Star Wars Rogue One – discuția cu spoilere și detalii

Am vorbit pe scurt despre cum mi s-a părut filmul (grozav! l-am văzut chiar de două ori), acum să vorbim pe lung, cu spoilere și tot ce cuprinde, despre același lucru. Dacă nu ați văzut încă Rogue One, nu citiți mai departe.

De ce mi-a plăcut filmul? Pentru că e spectaculos, în primul rând, entertainment așa cum trebuie să fie și, pentru Star Wars, cum n-am mai văzut de pe la Episoadele 2 sau 3, doar că Rogue One vine și cu un scenariu normal, nu tras de păr.

Rebelii, de exemplu, sunt mult mai realiști. În general vorbind, orice trupe de rezistență, de gherilă, sunt implicate în acțiuni pentru care vor fi aplaudați ca niște eroi, dacă sunt victorioși, sau vor fi considerați niște teroriști, dacă sunt înfrânți. Și în Rogue One vedem că rebelii nu erau niște sfinți duioși, mergând cu Forța înainte, ci mi-a plăcut să văd că granița dintre bine și rău este mult alterată.

Saw Gerrera (Forest Whitaker) era de fapt un terorist, căpitanul Cassian Andor n-are nici o remușcare în a împușca în spate un informator, în timp ce pe gură îi spunea că-l va salva, doar pentru că situația nu-i permitea o salvare. De fapt, Cassian Andor chiar spune într-o scenă că a făcut o mulțime de lucruri groaznice luptând pentru Rebeli.

Asta mi-a plăcut, contribuie la realism.

Tot la realism contribuie și faptul că personajele negative nu mai sunt o adunătură de tâmpiți ridicoli, ci chiar eficienți în ceea ce fac. Directorul Krennic, de exemplu, este cel mai competent funcționar din istorie, face exact ce trebuie și nu abandonează lupta nici în ultimul moment. După maimuțoii ridicoli din Episodul 1, gângăniile din 2 și Generalul Grievous din Ep 3, mă bucur că ne întoarcem la unii ceva mai realiști.

Sunt apoi scenele care vor intra în “legenda” Star Wars la capitolul imagini de reținut. Vader scoate sabia și măcelărește rapid o întreagă echipă de rebeli. Distrugătorul Stelar plecând de deasupra orașului Jeddha. Steaua Morții fiind asamblată. Nava lui Vader apărând în mijlocul rebelilor ce încearcă să intre în hiperspațiu. Very nice!

Și nu în ultimul rând, ba poate chiar cel mai important, este că rebelii fură planurile Death Star prin muncă, sacrificii și planuri bine făcute. Este primul film dintre cele noi când lucrurile nu se mai rezolvă prin noroc. Gândiți-vă un pic. Episodul 1, Anakin Skywalker copil pleacă “din greșeală” cu o navetă, intră din noroc în nava mare a blocadei și din noroc declanșează armele, distrugând-o. Episodul 2, pe Geonosis, o combinație norocoasă de accidente pe banda de producție îl face pe C3PO să distrugă inamici exact când trebuie. Episodul 3, toată lupta aia dubioasă în spațiu, atacând nava lui Grievous. Episodul 6, mici ursuleți distrug un batalion imperial folosind crengi și pietre.

Aici e un plan care funcționează. Atac la sol, derutarea inamicului, suport aerian, o flotă venită să primească mesajul secret. Până și scenele de final arată cât de bine se mișcă rebelii pentru a duce mesajul la prințesa Leia. Teamwork is everything, iar acest film arată asta mai mult ca oricare altul. Gândiți-vă că, acum un an, The Force Awakens arăta personajele principale distrugând Steaua Morții 3 fără nici un plan; “clădirea aia pare importantă, hai să o atacăm și sigur pică totul”.

N-a avut Jedi și săbii laser? Foarte bine! Despre asta s-au făcut deja filme, hai să vedem și o idee nouă. Force Awakens a fost o copie după Episodul 4, iar filmul din 2017 se anunță o copie după episodul 5, că noul tânăr Jedi descoperă un maestru pe o planetă îndepărtată și învață totul despre Forță, în timp ce prietenii ei intră în cine știe ce belele din care va trebuie eventual să-i salveze.

Prima jumătate este mai slabă? Ca la orice film care întâi trebuie să prezinte personajele și intriga.

Actorii nu vor câștiga premiile Oscar? Ce surpriză! Nu-i ca și cum “Padme” și “Anakin” au jucat de milioane. Este un film ce iese din seria uzuală și au apelat și la actori în mare parte necunoscuți, deși bani aveau cu siguranță.

Uitați un citat bun dintr-un review IMDb:

The irony of rooting for rebels in an age of terrorism

The story of a small band of grassroots fighters aiming to overthrow a more powerful, more technically advanced, more organized enemy that wants to police the world (or at least have as much of it as possible conform to their ideals) with a well structured army of patriotic, if not downright brainwashed, soldiers and weapons of mass destruction. Sounds pretty familiar right?

Somehow this hit me more with Rogue One than with the previous Star Wars movies, probably because Rogue One was more grounded by not showing all the rebels as virtuous boy scouts and not showing the Empire as cartoonishly evil. I get that the whole rebels vs. empire thing was probably supposed to resemble classic revolutionaries fighting against an oppresive government, but still, in today’s age I don’t think is that difficult to turn the roles around which would basically make us cheer for terrorists in movies while being part of the empire in real life (slightly dramatic I know, so take this with a big grain of salt).

Trăgând linie, e un film serios într-un univers fantezist ce anterior avea probleme în a oferi seriozitate. Și nu o zic doar eu, filmul are scoruri de 84% și 89% pe Rotten Tomatoes și se apropie de 700 de milioane de dolari încasări la nivel mondial. Așa ar trebui să le facă și pe următoarele, asta dacă nu preferă cealaltă opțiune, să mai lase deoparte perioada Imperiului și să exploreze alte perioade din istoria Republicii, cu Jedi, Sith și multe alte posibile întâmplări.