ca la ieșire să primească și vreun cadou cu care nu înțeleg ce-ar putea face, că orice ar fi valorează cam 50 de lei nou.

La un moment dat, au fost două prezentări de aspiratoare în două zile consecutive. La prima n-am fost, dar la a doua da, că era din acela robotic și asta îl făcea interesant. Și, stând eu acolo, vine acest domn, se așează lângă mine și-mi spune din senin, fără să întreb eu ceva:

“- Am înțeles că la prezentarea de ieri au dat tuturor participanților câte un aspirator gratuit. Poate dau și astăzi, de asta am venit!”

Și i-am sfărâmat un pic visurile spunându-i că nu știu ce-a fost ieri, dar aspiratoarele de astăzi sunt alt brand, costă vreo 1.000 de lei minim, deci mici șanse să primească unul. Un pic speriat, a zis că se duce să verifice; a vorbit 3 minute cu reprezentanții distribuitorului și apoi a plecat direct.

Multe luni mai târziu, la o conferință de presă privind rezultatele și planurile de viitor ale unei firme, mă abordează din nou și-mi spune:

– Auzi, când pleci tu, îmi dai și mie un semn, să ies și eu cu tine?
– Bine… dar de ce?
– Băi, nu știu care-i fază, dar uneori ăștia de organizează poate cred că sunt de pe aici sau ceva și nu-mi dau la ieșire cadoul ăla.

“Cadoul ăla”, bănuiesc că nu știți, e ceva de genul un stick USB, o agendă, o floare, un briceag, o cană, un difuzor micuț, un ghiozdan, un mouse sau așa ceva. Dacă nu-i firma respectivă de profil, sunt cataloage întregi pe net cu astfel de produse. Nu înțeleg de ce-ar vrea cineva cu tot dinadinsul să-l primească, dar m-am obișnuit cu gândul că multe lucruri rămân neînțelese.

Problema este că m-am luat cu vorba după conferința efectivă și am bârfit vreo oră cu un alt invitat și blogger, așa că am plecat ultimii, când deja și organizatorii strânseseră totul, așa că nu s-a mai dat nimic la ieșire.

Nu-i nimic. Omul mă întreabă:

– Ce faci, te duci acasă?
– Da, că… treabă, știi tu.
– Dar aici aproape pe Victoriei fac unii o degustare de vinuri, iar seara în Băneasa e o avanpremieră de film pentru presă!

Omul avea lista făcută. Nu știu de unde și cum, dar e un mod de viață.

(Ca o paranteză, mi se pare uimitor că nu pot reține numele oamenilor decât după mai multe interacțiuni, dar din acest dialog țin minte inclusiv localul unde urma să aibă loc degustarea de vin sau țin minte tot felul de detalii și replici din filme ce-mi sunt complet inutile).

Poate că vă întrebați de ce-mi pasă. Nu-mi pasă aproape deloc, nu-i problema mea cine mănâncă mâncarea și bea sucul organizatorilor, ci a lor. Îmi pasă, indirect, de două aspecte:

• acolo, la conferință, sunt 30 de oameni care așteaptă să pună întrebări sau mâna pe produs, în loc de 10 oameni.
• dacă vreunul din managementul organizatorilor se uită pe materialele generate post-eveniment și vede numai prostii traduse cu Google Translate sau copy-paste din comunicate, la anul anulează totul și renunță complet; pierdem toți.

Dacă așa se va întâmpla, ncsf.