Ce se poate face dacă Parlamentul respinge OUG 14 de abrogare a Ordonanței 13

Curtea Constituțională a respins recent sesizările făcute de președinte, CSM și de Avocatul Poporului privind neconstituționalitatea Ordonanței 13. Pe ultima nici n-a mai discutat-o, motivând că OUG 13 nu mai este în vigoare, abrogată fiind între timp de OUG 14.

Știu că vreți să aflați pașii următori în această criză și i-am scris mai jos. Situația este proastă, dar nu fără soluție. Dacă Ordonanța 14, cea de abrogare, este respinsă în Parlament, Ordonanța 13 ar putea intra în vigoare. Atenție, nu intră direct în vigoare, cum s-a înțeles până acum, ci din nou este timp pentru sesizarea Curții Constituționale pentru a analiza textul din OUG 13, ba chiar și din OUG 14. Vom avea o criză politică întinsă pe luni de zile.

Etapele în caz că ordonanța de respingere este eliminată de Parlament

1. Dacă Parlamentul respinge OUG 14, din diverse motive (acele capcane din ea), atunci această respingere nu se face ca o simplă decizie, ci ia forma unei legi de respingere a OUG 14.
2. Legea aceasta își va urma traiectoria normală, adică va fi trimisă la Președinte pentru promulgare. Aici apare timpul necesar pentru a răsturna situația.
3. Președintele, în loc să o promulge direct, o poate întoarce în Parlament pentru rediscutare sau poate chiar sesiza CCR pe textul ei sau pe situația creată.
4. CCR va decide atunci ce se poate face cu OUG 14. Dacă Președintele se plânge că prin eliminarea OUG 14 ar intra în vigoare OUG 13, care conține prevederi neconstituționale, poate că ambele ordonanțe vor fi judecate la pachet.

E dificil de zis ce va face CCR în această situație. După cum vedeți, e foarte întortocheat totul acolo.

Părerea mea este că protestele ar trebui să se mute la Parlament. Guvernul deja nu mai contează decât în sensul “nu uităm ce mârșăvie ați făcut”.

Plot twist: Iohannis este suspendat de Parlament și, până la votul public privind reconfirmarea sa, Tăriceanu devine președinte interimar. Cu ceva planificare, Tăriceanu ar putea fi acolo pentru a promulga legea Parlamentului, în loc să o dea spre CCR.

O explicație mai pe larg privind deciziile CCR de acum

Prima decizie a CCR nu mă miră. Este important să rețineți că CCR nu decide dacă o lege este morală sau nu, dacă este necesară sau nu, dacă are motive ascunse sau nu, ci doar dacă respectă sau încalcă legea supremă a statului, Constituția. Adică, simplist privind lucrurile, CC decide dacă o lege încalcă drepturile cuiva la libertate, egalitate de șanse, religie, proprietate șamd sau dacă încalcă sistemul democratic de conducere a țării.

În primul caz, președintele s-a plâns că Guvernul a legiferat în locul Parlamentului, încălcând astfel separația puterilor, iar CSM s-a plâns că Guvernul a încălcat separația puterilor în stat pentru că n-a așteptat aviz de la Justiție când a dat acea Ordonanță.

Aceste intruziuni ale unei puteri în sfera altei puteri ar putea fi ceva nedemocratic, dar CC tocmai a decis că nu-i cazul aici: Guvernul are dreptul să adopte OUG 13, dacă vrea.

Personal, mă așteptam și la asta. Dacă țineți minte din scandalurile recente, și Raluca Prună, ministru în guvernul Cioloș, a modificat prin OUG diverse aspecte ale Codului Penal. Ce-i drept, n-a vrut să legalizeze hoția prin acele modificări, ci erau legate de complet alte lucruri, însă s-a văzut că Guvernul poate modifica prin OUG Codul Penal.

În al doilea caz, Avocatul Poporului a sesizat Curtea chiar pe elemente din textul Ordonanței (“pe fond”), nu pe faptul că aceasta era sau nu de competența Guvernului să o emită. Altfel spus, a sesizat că prevederile punctuale ale Ordonanței sunt neconstituționale din vreo 3 motive diferite.

Din păcate, CCR a decis că nu mai are cazul să dezbată această sesizare deoarece între timp a fost abrogată. CCR se poate pronunța doar despre legi în vigoare. Acest lucru este scris clar la Articolul 32 din legea 47 ce reglementează activitatea CCR:

Art. 32
Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului privind constitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare.

Comunicatul oficial pentru prima ședință este aici, pentru a doua ședință aici.

Teoretic CCR este acoperită de legile de funcționare pentru tot ce-a decis. Nu cred că pot fi acuzați că ar ține cu PSD-ul sau cu alții, ci mai degrabă că s-au temut de o decizie clară și au preferat să spună “nu-i treaba noastră”, deși în cazul legilor cu aspect “cel mai favorabil” Curtea ar fi putut la fel de bine să spună că OUG 13 este în vigoare sub anumite forme și să analizeze textul ei.

Pentru cei ce bănuiesc manevre, PressOne are informații despre fiecare dintre cei 9 judecători din CCR și cine i-a numit acolo, rezumatul fiind cel de mai jos:

Cei nouă magistrați ai CCR sunt:

1. Președintele Valer Dorneanu – propus de PSD
2. Judecătorul Marian Enache – propus de PSD
3. Judecătorul Petre Lăzăroiu – propus de Traian Băsescu
4.  Judecătorul Daniel Morar – propus de Traian Băsescu
5. Judecătorul Mircea Ștefan Minea – propus de fostul PDL
6. Judecătoarea Mona Pivniceru – propusă de fostul PNL
7. Judecătoarea Livia Stanciu – propusă de președintele Klaus Iohannis
8. Judecătoarea Simona-Maya Teodoroiu – propusă de PSD
9. Judecătorul Varga Attila – propus de UDMR

Lăzăroiu nu a fost prezent la ședința de astăzi, s-a analizat și votat în 8. Totuși, decizia a fost luată cu o  majoritate de voturi.

Ca o paranteză, mă enervează foarte tare faptul că trebuie să scriu astfel de articole. Nu vreau să studiez dreptul constituțional, nu vreau să fiu nevoit să citesc “legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale” sau să ajung să cunosc în detaliu mecanismele de respingere a unei OUG în Parlament. Dar acestea sunt vremurile. E ca la război, vrei, nu vrei, pui până și lupți sau ajuți efortul, te gândești la burgeri după aceea.