De ce nu se pot bloca drumurile pentru a opri camioanele teroriștilor

Camioane ca armă teroristă. Am auzit des această întrebare în ultima vreme: “după ce s-a întâmplat la Nisa, cum de nu se pun blocaje împotriva camioanelor la astfel de manifestări publice?”

Este practic imposibil de făcut acest lucru pentru manifestări ad-hoc sau temporare precum piețe de Crăciun, parade, concerte, mitinguri și altele de acest tip. Orice sistem capabil să oprească ceva de masa unui camion este o instalația complexă, dificil de instalat, cu un aspect permanent în poziția respectivă, scump și deranjant pentru publicul nevinovat.

Sunt trei mari timpuri de sisteme de protecție:

BOLARZI SAU BARIERE

Le vedeți mai jos, în stânga bolarzii, în dreapta o barieră solidă.

Masa mult mai mare a unui camion față de a unui autoturism necesită instalații supradimensionate. Am lucrat pentru sau am văzut câteva specificații de la licitații pentru așa ceva și astfel de sisteme se dimensionează prin expresii de genul “să oprească un camion de 20 de tone ce merge cu 50 km/h” sau “un camion de 40 de tone ce merge cu 90 km/h”, o metodă ceva mai simplă de a exprima energia cinetică la care trebuie să reziste bariera respectivă. Uneori găsiți exprimate în Jouli valorile de rezistență fără îndoire și de rupere totală.

Din acest motiv, sistemul este foarte complex. Bolarzii aceia se văd la suprafață, dar componente ale lor sunt îngropate 1-2 metri în pământ, ca o fundație solidă. Lângă ei se instalează sisteme de control, instalații cu aer comprimat sau sisteme hidraulice pentru a-i ridica și coborî, motoare care fac același lucru cu barierele solide, cabluri de control, generatoare de backup, sisteme de monitorizare, pază umană. Astfel de instalări sunt scumpe și au un caracter permanent, de obicei fiind astfel protejate aeroporturile, ambasadele și alte obiective militare.

Iată niște scheme. Pentru un stâlp de 0,8 metri, faci o fundație de 1,2 metri în jos, plus toată tubulatura de control. Vorbim doar de un stâlp, dar trebuie instalat câte unul din metru în metru.

Barierele au nevoie de un spațiu asemănător în jos, în funcție de modul de rabatere, și de fundație solidă.

Să montezi așa ceva pentru evenimente publice temporare este practic imposibil. Gândiți-vă la Târgul de Crăciun din Piața Constituției, care, ca și cel din Berlin, este înconjurat pe toate părțile de străzi largi. Pentru a-l securiza, ar fi nevoie de două sisteme late cât 8 benzi de circulație și două sisteme late cât 3 benzi.

Ce facem însă cu Piața Universității? Sau cu Piața Victoriei? Că și pe acolo se mai organizează uneori câte un miting, o paradă, un concert. Arcul de Triumf? Parcarea oricărui mall, unde se mai fac evenimente? Piața George Enescu? Nu poți împânzi orașul cu așa ceva, mereu rămâne ceva la care nu te-ai gândit.

SISTEME PENTRU REDUCEREA VITEZEI

O altă măsură mult mai simplă de control al accesului auto este montarea unor panouri de beton sau metal sau alt material rezistent, plasate în zig-zag, astfel încât orice mașină este obligată să parcurgă traseul rezultat cu viteză mică. Asta dă timp suficient paznicilor să vadă mașinile pe toate părțile și să le studieze de la depărtare. Nu poți forța un astfel de punct prin viteză, o succesiune suficient de mare de astfel de baricade ar opri chiar și un camion.

Problema aici este alta: ai nevoie de mult spațiu. Dacă trebuie să lași chiar și mici camioane pentru aprovizionare, probabil că ai nevoie de vreo 10 metri între bariere. O astfel de zonă de securitate ar putea avea 30-60 de metri lungime, cât două blocuri de 10 etaje.

Asta ar fi impractic în zone urbane. Să ne gândim la Piața Universității, un astfel de perimetru de securitate ar trebui să înceapă foarte departe de obiectivul păzit. Astfel de treceri în zig-zag se folosesc fie în pustiu, pe singurul drum de acces spre o zonă securizată, de exemplu o bază militară, sau pe la granițe între state dușmane. Nu mai zic că după această zonă ai nevoie de un control cu barieră, altfel o mașină poate accelera din nou.

Iată o fotografie chiar de la Checkpoint Charlie din Berlin, pe vremuri trecerea între zona rusească și cea americană. Observați în partea de sus două bariere ce obligă mașinile să încetinească în șicana formată.

CUIE, ȚEPI ȘI ALTE MIJLOACE DE A OPRI MAȘINILE

Poliția și armata au la dispoziție tot felul de dispozitive ușor de instalat pentru a opri accesul auto într-o zonă, de exemplu benzi de țepi, șanțuri cu crocodili, dragoni și altele.

Acestea nu sunt practice din alte motive: este totuși o zonă publică. Nu poți merge la un Târg de Crăciun sau la un concert și să fii atent să nu calci pe jos pe cuiele poliției. În plus, dacă are loc vreo evacuare de urgență sau o îmbulzeală, acele benzi cu țepi ar fi și mai periculoase pentru oameni.

Ca metodă de a opri mașinile, nu sunt foarte bune. Adică le opresc, dar nu pe loc, că un camion cu viteză mai poate parcurge zeci de metri chiar și cu anvelopele sparte. Pentru scenariul discutat de noi, n-ar fi deloc o soluție bună.

Cam asta e situația. Sunt lucruri de care nu te poți feri, pericole de care nu te poți ascunde. Soluția pentru ele este un serviciu de informații bine pus la punct, spionaj, informatori, ascultarea telefoanelor, urmărirea persoanelor dubioase șamd. Să zicem mersi că acel camion nu era umplut și cu îngrășământ sau câteva butoaie cu benzină și cuie.

Bineînțeles, pentru vreo 10% dintre persoane răspunsul la întrebarea “de ce nu este filtrat accesul camioanelor?” este “pentru că nu se vrea”.