Am fost fascist! M-am purtat ca-n Evul Mediu! Și degeaba…

– Ai terminat, mă, renovarea?
– Daaaa, mai am de făcut curat. Ce să zic, dacă vreți să ajutați și la asta, eu nu mă opun…

Era un dialog într-un grup de trei tineri aflați în spatele meu, undeva pe Calea Victoriei, la protestele de duminică. Alții vorbeau despre un viitor concediu, că au găsit o vilă ieftină de închiriat în Grecia. Două babe au comentat vreo 20 de minute ce se întâmplă în țară, ordonanță, grațiere, ce-a zis X, ce hoț este Y șamd.

O femeie din fața mea, care părea foarte vioaie și entuziasmată că se plimbă 5 kilometri pe jos la -3 grade Celsius, se întoarce la un moment dat și strigă “suntem 30.000!”. Din jur îi răspunde pe un ton total neinteresat, în cor, un mare “yeeey” moleșit. Se întoarce și merge la fel de vioaie în continuare.

Jandarmii parcă erau la iarbă verde. Cred că miting așa calm n-au mai văzut de mult, probabil fiind obișnuiți cu galeriile de suporteri sau manifestații cu urlete și ruperi de haine. Am văzut mulți copii în brațele sau în spatele părinților. Majoritatea participanților erau de până în 40 de ani, dar spre deosebire de noiembrie-decembrie 2015, am văzut acum și mulți bătrâni prin mulțime, oameni care au mers în același frig (n-a fost prea rău, totuși) și în același ritm ca și ceilalți.

La Ministerul Justiției am avut senzația că suntem la Mecca și ne pregătim să aruncăm cu pietre în diavol, ca la Hajj. Șirul de manifestanți era incredibil de lung, așa că cei aflați în dreptul Ministerului Justiției huiduiau un pic, ziceau un “PSD, ciuma roșie” și “jos Iordache” și “România cere: fără grațiere”, apoi plecau mai departe, să lase locul altora.

Pe Magheru, o babă huiduia manifestanții, printre cuvintele ei eu înțelegând “niște hoți toți” și “băsiștilor”. Tragedie mare pe Magheru, de fapt: la Gigi nu mai aveau deloc covrigi, iar la covrigăria din zona Scala mai erau doar vreo 10 bucăți, care s-au terminat toate înainte să-mi vină și mie rândul. Merdenea n-am vrut, așa că am plecat mai departe necovrigat.

Închipuiți-vă apoi surpriza mea când, privind știrile din acea seară și din ziua următoare, am aflat că m-am comportat ca un fascist, că am răcnit mesaje jignitoare, că am scandat pe o tonalitate mult prea ridicată, ca să parafrazez cuvintele primului ministru.

Că ne-am comportat acolo groaznic, cum nici în Evul Mediu nu s-a văzut, după cum a zis o jurnalistă la România TV. Că, dacă manifestații continuă să sfideze statul de drept în acest mod (adică prin proteste), s-ar putea folosi împotriva lor inclusiv forța, inclusiv trupe înarmate, a zis alt tâmpit pe la televizor, pare-mi-se că un parlamentar.

Așa arată manipularea. Ești acolo, trăiești un lucru, apoi vezi cum televiziunile ce aparțin a doi condamnați penali sau fugari de justiție spun că s-a întâmplat complet altceva. Și asta nu se întâmplă în Coreea de Nord sau în China sau în Rusia, ci într-o țară în care, teoretic și chiar și practic, există libertatea presei și toate celelalte drepturi considerate normale pentru o democrație. Vă dați seama ce ușor este de manipulat o țară aflată în dictatură?

Mă gândesc că, la următorul protest ce-ar decurge la fel de pașnic, televiziunile ar putea minți cum de fapt au fost acte de violență și vandalism, motiv pentru ca forțele de ordine să interzică alte manifestații sau să le destrame cu gaze lacrimogene și bulane.

În ciuda manifestațiilor, cei de la putere au găsit de cuviință să adopte totuși acea ordonanță a grațierii și care dezincriminează abuzul în serviciu și alte fapte de corupție specifice parlamentarilor, miniștrilor și primarilor, la o ședință de Guvern ținută la ora 21, adăugată pe furiș pe ordinea de zi. Ca niște hoți în noapte, cum ar fi.

Ironic, PSD-ul are majoritatea în Parlament. Ar fi putut face o lege acolo, pe procedura normală, dar au preferat un dictat, o impunere cu pumnul în gură, o modificare a Codului Penal făcută nu numai fără consultarea tuturor instituțiilor implicate în actul de justiție, ci împotriva recomandărilor oficiale sau informale ale acelor instituții. Ordonanța trebuia însă dată: prea mulți oameni care au furat pentru partid trebuie salvați de justiție.

Este, practic, instaurarea unei dictaturi. Cei de la putere au făcut tot ce-au vrut pentru propria bunăstare, printr-un dictat asemănător vremurilor regilor autocrați, ba mai mult: în forma adoptată a Ordonanței a fost adăugat un nou articol ce spune că abuz în serviciu nu constituie emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative. Cum ar fi, nu doar că și-au salvat de justiție apropiații, ci s-au acoperit și cei care au dat acest act normativ că nu vor putea fi anchetați pentru acțiunea lor.

Ieri seară, România a făcut un pas înapoi în Evul Mediu, duși acolo de un guvern de hoți. S-a dezincriminat hoția, s-a dat liber la alte furturi în viitor, la 20 de zile de la venirea la putere a acestui Guvern. Practic, după această întâmplare, orice e posibil la noi, inclusiv o dictatură ca la carte prin ordonanțe de urgență, o dictatură în care să există încă dreptul la libertatea presei și la adunare și la altele, dar de care celor de la putere să nu le pese, pentru că ei fac legile și acest mecanism la OUG-urilor, combinat cu “cazul cel mai favorabil când e vorba de Codul Penal”, le dă puteri depline.

Știu că sunt unii care spun că este bine că s-a întâmplat asta, că până nu se fură tot și până ce țara nu ajunge în paragina cea mai cruntă oamenii nu vor învăța să nu mai voteze cu PSD. Eu nu sunt de acord. Prea puțin îmi pasă că votanții PSD vor învăța această lecție, dacă o vor învăța într-o țară ajunsă în sărăcia cea mai lucie. Lecția ca lecția, dar trebuie să și trăim aici.

Impactul ordonanței este cel pe care l-am explicat anterior. Și în caz că aveați dubii că n-ar fi gândită strict pentru politicieni și primari, vă reamintesc că cetățenii de rând nu pot săvârși abuz în serviciu. Este o infracțiune rezervată strict bugetarilor, dezincriminată acum sub pretextul că ne-ar cere CEDO să îmbunătățim condițiile din penitenciare. Și mă îndoiesc că, ulterior, ordonanța va fi găsită neconstituțională. Modificarea unor praguri pentru prejudicii sau termene pentru denunțuri ajută infractorii, dar nu încalcă legea fundamentala a statului.