Tăriceanu iar ține discursuri despre drepturi, uitând cum le încălca acum nici 6 luni

Tăriceanu a mai dat o declarație la care oamenii cu memorie funcțională se crucesc, uimiți de ce poate să-i iasă pe gură. Vorbind despre Iohannis, servicii de informație, justiție și, ca întotdeauna, preocupat de cum să scape infractorii de brațul acesteia, Tăriceanu a declarat chestii precum:

Și eu și mulți români am trăit în iadul comunist ne-am imaginat că după 1990 drepturile și libertățile individuale ale cetățenilor vor fi pe deplin respectate

[…]

instituțiile trebuie să servească cetățeanul, nu călcăm în picioare pe oameni

[…]

Îi cer președintele să apere drepturile individuale, dacă dânsul nu o va face, eu voi aplica acest rol, din funcția de președinte al Senatului, am intrat în politică pentru ca oamenii să se simtă liberi și demni. Îmi servesc statul, servindu-mi cetățenii, statul român trebuie să se ocupe de oameni, să înțeleagă care e menirea lor. (toată declarația e pe Digi24)

Tăriceanu a uitat, pesemne, când călca el însuși în picioare oamenii băgându-se în față ca mârlanul la Direcția Permise. A venit, a văzut coada și probabil și-a spus “băi, ia să apelez la pile ca să mă bag în față, că nu stau eu la coadă ca pulimea asta!“. Drepturile și libertățile individuale ale cetățenilor nu-l mai interesau atunci, a lăsat cu bucurie ca instituția Senatului, pe care o reprezintă ca șef, să le calce în picioare.

Acum, dintr-o dată, e preocupat ca instituțiile statului să servească cetățeanul. El a intrat în politică pentru ca oamenii să se simtă liberi și demni!

Mă întreb, uneori, cum de celor din jurul său nu le este silă să-i stea în preajmă. Silă, nu jenă, silă ca atunci când stai lângă unul care pute atât de rău că-ți întoarce stomacul pe dos.

Apropo în toată treaba asta cu grațierea pedepselor de sub 5 ani (o cifră aruncată ca posibilitate) pe motiv că penitenciarele sunt supra-aglomerate, oare de ce nu vine nimeni cu ideea de a construi noi penitenciare? În fond, e un business bun, înseamnă salarii, investiții, construcții, sisteme de securitate șamd.

Sau de ce nu avansează nimeni cealaltă posibilitatea: constituirea unui sistem de muncă în folosul comunității. OK, nu mai condamnăm la închisoare cu executare pe cei vinovați de infracțiuni fără violență, dar de ce să nu muncească pentru societate, că e nevoie ca cineva să dea zăpadă, să curețe câmpurile de gunoaie, să curețe niște graffiti, să planteze niște flori șamd. La noi toate regulile merg în direcția opusă, cum să scapi de pedeapsă cât mai ușor, vezi pe Voiculescu ce “scrisese” 11 cărți în 12 luni.