Cum este înțelesă social media la noi și la ei

Printr-un newsletter, Boeing îi invită pe cei ce călătoresc cu noile avioane tip 787 Dreamliner să folosească acest hashtag atunci când postează fotografii sau clipuri video pe net.

Personal nu înțeleg exact de ce pentru că avantajul pe care-l capătă ei prin acea publicitate – să-i zicem astfel – fiind la mână a cincea. OK, vezi pe net fotografii cu noul Dreamliner și știi că este un avion foarte mișto; data viitoare când vrei să zbori undeva, vei alege pachetul tot în funcție de destinație, preț, de perioada propice ție și linia aeriană preferată. Tipul avionului cu care vei zbura, pe lângă faptul că-i greu de aflat atunci când cumperi biletele, intervine mult prea târziu în ecuație. Pur pariu că majoritatea călătorilor habar n-au în ce model de avion se află.

Nu contează. Cei de la Boeing vor de fapt să arăți altora că te simți bine la bordul avioanelor lor, indiferent cum ai ajuns acolo.

La recepția unui hotel de prin Scoția stă scris “nu uitați să vă dați checkin pe Facebook, pagina noastră este…”. La bar, un alt îndemn, de data aceasta de a da tag și hotelului în fotografiile pe care poate că le pui pe Instagram.

În câteva baruri sau cafenele în care am fost, din mai multe țări, la final de meniu am găsit deseori un îndemn de a le da un like pe Facebook sau Instagram. Deja nu mai este ceva inedit atunci când văd asta prin alte țări. Există acum și routere care-ți dau acces la wifi-ul localului după ce dai check-in acolo, totul fiind automatizat.

Într-un restaurant, ospătarul ne roagă, dacă putem, să lăsăm și un review pe Tripadvisor. Îi spunem că de acolo am aflat de ei oricum, erau bine recomandați. Zice că da, au urcat 20 de poziții în două săptămâni și abia mai fac față la câți clienți au început să aibă acum, aduși de acea poziționare mai bună. “It just exploded”, sunt cuvintele folosite. Asta nu-l oprea să-și dorească și mai bine. Omul era conștient că o vorbă bună dată mai departe este în avantajul său.

Acum spuneți-mi de câte ori ați văzut așa ceva în România. De câte ori v-a cerut cineva să puneți un review pe Tripadvisor, deși străinii după asta se ghidează atunci când ajung prin București? De câte ori ați văzut pe undeva scris mare conturile de social media ale localurilor respective, ca să le dați și lor un tag?

Da, probabil cu toții avem câte un exemplu sau două de astfel de practici, dar în străinătate este o normalitate. Acolo localurile și-au dat seama că word of mouth, o fotografie pe Instagram, un articol pe blog sau un status pe Facebook valorează mult de tot. Am văzut un reportaj pe CNN despre cum anumite localuri organizează chiar evenimente speciale pentru bloggerii/instagrammerii de food, când le pun în față toate preparatele din meniu pentru a face câte fotografii vor ei.

La noi, în timp ce făceam câteva fotografii la niște gogoși de la Donuterie în mall, a venit șeful să-mi spună să nu mai fac fotografii, că de ce le fac. I-am spus că vreau să arăt și altora cum sunt. Mi-a spus ceva despre proprietate intelectuală și că, dacă vreau fotografii, au ei pe site; n-am înțeles exact sensul cuvintelor sale, chiar mă întreb dacă nu cumva se temea să nu-i fur design-ul lor. Cam așa înțelege la noi să vină în întâmpinarea interesului pentru ce vând ei.

Nu-i prima oară când mi se întâmplă. A mai ieșit scandal și cu alte ocazii, în alte magazine sau localuri. La noi majoritatea trăiesc într-o lume a conspirațiilor, toți consideră că ai văzut ceva rău în galantar de vrei să fotografiezi. Poate ești inspector sub acoperire! Poate îi vei raporta pentru cine știe ce abatere, li se va închide localul și vor fi împușcați în piața publică!

Uneori mă întreb ce or avea de ascuns, de sunt așa bănuitori. Prea se simt mulți cu musca pe căciulă.